Scriu aceste randuri intre lovituri! Loviturile din meciul de snooker M. Selby - S. Donaldson. Si intre ganduri. Pentru ca, asa cum spunea un personaj de film, fiecare dintre noi face mai multe lucruri in acelasi timp, fara sa se gandeasca la ele explicit.
Si cum favoritul meu a castigat, desi in joc decisiv, las gandurile sa zburde liber, spre ce as vrea sa aduc in atentie: riscul asumat.
Poate am mai abordat aceasta tema si-mi cer iertare daca nu am verificat, dar ideea mi-a venit din lecturarea unor stiri gasite pe net intre care, ca sursa, cea privind disparitia violenta a unei blogerite care s-a implicat in descalcirea unei "spete" complexe cu conexiuni in tara natala. Cum despre "Panama Papers" s-a scris si se va mai scrie, las persoanele din domeniu sa comenteze.
Mie, ca simplu cetatean, mi se pare important sa ma opresc la devoalarile care, facute de luni bune, parca au intrat intr-un con de umbra, eclipsate de politicul mioritic atat de controversat si contestat incat te intrebi daca traim intr-o realitate democratica sau intr-o tragi-comedie cu accente horror.
Pornesc de la ideea rezistentei in fata imposturii dar si a respectului fata de lege si principiile democratice. Iar "spetele" care pot fi antamate aici privesc nu doar
puterea si opozitia ci, din pacate, ramificatiile care duc la toate puterile separate ale statului, cu conexiuni care par luate din scenariul acela teribil, care ne-a marcat multora dintre noi tineretea, in serialul "La Piovra".
Caci urmarind, pe mai multe "surse de informare", acuzele aduse direct sau voalat de anumite personalitati din spatiul public si privat, mi se pare ca batutul pasului pe loc fata de devoalarile facute si lipsa oricarei reactii de minima decenta, din partea celor implicati, ca sa nu mai spun cersitul la usile strainatatii, demonstreaza o intoarcere la timpuri si practici demult apuse si ne trimit intr-o cu totul alta dimensiune decat cea visata de cei care s-au jertfit pentru libertate si democratie in aceasta tara atat de urgisita nu doar de straini ci si de proprii ei conducatori, alesi si numiti.
Revenind, deci, la idea de la care am plecat, ma gandesc ca exista un risc asumat in tot ceea ce facem. De la alegerile fiecaruia dintre noi si pana la implicarea, intr-un fel sau altul, in viata cetatii.
Mi-a ramas in memorie un asasinat celebru in acest mileniu trei (2003), dintr-o tara vecina unde premierul a fost lichidat tocmai pentru ca incepuse curatenia. Un risc asumat.
Si ma intreb: daca se doreste curatenie si lupta impotriva coruptiei, cine trebuie sa-si asume riscul? Caci, pe dulcele nostru plai mioritic, unde murdaria inca se aduna mai prin toate colturile institutiilor publice, pentru ca este greu sa faci salubritate dupa "programul partidului", nu mai stii cine este de buna credinta si cine nu. Ori, sa nu uitam, am ajuns in aceasta situatie cu si prin "oameni de bine"!
Care nu si-au asumat niciodata adevaratul risc.
NB: in context, cine are interes ca cei trei (dar probabil mai multi) care si-au asumat un risc, prin devoalarile recente, sa fie discreditati, marginalizati si, oare, redusi la tacere in detrimentul salubrizarii si asanarii societatii?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu