De ce? Pentru ca de peste un sfert de veac tot dorim ceva ce nu se implineste, indiferent daca am fost condusi de un neo..., un anti..., un vaporean sau de un profesor (nu are nici o legatura cu chestia aia, cand "Radio Erevan" raspunde) si de guverne care mai de care mai colorate si, mai mult sau mai putin tehnocrate. Cazul 2016 pare mai mult decat exemplificativ.
Tot asa, citind pe un site care pana mai ieri apara o guvernare de trista amintire, mi-a ramas in memorie o sintagma: "daca "acolo" (las doritorii sa caute) ar fi existat patrioti adevarati, Romania nu ar fi ajuns in aceasta situatie si stadiu" (am redat doar din memorie si-mi cer scuze pentru inadvertente). Cum nu mi-am propus, acum si aici, sa polemizez pe tema patriotismului, tema pe care am mai abordat-o si cu alta ocazie, ma opresc la dorinte, caci ele mi-au ramas impregnate in memorie, dorinte pentru Tara noastra aflata, iata, in fata a doua mari "spete", cel putin: sarbatorirea Zilei Nationale si alegerile.
Si spun dorinte, pentru ca sunt mai multe concretizate in doua pasaje esentiale.
Primul, o poezie de maxima intensitate si traire pentru cine mai gandeste romaneste, este relevat de "Luceafarul poeziei romanesti", inegalabilul Mihai Eminescu, cel care a imortalizat dorintele intr-o superba poezie pe care o redau, prin copy-paste, chiar daca am postat-o si in anii anteriori, tot cu acelasi prilej si nu numai:
| "Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, Ţara mea de glorii, ţara mea de dor? Braţele nervoase, arma de tărie, La trecutu-ţi mare, mare viitor! Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul, Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc; Căci rămâne stânca, deşi moare valul, Dulce Românie, asta ţi-o doresc. Vis de răzbunare negru ca mormântul Spada ta de sânge duşman fumegând, Şi deasupra idrei fluture cu vântul Visul tău de glorii falnic triumfând, Spună lumii large steaguri tricoloare, Spună ce-i poporul mare, românesc, Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare, Dulce Românie, asta ţi-o doresc. Îngerul iubirii, îngerul de pace, Pe altarul Vestei tainic surâzând, Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face, Când cu lampa-i zboară lumea luminând, El pe sânu-ţi vergin încă să coboare, Guste fericirea raiului ceresc, Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare, Dulce Românie, asta ţi-o doresc. Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, Tânără mireasă, mamă cu amor! Fiii tăi trăiască numai în frăţie Ca a nopţii stele, ca a zilei zori, Viaţa în vecie, glorii, bucurie, Arme cu tărie, suflet românesc, Vis de vitejie, fală şi mândrie, Dulce Românie, asta ţi-o doresc!" (http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/doresc.php) Al doilea tine, paradoxal, de ceea ce, mai ales reprezentantilor puterilor separate ale statului, le place sa evidentieze cel mai mult, mai ales in fata camerelor la evenimente importante si, din pacate, sa se bata cu pumnul in piept ca reprezinta credinta noastra. Fara a si face ceva in aceasta directie. De aceea pasajul este, de fapt, o aducere aminte a ceva care se uita prea usor, pentru ca tine, probabil, de "bagajul de cunostinte" acumulate prin strainataturile care i-au deznationalizat (am zis bine?) indiferent cu cate doctorate si-au impodobit CV-ul. Il redau tot prin copy-paste, cu aceeasi rugaminte. "Un cântec de pelerinaj. Al lui Solomon. 1 Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba trudesc cei ce o zidesc. Dacă nu străjuieşte Domnul o cetate, degeaba păzeşte străjerul. 2 Degeaba vă treziţi devreme şi vă culcaţi târziu, mâncând o pâine câştigată cu trudă. Preaiubitului Său însă El îi dă cu adevărat odihnă." (http://ro.bibleserver.com/text/NTR/Psalmi127) Nu-i asa ca sunt, cu adevarat, niste dorinte deosebite? |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu