Nu doar de sarbatoare!

Ingrijorator sau nu, depinde din ce unghi si de pe ce pozitie se priveste, astazi am vazut ceea ce, normal si chiar anormal, nimeni nu cred ca face.

Deschid o paranteza. 
Da, de aproape treizeci de ani suntem manipulati, mintiti si folositi, electoral, doar ca mijloc de atingere a scopurilor personale si de grup de interese. Suntem saraciti si aruncati la marginea civilizatiei, pentru ca acesti "beneficiari de avantaje" sa prospere. Suntem ...o societate bolnava, pentru omul de rand, dar benefica pentru "emanatii" democratiei noastre originale. Nu degeaba s-a nascut o reclama mai mult decat sugestiva cu S.P.A. Curiosii o gasesc, daca vor sa o revada!
Si concluzia se subantelege, asa cum am vazut pe multe din postarile de astazi: o tara bolnava, o societate bolnava, puteri separate ale statului bolnave samd.
Pe buna dreptate, la unele, exagerat la altele.

Nu judec ceea ce nu cunosc. Dar...din cate am vazut si vad, peste tot in lume sunt, alaturi de cartiere de lux locuri de evitat, parcuri in care esti avertizat sa nu te aventurezi dupa o anumita ora, strazi rau famate pline cu nefericiti batuti de soarta, aurolaci, alaturi de respectabilitate, coruptie si decadenta. Exemplele umplu mediul online si nu numai.
Pentru ca, asa cum plastic s-a exprimat un poet admirat de unii, hulit de altii, "pe Pamant avem de toate...si noroi si stele", nu?
Cu toate astea, tarile respective continua sa existe, sa traiasca, sa se dezvolte...
Inchid paranteza.

Ma intorc la ceea ce, cred eu, nimeni nu ar face.

Pentru ca, vrem sau nu, ne-am nascut aici, in acest spatiu si incercam, marea majoritate din noi, sa "traim frumos, in orice imprejurare", suntem constienti ca facem parte din familia mai mare numita Romania. Pe care inaintasii nostri au considerat-o o adevata mama si au venerat-o ca atare.
Ca in orice mare familie cu parinti, frati si surori, exista unchi si maturi, verisori si verisoare, de diferite grade si pe diferite niveluri. Mai apropiati si mai departati. Cum este greu de presupus ca totul este perfect peste tot, exista si aici lucruri bune si mai putin bune. Dar, intr-o familie normala, care se respecta, cu siguranta, zilele importante sunt marcate prin urari de bine. Cel putin de ziua de nastere, de ziua numelui, de Craciun si de Paste. Cand se uita orice disensiune, cearta sau diferend, chiar daca "dintele pentru dinte" nu dispare din inima celui care crede ca dreptatea este numai a lui. Asa mi se pare ca este si in familia noastra mai mare.

Cum nimeni, intr-o familie normala, nu-si uita rudele, cel putin cele apropiate si, in prin situatie ar trece, inclusiv boala, teama sau altceva asemanator, transmit urarea de "La multi ani!", m-a oripilat pozitia multora care considera ca a transmite astazi "La Multi Ani, Romania!" reprezinta un lucru grav, prin care se certifica starea despre care am facut vorbire mai sus, o abdicare de la principiile democratiei samd. Ce-ar dori respectivii? In loc sa ne bucuram ca Romania, asa bolnava cu este, supravietuieste, exista si are speranta de mai bine (si am vazut astazi cateva exemple care ar trebui cunoscute si popularizate mult mai mult), sa-i "deconectam" toate lagaturile care o mentin in viata si sa-i cantam prohodul? Asa ar face ei in familia lor?

Cum nu cred ca cineva normal ar dori un lucru rau cuiva din familie, cred ca astazi, uitandu-ne la noi insine, ar trebui sa intelegem ceea ce, prin citatul de mai jos al personalitatii celei mai puternice pe care am avut-o langa noi, desi nu am pretuit-o pe deplin, ni s-a lasat ca sarcina nationala, patriotica (chiar daca unii detesta, astazi, patriotismul!) si nu numai:




La multi ani, Romania, la multi ani romanilor de pretutindeni!