Incerc, atat cat pot, sa postez ceva ca raspuns la toate postarile "de mare actualitate" care ne invadeaza spatiul virtual pe care, din pacate, noi ni-l conturam si, de cele mai multe ori, il transformam in dusmanul nostru.
Astazi am gasit o poezie mai mult decat relevanta pentru momentul pe care-l traim cu sau fara "umbrela" (ca sa fiu in pas cu o distribuire deja facuta). Poate parea anacronica. Si totusi ...
"Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.
Şi totuşi e stare de veghe
Şi totuşi murim repetat
Şi totuşi mai cred în pereche
Şi totuşi ceva sa-ntâmplat.
Pretenţii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric şi tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.
Motoarele lumii sunt stinse
Reţele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeşte-le tu c-un sărut.
Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrişi în numele meu.
Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminoşi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-şi acelaşi reproş.
Şi tu şi iubirea există
Şi moartea există în ea
Îmi place mai mult când eşti tristă
Tristeţea, de fapt, e a ta.
Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu eşti în puterile mele,
Deşi închiziţii te cer.
Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.
Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem."
(Adian Paunescu - Totusi, iubirea http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/totiubirea.php)
Nu seamana cu realitatea concreta aceasta poezie scrisa cu mult inainte ca noi "sa simtim" ce inseamna DOR-ul? (DOR - democratia originala romaneasca).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu