Despre ... niste ani pierduti degeaba

"Mi se păru firesc să consider că oamenii, deşi erau oameni care gîndeau ca şi mine, nu erau conştienţi că, de mii de ori mai mult ca în trecut, sînt cobai... Se cred totuşi stăpîni pe destinul lor şi sînt, din această pricină, de o trufie fără limite. Au creierul inflamat. Şi poate că pentru întîia oară în istoria cantitativă a
omenirii, eliberaţi de credinţa în Dumnezeu, de chingile unei morale căreia i se supuneau fiindcă ştiinţa nu sfîşiase încă vălurile divine care le inspirau vina şi teama, ticăloşii se simţeau din ce în ce mai în largul lor şi domnia care li se aşternea înainte, care li se prepara sub ochii noştri, nu era însoţită de nici un fel de ameninţare şi formele de ticăloşie începeau să apară pe pămînt drept cele mai fascinante spectacole, expresia de jubilaţiune a ticăloşiei mai 
puternică, mai atractivă, mai curajoasă faţă de moarte (eterna tragedie!) decît cea a conştiinţelor pure, tot mai rarefiate şi cărora li se rînjeşte: ei bine, aşa este, recunoaştem, sînteţi puri, aveţi revelaţiile voastre sublime, dar rezistă ele gîndului că pînă la urmă o să muriţi într-un mod tot atît de scandalos ca şi noi şi lespedea mormîntului va închide odată cu trupurile voastre şi idealurile care v-au animat şi ideile generoase pentru care aţi luptat? Nu există dincolo un empireu în care să vă regăsiţi. Ha, ha, ha! Dincolo nu mai există nimic! Adio, tont est fini, dirlalai, dirladada! în timp ce noi sfidăm moartea, ne batem joc de ea... Era ticăloşilor, astfel îmi veni în minte titlul noii mele lucrări. Nu secolul, nici mileniul, ci Era, care putea fi mult mai mult."

Mi-am permis sa redau, prin copy-paste, cateva din gandurile care au marcat existenta autorului trecut in nefiinta, socant si neinteles, dintr-o cauza mai mult decat normala: prestatia lamentabila si cu totul aroganta a unui fost ministru, din guvernul marioneta de trista amintire care ne-a inrobit, sub conducerea caruia poporul a fost mai mult decat "chelit", iar eu aruncat in "concasorul de vieti" nascut dintr-o lege votata fraudulos. Vorbesc de o emisiune de ieri noapte, la un post tv unde, in contradictoriu cu personajul anterior amintit si fara nici o speranta pentru oropsiti, actualul ministru al muncii, facand promisiuni din pacate fara acoperire inca, incerca "sa dreaga busuiocul".

In acest context, pasajul sus prezentat mi s-a parut mai mult decat elocvent pentru era in care traim, cu toate ca a fost scris cu peste treizeci de ani in urma, in cu totul alta conjunctura politico-sociala.

Dar mai relevant mi se pare, chiar daca pe un alt post se titra, astazi, in momentul in care scriu aceste randuri, pe banderola, ca  "Ponta face alianta cu Divinitatea", faptul ca nimic din ceea ce se intampla, pe dulcele nostru plai, nu pare sa aiba vreo legatura cu Divinitatea ci cu acea "Era a ticalosilor eliberati de credinta in Dumnezeu" la care face referire pasajul de inceput. Referinta http://bookspot.ro/Marin+Preda+-+Cel+mai+iubit+dintre +pamanteni_vol.2_pag228.

Si asa, stau si ma intreb: cine pierde si cine castiga din aceasta abominabila stare pe care, continuu si fara discernamant, o clasa politica iresponsabila o tot implementeaza pe noi, cobaii fara voie, a unei democratii care de departeaza tot mai mult de esenta?

De castigat nu castiga nimeni, ba poate cei care ne-au "imboldit" spre necugetare si acum ne manipuleaza, atat fizic cat si psihic, spre un dezastru national cat de curand fara cale de intoarcere.

De pierdut, cred ca tot ei, ticalosii caci explicatiile urmeaza in paginile romanului, chiar daca se refereau la comunisti si, in acelasi timp si noi, prin greata pe care ne-o provoaca, redata la fel, in aceleasi pagini dar cu urmari in starea de bine a natiunii. 

Si este normal sa fie asa caci EI, ticalosii clamand credinta dar batjocorind-o consfintesc, din pacate, mesajul care spune atat de clar (chiar daca in alt context), dar atat de neluat in seama:

"Cu ei s-a intamplat ce spune zicala adevarata: "Cainele s-a intors la ce varsase" si "scroafa spalata s-a intors sa se tavaleasca iarasi in mocirla." (2Petru 2:22)

Asta dupa 33 de ani de la aparitia romanului si dupa 24 ani de democratie originala romaneasca dar crestina.