Doar o ... remarca

„De aproape două mii de ani ni se predică să ne iubim, iar noi ne sfâșiem.” — Mihai Eminescu

In timpul tacerii din ultima perioada m-am gandit la ceva despre care s-a tot vorbit si se va mai vorbi. Si am observat cat de schimbatori sunt oamenii si ce dezastre pot produce atunci cand uita ce si cine sunt.

M-am intrebat de ce se intampla toate acestea si am incercat sa gasec un raspuns, altul decat cel gasit de mine in urma cu douazeci de ani. Asa am ajuns la citatul eminescian care este la fel de relevant astazi ca si atunci cand a fost rostit.

Meditand la el, m-am surpins dand dreptate celor care cred ca suntem un experiment extraterestru, niste roboti manipulati si teleghidati, gata oricand sa se autodistruga pentru binele si placerea experimentatorului.

Sau celor care, concluzionand ca ne tragem din maimuta, considera ca omenirea este o jungla in care doar "masculii alfa" supravietuiesc, asa cum prezinta multele emisiuni viata animalelor, emisiuni educative si instructive daca s-ar discerne bine chestia cu "diferenta", cea care ne separa totalmente de "restul lumii", dar care pare sa dispara in nebunia noastra de a tot agonisi fara sa intelegem ca NU LUAM NIMIC CU NOI, DINCOLO.
Si mi-a revenit in memorie un moment al istoriei noastre recente cand, sub gloante si inca in teroare, se striga "EXISTA DUMNEZEU".

Ce repede s-a uitat!

De aceea astazi, gandindu-ma la starea de lucruri care caracterizeaza nu numai internul zbuciumat de atatea si atatea "spete relevante" dar si externul plin de "masculi alfa" gata sa-si spulbere contracandidatul la "domnia peste nimic", raman la acea remarca extraordinara, materializata intr-o poezie care merita atentie, cel putin:

"Există Dumnezeu

Nu, nu suntem un vis, o intimplare,
un lut de sine insusi framintat.
Ci ne-a zidit o Forta creatoare,
o-Ntelepciune fara de hotare.
Exista Dumnezeu cu-adevarat! 

Nu, nu suntem jivine-ntunecate,
gonite de un bici ne 'nduplecat.
Ci noi avem un duh si-o libertate
Si-o inima ce pentru ceruri bate.
Exista Dumnezeu cu-adevarat! 

N-ar fi simtit in veci de veci tarina
Surisul unui crin imaculat,
de n-ar fi-ntins Atotstapinul mina
sa umple-n noi de simtamint fintina-
Exista Dumnezeu cu-adevarat! 

Avem cu noi Scriptura ca dovada,
avem minuni si semne ne 'ncetat.
Iar cine vrea pe Dumnezeu sa-L vada
sa stea In fata Lui pe baricada!
Exista Dumnezeu cu-adevarat! 

Nu-i calea noastra vesnic insorita,
nu-i viata totdeauna un palat.
Dar o traim, caci merita traiti,
cind, peste lumea asta marginita,
Exista Dumnezeu cu-adevarat! 

Nu, nu suntem neant! Ce fericire!
Supremul adevar s-a revelat.
Isus e-n noi, lumini si iubire.
Iar moartea e un sbor spre nemurire.
Exista Dumnezeu! Ce minunat!"
(http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/exista.php)