Dorinte si neimpliniri, judecati si ratari, alb si negru, bine si rau, est si vest (de ce nu si nord si sud?) toate vin sa ne bomberdeze mentalul si asa debusolat de o propaganda si contrapropaganda bazate pe imixtiuni in subconstient, prin mesaje subliminale pentru o manipulare dezinformanta si dezorientare totala.
In atari conditii, cautam ajutor. In locuri, medii si prin mijloace mai mult sau mai putin corecte.
Cum e dreptul fiecaruia "sa se loveasca de pragul de sus pentru a vedea pragul de jos", am cautat ceva care sa incerce sa ne trezeasca. La realitate, desigur.
Si cum am gasit o cugetare superba despre continuitatea romaneasca alaturi de opera eminesciana, m-am oprit asupra unei poezii, ultima tiparita de poet, in viata:
"Mihai Eminescu - Kamadeva
Cu durerile iubirii
Voind sufletu-mi să-l vindec,
L-am chemat în somn pe Kama -
Kamadeva, zeul indic.
El veni, copilul mândru,
Călărind pe-un papagal,
Având zâmbetul făţarnic
Pe-a lui buze de coral.
Aripi are, iar în tolbă-i
El păstrează, ca săgeţi,
Numai flori înveninate
De la Gangele măreţ.
Puse-o floare-atunci-n arcu-i,
Mă lovi cu ea în piept,
Şi de-atunci în orice noapte
Plâng pe patul meu deştept...
Cu săgeata-i otrăvită
A sosit ca să mă certe
Fiul cerului albastru
Ş-al iluziei deşerte."
(http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/e/mihai-eminescu/kamadeva-.html)
Citind-o, nu se poate ca cineva sa nu remarce: in fond, este o poezie de dragoste.
Da, zic eu, dar dragostea se poate manifesta si altfel decat fata de o persoana.
Si, poate, din astfel de prea multa dragoste cineva, unul sau mai multi, au apelat la ... anumite ajutoare.
Ultima strofa este relevanta pentru finalul unor asemenea intreprinderi. Ca si remarca "fii atent ce-ti doresti, ca s-ar putea sa se implineasca".
Si astfel, din acest punct de vedere, se merita o atentionare spre trezire, nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu