Gand tot dintr-o poezie

Incerc, atat cat pot, sa postez ceva ca raspuns la toate postarile "de mare actualitate" care ne invadeaza spatiul virtual pe care, din pacate, noi ni-l conturam si, de cele mai multe ori, il transformam in dusmanul nostru.

Astazi am gasit o poezie mai mult decat relevanta pentru momentul pe care-l traim cu sau fara "umbrela" (ca sa fiu in pas cu o distribuire deja facuta). Poate parea anacronica. Si totusi ...

"Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.

Şi totuşi e stare de veghe
Şi totuşi murim repetat
Şi totuşi mai cred în pereche
Şi totuşi ceva sa-ntâmplat.

Pretenţii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric şi tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.

Motoarele lumii sunt stinse
Reţele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeşte-le tu c-un sărut.

Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrişi în numele meu.

Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminoşi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-şi acelaşi reproş.

Şi tu şi iubirea există
Şi moartea există în ea
Îmi place mai mult când eşti tristă
Tristeţea, de fapt, e a ta.

Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu eşti în puterile mele,
Deşi închiziţii te cer.

Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.

Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem."
(Adian Paunescu - Totusi, iubirea http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/totiubirea.php)

Nu seamana cu realitatea concreta aceasta poezie scrisa cu mult inainte ca noi "sa simtim" ce inseamna DOR-ul? (DOR - democratia originala romaneasca).

Gand la alte ... alea

Incerc, dupa ceva timp, sa revin. Nu pentru a contrazice pe cineva dupa care, chipurile, bloggerii au ajuns sa fie, undeva, mai multi decat .... si asta e periculos. Doar pentru ca mai am cate ceva de pus pe ici, pe colo.

Problema a fost si ramane doar de ... "unealta". Pe care astept sa o repar (sau s-o inlocuiesc) daca mai ajung sa mi se actualizeze, nu recalculeze. Pensia.

Asa stand lucrurile, dupa ce ieri m-am plimbat prin Europa, dupa cum am scris si pe Facebook, urmarind frumusetile oferite de "Sageata Valona" si "Turul Croatiei", la ciclism (apropo, am vazut niste "peisagii" super si o curatenie si mai si, atat cat poate prinde o camera video in miscare), m-am oprit astazi la un vechi cantecel din alte vremuri. Nu pentru nostalgie ci doar asa, gandind la alte ... alea. 

Se numeste "Madagascar", e luat de pe https://www.tpu.ro/muzica/e-noapte-in-madagascar-si-toata-lumea-face-nani-au-adormit-hipopotamii-sub-cerul-negru-tropical-stiti-cumva-cum-se/ si zice asa (muzica nu o pot redam dar este un site si cu acorduri, pentru curiosi):

"Madagascar

E noapte in Madagascar,
Intreag a jungla face nani,
Au adormit hipopotamii,
Sub vraja lunii de clestar.

Ref: Noapte de vara, cu o chitara
Sub baobabii n floare iti cant...
Si las' sa zboare, in departare,
Cantecul nostru pe aripi de vant!

Toti dorm si leoparzii tac
Nu misca nici o coloptera,
Viseaza puii de pantera,
Ca din liane-si fac hamac.

Ref: Noapte de vara, cu o chitara
Sub baobabii in floare iti cant...
Si las' sa zboare, in departare,
Cantecul nostru pe aripi de vant!

Viseaza luna felinar,
Nu bazaie nici musca Te-Te,
Vazduhu-i plin de frumusete,
E noapte in Madagascar."

Nu-i asa ca-i mai frumos decat celelalte ... alea ale noastre?

Doar ... atat

Pentru ca am postat ceva pe profil, aceeasi postare de pe Facebook, incerc sa "pastrez momentul". Prea important, din toate punctele de vedere. 

Si cum "momentul' pare, in context, sa semene cu unul prezis cu mult timp in urma (si nu ma refer doar la razboaie si vesti de razboaie) m-am gandit sa las, chiar daca le repet, ca subiect de meditatie si nu numai, niste versuri scrise de unul dintre ... biruitori. Atat.

"Nu eşti învins! / de Traian Dorz

Nu eşti învins cât timp credinţa
nu ţi-ai schimbat şi nu ţi-ai stins:
– credinţa iarăşi te ridică,
poţi fi căzut, dar nu învins!

Nu eşti înfrânt cât timp nădejdea
şi ţelul ei îţi este sfânt:
– nădejdea iarăşi te-ntăreşte,
poţi fi trântit, dar nu înfrânt!

Nu eşti zdrobit cât ai iubirea
curată şi de neclintit:
– iubirea iarăşi te înalţă,
poţi fi călcat, dar nu zdrobit!

Nu eşti departe până duhul
şi rugăciunea nu ţi-s reci:
– prin ele eşti mereu aproape,
dar fără ele, dus pe veci!

Nu rătăceşti cât timp ţii gândul
şi inima la ce-ai primit:
– când inima ţi-e-n altă parte,
chiar stând cu-ai tăi, eşti rătăcit!

Nu mori când inima-ncetează
– ci când de Cer ai ochii rupţi,
când nu mai arzi şi nu mai sângeri,
când nu mai plângi şi nu mai lupţi!

Biruitori, eroi şi vrednici
sunt numai cei ce neclintit
duc legământul pân’ la jertfă
şi lupta până la sfârşit!"

(http://vremurivechisinoi.blogspot.ro/2014/06/nu-esti-invins-de-traian-dorz.html)

Randuri fara ...alte ganduri

"Ascultă, priveşte şi taci!... 
Ascultă, să-nveţi să vorbeşti, 
Priveşte, să-nveţi să clădeşti. 
Şi taci, să-nţelegi ce să faci... 
Ascultă, priveşte şi taci! 

Când simţi că păcatul te paşte
Şi glasul Sirenei te fură, 
Tu pune-ţi lacăt la gură
Şi-mploră doar sfintele moaşte -
Când simţi că păcatul te paşte!... 

Când simţi că duşmanul te-nvinge, 
Smulgându-ţi din suflet credinţa, 
Aşteaptă-ţi tăcut biruinţa
Şi candela minţii nu-ţi stinge -
Când simţi că duşmanul te-nvinge! 

Când braţele-ncep să te doară, 
De teamă să nu-mbătrâneşti, 
Rămâi tot cel care eşti -
Aceeaşi piatră de moară -
Când braţele-ncep să te doară!... 

Iar când, cu ochii spre cer, 
Te-ntrebi ce-ai putea să mai faci, 
Ascultă, priveşte şi taci!... 
Din braţe fă-ţi aripi de fier
Şi zboară cu ele spre cer!..."
(http://www.versuri.ro/versuri/ion-minulescu-a-xi-a-porunca-_rjy1.html)