Vis ...mioritic

Din "putul gandirii" am scos, mai intai
Cu graba-n sfiala, un ditai ...cucui.
Nu se facuse singur, ca nu putea saracul
Ci pentru c-atinsesem un loc ... de dat cu capul!
Caci ma luase valul, credeam c-o sa fie
Si-aici jos, la gloata, tot democratie.
C-asa ne spusese un megies, odata,
Ca tara-i saraca, dar cu vita curata.

M-aprinse-apoi flama cu-acel "dai si lupta",
S-am luat o papara din "suturi" facuta,
De multele bate venite-n ajun,
C-o grabnic-urare la toti: "noroc bun!".
Acelasi tatuca, zambind ne-a-nvatat
Ca in armonie se face curat
Si in Capitala, de vrem s-avem pace,
Doar el, cu lampasuri, urgent poate face.

Urmat-au multi ani de adanci controverse,
Ba Estul ni-i "frate", ba Vestu-i poveste
Si-ncet, ca-ntr-o piesa de Caragiale
S-a "aprins" tot consensul fericirii finale
Si-a-nceput imbulzeala pe-acel cascaval
Numit, fara jena, buget national.
Dar nu pentru Tara, ci urmand tipicul,
"Copii"-au pornit sa-si intreaca taticul.

Si-asa am ajuns, suportand, cum ni-i felul,
Sa visam ca lupul "apara" mielul,
Cum trantorii-ntrec in munca albina
Si-n fotolii fac legi cei ce tin cu "lumina".
Ca avem, ca popor, parte la de toate,
De la "locuri tihnite", la alese bucate.
M-a trezit, insa, un refren de cantare,
In visul mioritc, eu sforaiam prea tare!