Despre ... ziua cu "ratie"

Am pus titlul acesta pentru ca, dupa acest peste un sfert de veac de debusolare (altfel nu pot intelege de ce tot cautam, dar nu gasim, luminita de la capatul tunelului), mi-a revenit in memorie un slogan clamat atunci si devenit, dupa parerea mea, o groaznica realitate.

S-a spus, daca-mi aduc bine aminte: "DE CRACIUN NE-AM LUAT RATIA DE LIBERTATE!". Subtila fraza, mai ales pentru cei care au introdus-o. Si care stiau cum va sta "chestia" cu ratia.
Pentru ca iata, dupa 27 de ani, ratia s-a tot micsorat pentru poporul amarat care, prin iesirea in strada a demonstrat ca, indiferent de unde vine impulsul, se poate (s-au s-a putut in timpul "REVOLUTIEI SUPERBE din 16-22 decembrie 1989", cum am citit pe un site, parca "Universul Romanesc") si s-a tot marit pentru profitorii de tot felul si din tot spectrul alesilor si numitilor politic din puterile separate ale statului si nu numai. 

In acest context, speta revenita in memorie m-a dus spre asteptata zi a Craciunului despre care am mai scris, intrebandu-ma de ce doar acum trebuie sa fim mai umani (ca sa reduc la esenta formularea mediatizata peste tot si prin toate mijloacele). Si cum nu sunt eu acela care poate da raspunsuri, am gasit unul pe care-l las prin copy-paste. Iata-l, asa cum l-am gasit pe "sursa":

"Craciunul, o zi ca oricare alta…

Am fost invatati ca aceasta perioada este speciala. Si daca nu este asa, ar trebui sa facem neaparat ceva ca sa devina astfel.

Cand vine Craciunul trebuie sa iertam pe toata lumea, sa simtim tot ceea ce nu ne permitem sa simtim de obicei, in cursul anului, cand suntem prea ocupati cu vietile noastre artificial create. Acum trebuie sa fim intr-un anumit fel, sa ne reconectam cu familiile noastre neglijate, sa ne apropiem de sufletul nostru pe care am uitat sa-l ascultam, sa facem tot ce nu facem de obicei si sa traim toata viata netraita din interiorul nostru.

Acum, cand vine Craciunul.

Si toata aceasta presiune pe care o punem pe noi ne creeaza un gol interior mai profund decat oricand.

Alergand dupa ceva ce nu putem prinde pentru ca nu suntem antrenati sa traim prezent, constient, deplin si asumat in fiecare clipa a vietii noastre…

confruntati cu consumerismul urias din jur… acum cand trebuie sa golim toate rafturile magazinelor ca sa fim in randul lumii…cand trebuie sa ne amagim ca viata si familia perfecta afisata in reclamele si in filmele de Craciun…

acum cand e greu sa ne confruntam cu propria singuratate pentru ca societatea ne spune ca trebuie neaparat sa fim cu cineva…

acum, in aceasta perioada, in care am face orice doar pentru a ne umple golul interior… si, astfel, mancam mai mult, incercam mai mult, ne straduim mai mult. Iata reteta ideala pentru depresie in aceasta perioada.

Cum am reusit sa transformam pana si Craciunul intr-un alt motiv de stres si presiune care se manifesta in viata noastra?

A cui voce e aceea din capul nostru, care ne spune: „Astazi e Craciunul, deci trebuie sa facem asta si asta si nu trebuie sa facem asta si asta”? Pentru ca altfel nu putem simti ca e o zi speciala, altfel decat restul zilelor.

Ca si cum viata poate fi prinsa intr-o cutie de cadouri, pe care pui o eticheta si gata, trebuie sa fii fericit, pentru ca te-ai prins cum merg lucrurile si ai cutia ta plina cu fericire.

Anul acesta voi intampina altfel Craciunul. Nu voi face nimic „special” in aceasta perioada. Nu voi cumpara mai mult, nu voi gati mai mult si mai special, nu voi manca mai mult, nu voi simti mai mult sau mai putin ca de obicei, nu voi fi mai mult sau mai putin decat sunt de obicei.

Voi trai exact asa cum traiesc fiecare zi din viata mea, moment cu moment, cu sentimentele si emotiile care ma vor incerca in acea zi, asa cum vin, trecand prin ele si simtindu-ma vie, conectata cu mine si cu cei din jur, pe care viata ii va aduce in preajma mea in acele zile.

Nu voi mai desface “cutia cu fericire sau tristete speciala de Craciun”, nu voi mai incerca sa fac sau sa fiu altceva pentru ca „doar acum e Craciunul”.

Pentru ca nu exista lucru mai trist decat faptul ca fragmentam viata in felul acesta, in interiorul si in afara noastra.

Pastram rezerve de trait pentru atunci cand va veni acea perioada „speciala” din viata noastra care nu vine niciodata.

Ne pastram sa traim, sa simtim, sa ne bucuram, sa ne conectam doar in anumite perioade din viata noastra si in acele momente ne dam seama ca ne-am deconectat atat de mult de la inima noastra incat nu mai putem simti decat un mare gol.

Intregul marketing din preajma acestor zile vorbeste despre deconectarea profunda in care am ajuns sa ne traim viata.

Asa ca, in prag de Craciun, imi spun si va spun: Haideti sa nu mai pastram rezerve de traire pentru ziua de Craciun, ci sa traim acum! Craciunul este doar o alta zi din viata noastra. Sau fiecare zi ar trebui sa fie un Craciun, in care sa ne permitem sa fim si sa simtim."

(https://www.damaideparte.ro/ganduri-neinsemnate/craciunul-o-zi-ca-oricare-alta/)

Nu am decat un singur comentariu de facut: ultima fraza este mai mult decat importanta, relevanta si concludenta. In special daca vrem sa intelegem si sa stim ce inseamna, cu adevarat, Craciunul: SARBATOAREA NASTERII DOMNULUI.

Sarbatori linistite!