Toate-s vechi si noua toate!

Nu, astazi nu ma gandesc la GLOSSA eminesciana, cu toate ca ar merita, nu numai datorita personalitatii autorului ci si mesajului transmis si contextului.

Astazi ma gandesc cum trece pe langa noi, paradoxal (dar nu pentru mine), o invatatura si o intelepciune care ne-ar putea scuti de multe necazuri in timp ce noi, ahtiati dupa modernismul secolului, cautam solutii acolo unde nu trebuie.

De aceea nu fac alte comentarii si dau un indemn spre meditare la pasajul care urmeaza si, in special, la cel marit de la versetul 4.

Spre a se intelege de ce "toate-s vechi si noua toate".

"1. M-am uitat apoi la toate asupririle care se fac sub soare; si iata ca cei apasati varsa lacrimi, si nu este nimeni sa-i mangaie! Ei sunt prada silniciei asupritorilor lor, si n-are cine sa-i mangaie!

2. Si am gasit ca mortii, care au murit mai inainte, sunt mai fericiti decat cei vii, care sunt inca in viata.

3. Dar mai fericit decat amandoi am gasit pe cel ce nu s-a nascut inca, fiindca n-a vazut toate relele care se petrec sub soare.

4. Am mai vazut ca orice munca si orice iscusinta la lucru isi are temeiul numai in pizma unuia asupra altuia. Si aceasta este o desertaciune si goana dupa vant.

5. Nebunul isi incruciseaza mainile si isi mananca insasi carnea lui.

6. Mai bine o mana plina de odihna decat amandoi pumnii plini de truda si goana dupa vant.

7. Am mai vazut o alta desertaciune sub soare:

8. un om este singur singurel, n-are nici fiu, nici frate, si totusi munca lui n-are sfarsit, ochii nu i se satura niciodata de bogatii si nu se gandeste: "Pentru cine muncesc eu si-mi lipsesc sufletul de placeri?" Si aceasta este o desertaciune si un lucru rau.

9. Mai bine doi decat unul, caci iau o plata cu atat mai buna pentru munca lor.

10. Caci, daca se intampla sa cada, se ridica unul pe altul; dar vai de cine este singur si cade fara sa aiba pe altul care sa-l ridice.

11. Tot asa, daca se culca doi impreuna, se incalzesc unul pe altul, dar cum are sa se incalzeasca daca e singur?

12. Si daca se scoala cineva asupra unuia, doi pot sa-i stea impotriva; si funia impletita in trei nu se rupe usor.

13. Mai bine un copil sarac si intelept decat un imparat batran si fara minte, care nu intelege ca trebuie sa se lase indrumat;

14. caci el poate sa iasa din temnita ca sa domneasca, macar ca poate chiar sa se fi nascut sarac in imparatia celui din urma.

15. Am vazut pe toti cei vii, care umbla sub soare, inconjurand pe copilul care avea sa urmeze dupa imparat si sa domneasca in locul lui.

16. Fara sfarsit era tot poporul in fruntea caruia mergea el. Si totusi cei ce vor veni dupa el nu se vor bucura de el. Caci si aceasta este o desertaciune si goana dupa vant."

(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/eclesiastul/4)