Cand deschizi televizorul, asculti radioul sau rasfotesti presa, autohtona bineinteles, iti "sar in atentie" cel putin doua lucruri: ori stirile soc despre cele mai recente dezvaluiri, descinderi si retineri ori cele mai indiscrete stiri tip tabloid. Intre acestea doua, invariabil, o sumedenie de exemple pe care le trecem cu vederea caci, daca nu socheaza, chipurile nu sunt importante.
Cum in drumurile mele judetene am setat radioul pe un post pe care-l "prind" permanent, ma surprinde placut "STIREA BRAVO" din care redau, foarte pe scurt, una care merita: un medic in varsta de 72 ani a renovat si dotat, din banii lui, doua saloane pentru ca bolnavii sa dispuna de cele mai bune conditii. A facut lucrul acesta nu pentru onoruri, nu pentru reclama ci, pur si simplu, pentru ca (si redau din memorie) a vrut sa ramana ceva dupa el.
Gandindu-ma la aceasta stire si la multele altele pe care le pierdem din vedere cand cotidianul ne invadeaza cu "evenimentele explozive ale politicului mioritic", am urmarit, in tacerea mea, doua filme despre care am mai facut referire, "Ramasitele zilei" si "Razboiul lui Charlie Wilson". In primul rand, pentru ca ma "atrage" distributia si nu in ultimul rand, pentru mesaj.
Daca primul film este doar un subiect punctat printr-un roman de exceptie, al doilea se bazeaza pe fapte reale.
Iar ce m-a atras la aceste filme reprezinta tocmai esenta gandurilor de astazi: responsabilitatea. Si pentru ca nu vreau sa fac, acum si aici, analiza acestora (exista destule recenzii online), ma opresc asupra subiectului care mi-a dat de gandit si care se contureaza inclusiv din citatul de la inceput, care-l evidentiaza fara nici o alta conotatie.
Doua aspecte m-au "intaratat" spre aceste ganduri.
Pe de o parte, gandul la responsabilitatea interna, cea care ar trebui sa-i faca (si sa-i fi facut) pe alesii si numitii nostri (ca, de altfel, pe orice sef) sa inteleaga ca TARA este cu totul altceva decat o mosie personala.
Din acest punct de vedere, primul film ar trebui sa fie o lectie pentru toti acesti sefi (de sus in jos si de la stanga la dreapta, sau viceversa) despre cum ei, servitorii, ar trebui sa se comporte cu MARIA SA POPORUL.
Caci ce altceva trebuie sa fie ei, alesii si numitii, decat niste servitori in slujba TARII?
Aici, fara nici o aluzie la ultima "speta" din Parlament ci doar amindind ca toti acesti "servitori" au jurat, in marea lor majoritate, cu mana pe Biblia care tocmai a fost invocata acolo, punctez un aspect esential al slujbei lor:
10. Tot asa si voi, dupa ce veti face tot ce vi s-a poruncit, sa ziceti: "Suntem niste robi netrebnici; am facut ce eram datori sa facem."
(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/luca/17/10)
Pe de alta ma gandesc la responsabilitatea externa, cea conturata perfect in al doilea film din care, intamplator sau nu, a disparut citatul de la final, cu ceea ce personajul real, C. Wilson, a spus dupa esecul suferit in spijinirea renasterii poporului ajutat cu UN MILIARD DE DOLARI sa-i invinga pe comunisti.
Cine nu stie "speta", trebuie amintit cum Congresul a aprobat suma sus amintita pentru inarmare dar a refuzat un milion de dolari pentru construirea unor scoli in acelasi spatiu eliberat, dar pustiu care, ulterior, a devenit ceea ce cunoastem astazi ca este.
Pentru ca filmul trateaza "o epoca incheiata" (oare?) dar are, din nefericire, mult prea multe "intersectii" cu "epoca contemporana", nu ma pot deroba de la ceea ce spune aceeasi Biblie despre un context cat se poate de asemanator si de luat in calcul:
"23. Domnul uraste doua feluri de greutati, si cantarul mincinos nu este un lucru bun. -"
(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/proverbe/20/23/)
Ma opresc. Gandurile mele nascocesc mult prea multe variante dar stiu ca sunt si multe variabile pe care nu le pot lua in calcul, pentru ca ele apartin unor alte "lumi" (sau birouri si cabinete). Dupa cum o dicteaza interesul.
Din aceasta cauza cred ca responsabilitatea trebuie sa fie o tema speciala in agenda oricarui "slujitor" din aceste zile, din tara sau de peste hotare.
Conteaza, insa, ce fel de slujitor este, liber sau rob, dupa cum releveaza si pasajul cu care inchei aceste ganduri. Care tine tot de responsabilitate.
"17. Oamenii acestia sunt niste fantani fara apa, niste nori alungati de furtuna; lor le este pastrata negura intunericului.
18. Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic, momesc, cu poftele carnii si cu desfranari, pe cei ce de abia au scapat de cei ce traiesc in ratacire.
19. Le fagaduiesc slobozenia, in timp ce ei insisi sunt robi ai stricaciunii. Caci fiecare este robul lucrului de care este biruit."
18. Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic, momesc, cu poftele carnii si cu desfranari, pe cei ce de abia au scapat de cei ce traiesc in ratacire.
19. Le fagaduiesc slobozenia, in timp ce ei insisi sunt robi ai stricaciunii. Caci fiecare este robul lucrului de care este biruit."
(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/petru-2/2/18)
Si-mi pun si eu intrebarea: dupa "EI" ce ramane?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu