"Ah! - zise unul - spuneţi că-i omul o lumină
Pe lumea asta plină de-amaruri şi de chin?
Nici o scânteie-ntr-însul nu-i candidă şi plină,
Murdară este raza-i ca globul cel de tină,
Asupra cărui dânsul domneşte pe deplin."
Imparat si proletar - Mihai Eminescu
Cautand un raspuns, am ajuns tot la o paralela pe care o pot considera, ca si in alta postare, inegala dar relevanta.
Inegala, deoarece priveste doua abordari, din doua sisteme diferite, pe care generatia mea le-a cunoscut, totalitar si democratic.
Relevanta pentru ca, indiferent de abordare, ea priveste omul, in tot ceea ce este el.
Fara indoiala, cea mai puternica expresie a importantei omului in regimul trecut, comunist, era inserata in „Codul principiilor şi normelor muncii şi vieţii comuniştilor, ale eticii şi echităţii socialiste” si urmarea, intre altele, "implementarea" unui concept arhicunoscut de generatia mea si de majoritatea liderilor si conducatorilor nostri postdecembristi de la toate esaloanele, de toate gradele si din toate functiile: “Formarea omului nou, constructor constient al celei mai drepte oranduiri sociale, constituie cea mai mare si mai complexa sarcina, cea mai nobila raspundere, indatorirea revolutionara de onoare a partidului nostru comunist”.
Cum subiectul este mult prea vast, dar puternic dezavuat, ma opresc in a-l analiza sau comenta. Se gasesc, on-line, destule comentarii, interpretari sau analize. Unul dintre acestea este http://www.raul.zachia.eu/depersonalizarea-fiintei-umane-si-crearea-omului-nou-in-comunismul-romanesc/, de unde mi-am permis sa preiau, prin copy-paste, formularea de mai sus, prezentata de N.Ceausescu intr-o anume conjunctura.
Despre o abordare a "spetei" in "stil democrat", dar mai putin discutata, am gasit "repere" rasfoind mediul on-line de unde, tot prin copy-paste, redau un pasaj: "Până la urmă proiectul lui Ceaușescu a reușit — Omul Nou există. El e poporul și elita României de astăzi. Generații întregi tributare unei culturi confecționate de național-comunism."(http://www.claudiucristea.ro/mostenirea-lui-ceausescu-omul-nou)
Intamplator sau nu, cele doua evidentieri intaresc, releveaza si dezvolta versurile marelui nostru "recordman de Guiness book", M. Eminescu, completand, astfel, sorgintea tragediei si dramei noastre nationale.
De ce?
Un raspuns se poate gasi chiar in poezia "Imparat si proletar" care prezinta, fara echivoc, tabloul contemporan concret al "dezvoltarii decaderii noastre".
Si, tot fara echivoc, deoarece drama tragediei noastre nationale pleaca, cred eu, tocmai de la perpetuarea acelor practici si naravuri mult refulate in "iepoca" dar eliberate in aceasta pseudo-democratie sau "capitalism de jungla" cu care ne-au imbrobodit toti cei aflati la conducere, raspunsul se afla in acei "oameni noi" ai trecutului cu pretentii de lideri democrati ai prezentului.
Pentru ca, singurul sambure de adevar care CONSFINTESTE democratia si libertatea reala, omorat de ignoranta, indiferenta si SETEA NEMAIPOMENITA de inavutire si parvenire a celor care "manageriaza" destinul poporului este ca EXISTA UN OM NOU, dar nu constructor al comunismului si socialismului, ci acel OM NOU care-L cauta pe Dumnezeu si este NASCUT de EL.
Pentru cei interesati, Sfanta Evanghelie a apostolului Ioan prezinta, in capitolul 3, intalnirea unui invatat al evreilor, fariseul Nicodim, cu Mantuitorul, intalnire ce va avea un puternic impact asupra acelui invatat al Legii.
Si tot in aceasta Evanghelie, dar deloc intamplator, se afla un mesaj la fel de important care-l defineste pe OMUL NOU:
Imparat si proletar - Mihai Eminescu
Cautand un raspuns, am ajuns tot la o paralela pe care o pot considera, ca si in alta postare, inegala dar relevanta.
Inegala, deoarece priveste doua abordari, din doua sisteme diferite, pe care generatia mea le-a cunoscut, totalitar si democratic.
Relevanta pentru ca, indiferent de abordare, ea priveste omul, in tot ceea ce este el.
Fara indoiala, cea mai puternica expresie a importantei omului in regimul trecut, comunist, era inserata in „Codul principiilor şi normelor muncii şi vieţii comuniştilor, ale eticii şi echităţii socialiste” si urmarea, intre altele, "implementarea" unui concept arhicunoscut de generatia mea si de majoritatea liderilor si conducatorilor nostri postdecembristi de la toate esaloanele, de toate gradele si din toate functiile: “Formarea omului nou, constructor constient al celei mai drepte oranduiri sociale, constituie cea mai mare si mai complexa sarcina, cea mai nobila raspundere, indatorirea revolutionara de onoare a partidului nostru comunist”.
Cum subiectul este mult prea vast, dar puternic dezavuat, ma opresc in a-l analiza sau comenta. Se gasesc, on-line, destule comentarii, interpretari sau analize. Unul dintre acestea este http://www.raul.zachia.eu/depersonalizarea-fiintei-umane-si-crearea-omului-nou-in-comunismul-romanesc/, de unde mi-am permis sa preiau, prin copy-paste, formularea de mai sus, prezentata de N.Ceausescu intr-o anume conjunctura.
Despre o abordare a "spetei" in "stil democrat", dar mai putin discutata, am gasit "repere" rasfoind mediul on-line de unde, tot prin copy-paste, redau un pasaj: "Până la urmă proiectul lui Ceaușescu a reușit — Omul Nou există. El e poporul și elita României de astăzi. Generații întregi tributare unei culturi confecționate de național-comunism."(http://www.claudiucristea.ro/mostenirea-lui-ceausescu-omul-nou)
Intamplator sau nu, cele doua evidentieri intaresc, releveaza si dezvolta versurile marelui nostru "recordman de Guiness book", M. Eminescu, completand, astfel, sorgintea tragediei si dramei noastre nationale.
De ce?
Un raspuns se poate gasi chiar in poezia "Imparat si proletar" care prezinta, fara echivoc, tabloul contemporan concret al "dezvoltarii decaderii noastre".
Si, tot fara echivoc, deoarece drama tragediei noastre nationale pleaca, cred eu, tocmai de la perpetuarea acelor practici si naravuri mult refulate in "iepoca" dar eliberate in aceasta pseudo-democratie sau "capitalism de jungla" cu care ne-au imbrobodit toti cei aflati la conducere, raspunsul se afla in acei "oameni noi" ai trecutului cu pretentii de lideri democrati ai prezentului.
Pentru ca, singurul sambure de adevar care CONSFINTESTE democratia si libertatea reala, omorat de ignoranta, indiferenta si SETEA NEMAIPOMENITA de inavutire si parvenire a celor care "manageriaza" destinul poporului este ca EXISTA UN OM NOU, dar nu constructor al comunismului si socialismului, ci acel OM NOU care-L cauta pe Dumnezeu si este NASCUT de EL.
Pentru cei interesati, Sfanta Evanghelie a apostolului Ioan prezinta, in capitolul 3, intalnirea unui invatat al evreilor, fariseul Nicodim, cu Mantuitorul, intalnire ce va avea un puternic impact asupra acelui invatat al Legii.
Si tot in aceasta Evanghelie, dar deloc intamplator, se afla un mesaj la fel de important care-l defineste pe OMUL NOU:
"A venit la ai Sai, si ai Sai nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu; nascuti nu din sange, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu." (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/ioan/1/)
Doar acest om este o lumina, un lider adevarat, un exemplu de urmat.
Cu adevarat un OM NOU!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu