Azi ... doar lirica

Pentru ca ma uit cum nu "ninge, decembre" (cel putin aici, aproape de mare) si ma uit (adica citesc) despre niste alte zile de decembrie si nu vreau sa tulbur cu nimic indemnul, pe care-l tot primim prin media, de a fi mai buni in aceste zile (cu toate ca umanul din noi ar trebui sa se manifeste cel putin cat un an de zile, parerea mea), astazi sunt doar ... liric (scuze daca expresia se portiveste ca nuca-n perete!).

Si m-am oprit, din aceasta cauza, la o pagina gasita tocmai pentru aceasta.
Cu o poezie si un pasaj. Care cer, parca, atentie si nu numai.

Iata de ce:

Nu te-ntrista -Zaharia Stancu

Nu te-ntrista c-ai pierdut ce-ai pierdut,
Totul trece ca o tramba de nori,
Vine vantul si o destrama,
Vantul care scutura flori.

Nu te-ntrista ca nimic nu se-ntoarce,
Raurile curg toate spre mare.
Oricat ai merge de repede,
Nu poti s-ajungi pana la zare.

Unii caini latra doar, altii musca,
Bivolii sunt negri si-mpung.
Pa pajistea tanara, iezii
Sa-mbatraneasca n-ajung.

Lasa steaua sa cada chiar
Daca nu e de foc ci de gheata.
Poate venim din lumine ori poate
Din ceata venim si mergem in ceata.

Tu nu te-ntrista c-ai pierdut ce-ai pierdut.
Totul se destrama ca o tramba de nori.
Vine vantul si usuca dealurile
Pe care primavara se ivesc flori.

si

Sa nu uiti, Darie!

„Cum sa uit? Nimic n-am uitat imi aduc aminte de fiecare vis pe care l-am visat in somn si de fiecare vis pe care l-am visat treaz, cu ochii deschisi () Cum sa uit pe mama si pe tata? Cum sa uit pe fratii mei si surorile mele? Cum sa uit neamurile noastre? Cum sa uit chipurile si faptele oamenilor? Nu. Nu, n-am uitat nimic.”

(https://bibliotecaharlau.wordpress.com/2010/12/05/zaharia-stancu/)

Nu-i asa ca merita atentie si dupa ... 27 de ani?