Nu a mai fost nevoie pentru ca am gasit, printre postarile de pe FB o poezie-amintire, a unui prieten al prietenului meu, despre ceva simplu, dar cu puternice reverberatii: o poveste din Bacau, orasul meu natal. Si cum m-am regasit si eu in randurile ei, mai ales ca in copilarie m-am plimbat pe "Strada Mare", am fluierat dupa Rachmill si am cumparat dulciuri de la Agop, m-am gandit s-o postez si aici pentru toti bacauanii care vor trece pe aici, cu sau fara intentie.
Multumesc, domnule profesor Dan Petrusca!
"POEMUL DE LUNI SEARĂ
Dan Petrușcă - „Bacău la șase sute și” (că tot se împliniră 609 de existență a târgului)
„Timp îndelung un an o zi
Bacău la şase sute şi
beton şi termopan în jur
treceam penibil şi matur
eram conform chiar monoton
vorbeam destul la telefon
în frac placid şi sănătos
în limuzină şi pe jos
prin parcuri admirând natura
pantofi de lac ţineau măsura
şi ritmul traiului comod
apatic uneori nerod
cu morgă şi obedient
la reguli încă şi student
fumam trabuc păream flegmatic
surâs discret şi enigmatic
cu clavecin fără ţambal
şi oarecum occidental
cam liber totuşi şi nu prea
până-ntr-o zi când se zvonea
prin fumuri într-o cafenea
că-n stricăciune de vreun an
aveam oglindă pe tavan
că sunt complice
la aplice
că am trăsură
pe măsură
chiar pentru fese
de mirese
şi că-s destul de bun amant
mă iar brodisem prin Levant
cu un amar sub piele ghimp
s-o iau invers prin anotimp
şi să mă vară fiu din nou
cu primăvara în ecou
cu iarna-n cești fierbinte iar
pufnind cețos din samovar
când toamna coace sânii ei
în sfârc și umezi cu scântei
îmi spun privindu-mă pedant e
îl știi la ea visând pe Dante
că viața ta în eprubetă
e unică și se repetă
că toate umbrele se cern
în paradisul din infern
veneam în gând cu ea din zare
pe macadam pe Strada Mare
zăream tarabe armenești
unrând de case jidovești
cu bani de taină prin firide
vorbeau șoptit Nicolaide
aur susan halva sirop
vindeau Calustian Agop
și printre ei mereu copil
treacea uriaș și trist Rachmill
în dreptul ușilor și noi
strâmbam din nas la usturoi
luând cam totul în ușor
ce țară tristă cu umor
prin multe vămi și multe plăți
gemea Moldova-n jumătăți...”
Dan Petrușcă - „Bacău la șase sute și” (că tot se împliniră 609 de existență a târgului)
„Timp îndelung un an o zi
Bacău la şase sute şi
beton şi termopan în jur
treceam penibil şi matur
eram conform chiar monoton
vorbeam destul la telefon
în frac placid şi sănătos
în limuzină şi pe jos
prin parcuri admirând natura
pantofi de lac ţineau măsura
şi ritmul traiului comod
apatic uneori nerod
cu morgă şi obedient
la reguli încă şi student
fumam trabuc păream flegmatic
surâs discret şi enigmatic
cu clavecin fără ţambal
şi oarecum occidental
cam liber totuşi şi nu prea
până-ntr-o zi când se zvonea
prin fumuri într-o cafenea
că-n stricăciune de vreun an
aveam oglindă pe tavan
că sunt complice
la aplice
că am trăsură
pe măsură
chiar pentru fese
de mirese
şi că-s destul de bun amant
mă iar brodisem prin Levant
cu un amar sub piele ghimp
s-o iau invers prin anotimp
şi să mă vară fiu din nou
cu primăvara în ecou
cu iarna-n cești fierbinte iar
pufnind cețos din samovar
când toamna coace sânii ei
în sfârc și umezi cu scântei
îmi spun privindu-mă pedant e
îl știi la ea visând pe Dante
că viața ta în eprubetă
e unică și se repetă
că toate umbrele se cern
în paradisul din infern
veneam în gând cu ea din zare
pe macadam pe Strada Mare
zăream tarabe armenești
unrând de case jidovești
cu bani de taină prin firide
vorbeau șoptit Nicolaide
aur susan halva sirop
vindeau Calustian Agop
și printre ei mereu copil
treacea uriaș și trist Rachmill
în dreptul ușilor și noi
strâmbam din nas la usturoi
luând cam totul în ușor
ce țară tristă cu umor
prin multe vămi și multe plăți
gemea Moldova-n jumătăți...”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu