D'ale ... mioriticului

Mi-au supus atentiei, astazi, mai multe postari despre ... oameni si oameni.

Pana de curand era in voga o campanie acerba anti-Putin. Acum, putin cate putin, s-a declansat o alta campanie care incita, anti-Soros. 
Gandindu-ma la aceste pendulari de manipulare, influenta si dezinformare ma intreb: nu cumva, tragic dar repetitiv, reactualizam marea tragedie nationala care urmeaza "schimbarii jugului"? 

Dar, de fapt, nu asta este problema care ma framanta. Caci, paradoxal, "schimbarea jugului de lemn, turcesc cu jugul de fier, austriac" a avut un impact major pentru romanii de dincolo de Carpati (iar ca unul care a "trecut" si pe acolo, pot afirma ca deosebirile sunt esentiale).
Pe mina ma framanta omul si oamenii care implementeaza sau ajuta la implementarea acestei schimbari.

Gasii, intr-o postare pe un anume blog, cateva referinte demne de atentia unei institutii constituite tocmai pentru prevenirea unor asemenea acte, de tradare adica, cu date pe care eu nu le pot verifica, dar "ea" ( ele, institutiile) da. Si-mi aduc aminte de niste publicatii pe care eu nu le prea rasfoiam, dar care erau pline de dezvaluiri si date concrete care, din pacate, au ramas doar subiect de presa (sau poate nu, daca-mi amintesc cum s-au folosit, unele, la un antidemocratic santaj politic).

Meditand la speta in sine si la personajul aflat in prim-planul dezvaluirilor, mi-am amintit cat de usor de manipulat am fost noi romanii, mai ales pentru ca ne-am raportat permanent la o anume stare evidentiata intr-o comedie veche, dar de mare actualitate:

"Farfuridi (grav): Ne ducem, dar gândeşte-te stimabile, că suntem membrii aceluiaşi partid... Cum ziceam adineaori amicului Brânzovenescu: trădare să fie(cu oarecare emoţie) dacă o cer interesele partidului, dar s-o ştim şi noi... De aceea eu totdeauna am repetat cu străbunii noştri, cu Mihai Bravul şi Ştefan cel Mare: iubesc trădarea (cu intenţie), dar urăsc pe trădători... (schimbând tonul, cu dezinvoltură.)"

(replici celebre din piesa de teatru O scrisoare pierdută, scenariu de Ion Luca Caragiale - http://subiecte.citatepedia.ro/despre_tradare)

Ajuns aici nu pot ignora o marturisire-crez, zic eu, poate nu la fel de veche dar la fel de actuala si de importanta pentru lideri, in general si pentru cei MIORITICI in special:

"În politică este necesar fie să îţi trădezi ţara, fie electoratul. Prefer să-mi trădez electoratul."

(citat clasic din Charles de Gaulle - http://subiecte.citatepedia.ro/despre_tradare)

Ca electoratul a fost si este tradat, nu mai este nici un secret in democratia noastra originala. De peste un sfert de veac se intampla asa, si nu intereseaza pe nimeni, nici macar electoratul.

Ca TARA a fost si este tradata, e alta problema. Care problema nu mai tine nici de Caragiale, nici de de Gaulle, nici de americani, rusi sau oricare alta natie ci de noi, romanii. 

Meditand la acest subiect, am gasit niste versuri. Paradoxal, de manea:

"Nu merita tradatorii sa ii consideri frati

Ca doar in perversitate sunt calificati
Prietenii de langa tine au un gand ascuns
La fel cum Avea si Iuda pentru Isus

Ce alegerea gresita, nu uit pana la moarte
Pe omul fratele cu Iuda l-am tinut aproape
Nu am putut sa cred ce vorbe i-au iesit pe gura
Mai bine imi datea o palma si o injuratura

Nu merita tradatorii sa ii consideri frati
Ca doar in perversitate sunt calificati
Prietenii de langa tine au un gand ascuns
La fel cum Avea si Iuda pentru Isus

Pentru cine am avut suflet nu uit pana mor
S-ar fi bucurat sa vada ca ma fac dator
A facut atatea scheme sa traga pe mine
In loc sa tine aproape la rau si la bine.
(http://www.versuri.us/mihaita-piticu-tradatorii-versuri)

Dar mai are importanta din ce registru provine astentionarea? Sau daca suntem sau nu "frati"?

Of, "Miorita laie .........."