Astazi m-am gandit nu la un bilant, ca bilant, ci la bilant ca tragedie.
Caci asa mi se pare a fi jocul, aproape malefic la noi, "De-a v-ati ascunselea", practicat de aproape treizeci de ani cu repercursiuni dezastruoase nu pentru noi cei care, dupa cum zice butada, "ne-am trait traiul, ne-am mancat malaiul" ci pentru cei care ne urmeaza, copii, nepoti si stranepoti care, daca nu ne trezim, nu vor intelege niciodata de ce un membru important al Academiei Romane a lasat exceptionala declaratie-testament: "Tineţi minte cuvintele lui Ştefan, care v-a fost baci până la adânci bătrâneţe că Moldova n-a fost a strămoşilor mei, n-a fost a mea şi nu e a voastră, ci a urmaşilor voştri, şi a urmaşilor urmaşilor voştri, în veacul vecilor".
Doua spete m-au ghidat spre acest gand, spete in care nu conteaza persoanele cat personajele, actiune cat inactiunea.
Voi incepe cu cea mai recenta, "lovitura de stat" de acum doua zile in care tinta a constituit-o Armata Tarii.
Pentru ca nu vreau sa critic oamenii, ma opresc la inactiunea care, cel putin mie, mi-a dezvaluit tragismul acestui joc.
Pentru ca, dragi fosti camarazi, indiferent de grad si functuie, stim cu totii ca exista un comandant suprem care nu are nevoie de altceva, in exercitarea functiei, decat de seriozitate, constanta si responsabilitate. Si cum mai stim ca, cel putin in armata, problemele de personal, avansari, promovari samd, se discuta din timp, nu cand ai timp, ma intreb la ce a folosit tergiversarea numirii noului Sef al Statului Major General cand, direct si eficient, cum ar trebui sa fie un comandant suprem, era simplu ca printr-un scurt ordin, sau telefon, sau implicarea secretarului CSAT, sa fie chemati la Cotroceni ministrul apararii, seful SMG in functie, seful personalului si, din timp, sa se antameze problema nominalizarii inlocuitorului. Nu circ, nu joc, nu acuze atunci cand este vorba de securitatea nationala. Si aici nu mai era vorba de o problema de guvern sau partid, cand se stia de iminenta schimbare de mult timp.
Insa, cum politizarea, interzisa in sistemul militar, transcede intereselor nationale, am asistat la un joc murdar si periculos care nu a servit, nu serveste si nu va servi intereselor Tarii ci a celor particulare, indeferent de culoare sau orientare politica.
Si ajung, astfel, la a doua speta, mult mai trecuta dar, de fapt, de cea mai mare actualitate, sursa raului si a situatiilor pe care le traversam de aproape treizeci de ani, fara sa intelegem ca de aici porneste toata mizeria in care ne scufundam (am evidential cu caracter si culoare esenta),
http://www.monitoruljuridic.ro/act/decret-lege-nr-2-din-27-decembrie-1989-privind-constituirea-organizarea-si-functionarea-consiliului-frontului-salvarii-nationale-si-a-consiliilor-teritoriale-ale-frontului-salvarii-nationale-emitent-20050.html:
"- promovarea unei ideologii umaniste şi democrate, a adevaratelor valori ale umanitãţii. Eliminarea minciunii şi a imposturii, statuarea unor criterii de competenta şi justiţie în toate domeniile de activitate;"
in contextul in care in preambul se preciza:
"Frontul Salvãrii Naţionale s-a constituit şi reprezintã unirea tuturor forţelor patriotice şi democratice ale tarii pentru rãsturnarea clanului dictatorial ceausist, pentru concentrarea aspiratiilor celor mai largi mase de oameni ai tarii la o viata libera şi demna şi cadrul afirmarii acestora.
În scopul instaurãrii democraţiei şi libertãţii, al afirmarii demnitãţii poporului roman, s-a constituit Consiliul Frontului Salvãrii Naţionale, ca organ suprem al puterii de stat."
Ce s-a intamplat apoi, tine de o istorie recenta traita, mai mult sau mai putin, de fiecare dintre noi, in care minciuna a ajuns virtute iar aspiratiile si idealurile pentru care s-a murit in Revolutia din decembrie 1989 si dupa furtul acesteia, nici macar niste simple motive de incriminare a comunismului intr-un proces care a produs, cum spune un titlu clasic, "mult zgomot pentru nimic".
Intr-o asemenea devalmasie a democratiei originale mioritice postdecembriste, m-am gandit la acest joc copilaresc care, pentru multi dintre noi a reprezentat chiar o sursa de relaxare.
Oare asa percep si mai marii nostri, alesi si numiti, sarcinile pe care le au in administrarea treburilor Tarii, relaxare?
La sfarsit de an, dorind tuturor sanatate, liniste, pace si bucurii, ma rog ca Dumnezeu sa trezeasca, pentru ca este nevoie, acele inimi care sa inteleaga ca Tara si Poporul nu sunt nici subiect de joaca si nici de batjocura. Inclusiv intre cei care si-au primit gradele si functiile servind acest joc!
La multi ani, 2019!
