Cum a trecut foarte mult timp de cand nu m-am mai perindat pe aici mi-am propus, astazi, sa fac o mica introducere pentru si spre revenire. O revenire linistita, nu in forta.
Iar linistea, care ar trebui sa ne caracterizeze pe fiecare, se cere promovata mai ales acum, in timp de furtuni. La propriu, pentru ca tare ne mai zdruncina natura cu inexplicabilele (zicem noi) schimbari climatice si la figurat, pentru ca noi insine ne zdruncinam prin ceea ce, practicand de-a lungul timpului, am uitat sa demonstram ca suntem: oameni in adevaratul sens al cuvantului. Caci, trecand peste partea meteo care, oricum, nu poate fi controlata sau corectata dupa ceea ce am distrus in excelenta noastra "evolutie" spre Apocalipsa, nimic nu ne poate absolvi de vina pe care o avem de a demonstra ca facem parte mai mult din regnul animal decat ca apartinem Sublimei Creatii a Divinitatii.
Si gandul, pentru ca raman constant "Gandurilor unui "simplu cetatean", ma duce inapoi spre acel minunat poem "Daca", al lui Rudyard Kipling (intr-o traducere incitanta lasata posteritatii prin intermediul lui G. Pruteanu) pe care, insa, nu-l voi posta. Cine vrea sa-l gaseasca, are la dispozitie mijloace diversificate de informare. Si spre Cartea Cartilor care, evident, ne da linistea necesara intelegerii diferentei dintre noi, oamenii si restul. Pentru cine vrea sa inteleaga!
Ca atare, revenind in fine la pagina pe care mi-am facut-o cu mult timp in urma, nu pentru a ma afla si eu in treaba ci pentru a lasa nepotilor mei cateva ganduri dupa relele (mai multe, din necredinta si nestiinta) si bunele (mai putine, dar cu credinta ca le-am facut total dezinteresat) care mi-au marcat viata, voi incerca sa raspund, atat cat voi avea intelepciune si voi putea, si provocarilor venite din partea "lumii" dar si intrebarilor care s-au nascut, cu siguranta, din participarea pe alte "spatii" si care n-au primit inca raspuns. Daca mi se va permite si voi mai avea timp!
Pentru ca timpul nu este al nostru iar noi, muritorii, uitam prea usor ca "vine o zi cand se va sfarsi!".
Si cum nu sunt deloc pesimist (doar am vrut sa punctez un aspect care scapa in special "marilor" si "mai marilor" mioritici) ci doar realist, ii asigur pe toti cei care vor avea curiozitatea sa "ma viziteze" ca voi continua, cat timp voi mai avea, sa sustin si sa apar ideile si principiile pentru care am intrat in acest spatiu al comunicarii, fara nici un fel de abatere. De la morala si bun simt, bineinteles.
Iar daca in exprimare vor aparea oarecari probleme sau abateri, cer iertare de pe acum constient ca nu sunt infailibil ci doar un simplu om. Asa cum spun si niste versuri cu care inchei astazi, dar pe care le las spre meditare pentru maine si nu numai:
1. Eu sunt un om, sunt doar un om
Ajută-mi Te rog să cred mai mult ce pot a fi,
Să sper mai mult în al meu Domn,
Ajută-mă să Te slujesc timp de o zi.
R: /: Un timp de o zi, Isuse,
Atât este tot ce-mi doresc
O, dă-mi Tu puteri
Ce-am de făcut să-nfăptuiesc
Căci mâine nu ştiu, Isuse
Dacă va mai fi înc-o zi
Nu ştiu timpul când
Viaţa mea se va sfârşi. :/
2. Îmi amintesc cum pe pământ
Cu oameni umblai şi le vorbeai prin Duhul Sfânt
O, vin şi azi, prezent să fii
Să ne vorbeşti prin Duhul Tău timp de o zi.
(http://www.resursecrestine.ro/cantece/3170/un-timp-de-o-zi)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu