Daca autorul celebrului "Apel catre lichele" are dreptate, sau nu, in analiza facuta pe 23 August 2013 in cotidianul "Adevarul", nu stiu si nici nu-mi dau seama.
Si doua sunt motivele.
Primul, de sorginte occidentala, priveste o cariera politica, de succes, a unui exponent al Germaniei de Est, despre care am mai facut referire si care era considerat de Helnut Kohl "fiica adoptiva", Angela Merkel. Dar nu biografia domniei sale sta la baza motivatiei ci un pasaj dintr-un material foarte interesant gasit pe net, pe care-l redau prin copy-paste:
"În 1998 Helmut Kohl pierdea alegerile federale, Uniunea Creştin Democrată ajungând în stare de şoc. Nu şi Angela Merkel. Ea recunoaşte oportunitatea întăririi poziţiei în era post-Kohl. Wolfgang Schäuble, noul şef al Uniunii, o numeşte secretar-general al partidului. "Important este să facem valuri" - aşa suna principiul ei în noua funcţie. După scandalul donaţiilor, în centrul cărora se află Kohl şi Schäuble, ea conduce căderea morală a fostului cancelar." (http://www.dw.de/angela-merkel-cum-a-fost-si-cum-este/)
Desi nu a facut parte din partidul comunist si, tot conform aceluias articol, "Ea nu a făcut nici un fel de opoziţie în Germania aşa-zis "Democrată". A avut câteva experienţe neplăcute, dar statul socialist nu i-a lăsat răni precum altor dizidenţi, explică Jacqueline Boysen. "Copilăria mea nu a fost deloc umbrită", declara Angela Merkel.", ascensiunea mi se pare mai mult decat identica cu cea a unui mioritic personaj care, bucurandu-se de increderea totala a unui lider de partid, a procedat asemanator.
De ce ar fi (inca) necesar un proces al comunismului?
Revin la al doilea motiv pentru care nu-mi pot exprima opinia, de data aceasta autohton, caracteristic spatiului, spiritului si traditiei noastre balcanice.
Comunismul a fost "condamnat" oficial cu multa pompa in Parlamentul Romaniei. "Si cu asta ce-am facut?", vorba unui cuplet celebru?
Autorul articolului in "speta" afirma in finalul lui: "După părerea mea, acestea sunt dovezi incontestabile că Securitatea e vie şi continuă a juca un rol în viaţa noastră, iar comunismul n-a murit decât, poate, pe hârtie. E ca o bacterie perenă şi rezistentă la tratamentele cele mai sofisticate. Să nu ne amăgim cu ideea că ne-am însănătoşit. O, nu, boala e în noi. Şi în aerul pe care îl respirăm împreună cu Merce, Stănică, Vişinescu şi compania. Nu mai e lumea lor, desigur. Dar a devenit cu adevărat a noastră?"
(http://adevarul.ro/news/societate/de-inca-necesar-proces-comunismului)
Aici ma blochez si ma gandesc la, cu tristete, la saracul Cristian Paturca, cel care lansa acel "Imn al golanilor" cu refrenul sau imbatabil:
„Mai bine haimana, decât trădător,/mai bine huligan, decât dictator./Mai bine golan, decât activist,/mai bine mort, decât comunist!“
(Cristian Pațurcă (n. 10 septembrie 1964 – d. 18 ianuarie 2011, București) a fost un cântăreț, compozitor, revoluționar și prodemocrat român. Este autorul “Imnului Golanilor” precum și al altor piese cântate la Manifestațiile din Piața Universității, în perioada aprilie – iunie 1990.)
Caci, din pacate pentru noi, romanii, uitam ca inainte de a fi Securitatea au fost COMUNISTII IMPORTATI SI INFILTRATI, ca inainte de a fi ororile tortionarilor si "gulagului securist" au fost ORDINELE SI IDEOLOGIA LIDERILOR NOMENCLATURII COMUNISTE din care au facut parte si multe personalitati ale "democratiei originale romanesti".
Dar cum pentru EI si doar pentru ei se aplica, fara discriminare, sloganul "nici ustoroi nu au mancat, nici gura nu le miroase", raman incriminati doar cei care le-au executat ordinele, "activistii de partid dintr-un domeniu special".
Nu ca as dori sa apar pe cineva.
Vreau sa apar doar CEVA: ADEVARUL.
Care, oricat ar fi ascuns, mai devreme sau mai tarziu tot va iesi la iveala.
Cat despre morala postcomunista, la care s-a facut referire, trecand peste caragialescul "o sotietate fara printipuri, care vasazica ca nu le are", raman constant unui mesaj cu impact la aceste ganduri:
"Acest cuvânt este vrednic de încredere şi doresc să insişti asupra acestor lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu să caute să fie fruntaşi în a face fapte bune. Aceste lucruri sunt bune şi de folos pentru oameni." (http://www.bibleserver.com/text/NTR/Titus3)
Fara nici o dilema, suspiciune sau subanteles!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu