Mai intai, m-a dirijat spre aceasta postare lectura comentariilor pe care le-am gasit pe pagina unui fost coleg, de liceu, scoala, servici si prieten pe Facebook.
Cum, de mai multe ori si in mai multe randuri mi-am declarat echidistanta, o fac si acum pentru ca trebuie. De ce? Pentru ca in situatia prin care trecem cred ca ar trebui sa nu ne mai concuram in doctrine si culori politice, in acuze sau scuze de orice fel si, nu in ultimul rand, in a ne trezi la realitatea cruda: noul virus este fara limite si fara frontiere. Asta s-a vazut din media unde cazurile sunt prezentate, acum, cu simplitatea celui care, confruntat cu grozavia bolii si sub spectrul mortii cred ca isi da seama ca nu apartenenta la un partid sau clasa sociala il va salva ci, vrem sau nu vrem s-o recunoastem, daruirea cadrelor medicale, lovite ele insele de perfidia bolii si Pronia Divina!
Legat de aceasta, ma uitam zilele acestea la stirile care, mai ieri, prezentau trecerea la Domnul a unui pastor, solicitarea de rugaciuni pentru lucratori asemenea iar astazi, cele sase cazuri dintr-o comunitate ortodoxa bucuresteana, fara a vorbi de referintele la sacrificiile din Italia. Nu uit cazul printului Charles si, ca ultima stire, trecerea in nefiinta a celui care si postdecembrist a purtat stindardul luptei impotriva comunismului, desi nerevenit in tara care l-a exilat, Paul Goma.
In aceste conditii ma intreb: ce sens are acum si aici sa aruncam cu acuze pentru niste ganduri care, oricum, trebuiau spuse si reprezinta, dupa cum am vazut pe multe pagini care mai ieri glorificau o anume putere iar astazi o critica, o realitate trista, chiar daca nu este luata in seama.
Mai ales pentru ca pe dulcele nostru plai mioritic memoria are picioarele atat de scurte!
Un alt eveniment care m-a imboldit spre aceste randuri este trista realitate ca, desii toata lumea o cere iar pe plan extern se practica deja, masurile de sustinere a ceea ce inseamna viitorul nostru economic si social sunt, inca, la nivel de discutii.
Cum specialisti in domeniu avem, slava Domnului si sunt rasplatiti aproape regeste pentru prestatie, in folosul cui, mai trebuie cercetat, cum informatiile care se vehiculeaza in aceasta perioada ne arata ca viitorul nu suna tocmai bine, cum somajul tehnic pare a fi, dar nu este si, in speta, am caz direct in familie, cum cei indriduiti pentru a transmite ce si cum stau inca linistiti in fotoliile de alesi si numiti mi se pare aberant ca vrem, asa cum spuneam si in postarea trecuta, sa reinventam roata. Exemple de actionare sunt puzderie, de la cele mai de sus la cele mai putin sus tari, economic vorbind, deci exemple sau precedent gasim. Iar U.E. am inteles ca da liber la cheltuieli in domeniu.
Intrebarea pe care mi-o pun este: ce asteptam?
Si cum intrebarile de-abia acum incep, ma opresc. Ele sunt lansate, de mult, in mediul online si tocmai ma gandesc ca sunt oameni platiti si pentru studierea acestora, concentrarea in buletine informative si transmiterea acolo unde trebuie. Doar ca se naste o alta intrebare: acolo unde trebuie cei care trebuie isi fac treaba care trebuie?
Astfel, ajung la ultimul eveniment care m-a condus spre gandurile de fata.
Este unul legat de citatul din Sfanta Scriptura, cel mai mult vehiculat in aceasta perioada in mediul virtual, care spune asa:
in http://www.bibliaortodoxa.ro/cartea a doua paralipomena (a doua a Cronicilor) cap.7:
14. Şi se va smeri poporul Meu, care se numeşte cu numele Meu, şi se vor ruga şi vor căuta faţa Mea, şi se vor întoarce de la căile lor cele rele, atunci îi voi auzi din cer, le voi ierta păcatele lor şi le voi tămădui ţara."
sau,in versiunea https://www.biblegateway.com/passage/2+Cronici+7.version=NTLR:
"13 Când voi închide cerul şi nu va mai fi ploaie, când voi porunci lăcustelor să mănânce ţara, când voi trimite molima în poporul Meu,
14 dacă poporul peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga şi va căuta faţa Mea, dacă se va întoarce de la căile lui cele rele, atunci voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatele şi îi voi vindeca ţara."
Cum pana acum, in toate aparitiile, postarile, comentariile sau orice alte aspecte care tin de strea de urgenta prin care trecem si trece Tara nu am gasit, cel putin dupa cat am urmarit, vazut si retinut, ceva care sa tina de cuvantul scris cu format mare si evidentiat cu albastru, in afara unor grupuri mici si insignifiante pentru ceea ce TREBUIE sa insemne POPORUL MEU, de sus in jos si de la dreapta la stanga, m-am gandit ca, poate, este momentul sa ne intrebam: ce este, totusi, primordial?
Iar aceasta, in conditiile in care, tot asa cum am mai scris pe aici, noi romanii ne-am declarat crestini in proportie de peste 90% din populatie! (https://www.hotnews.ro/stiri-opinii-6849479-crestinismul-romania-retragere-sau-expansiune.htm)
In atari conditii, pentru a nu face vreo greseala, desi voi fi sigur criticat pentru randurile acestea, am gasit aici https://ro.orthodoxwiki.org/Smerenia o definitie pe care nu o pot ignora. Vorbeste prea direct si concret:
"Smerenia este o virtute morală care constă în ajutarea, slujirea, punerea mai presus a celorlalţi. Ea este opusă mândriei, egoismului şi slavei deşarte. Smerenia se însoţeşte cu inocenţa şi curăţenia copiilor, cu înţelepciunea, cu harul Domnului, cu cinstea şi cunoştinţa căii Domnului şi, în scurtă vreme, cu bogăţia, slava, mântuirea şi viaţa veşnică. Dumnezeu înviorează duhurile smerite şi mângâie pe cei smeriţi. Biblia oferă atât modele de smeriri (Nabucodonosor, Ahab, Manase) cât şi modele de smerenie (Iosia, Ezdra, psalmistul David, Fecioara Maria, apostolul Pavel şi modelul suprem, Iisus). Smerenia trebuie să fie podoaba tuturor, apostoli precum Pavel sau oameni obişnuiţi, bărbaţi sau femei, tineri sau bătrâni, săraci sau bogaţi."
Lansand, asadar, intrebarea din titlu atat pentru mine cat si pentru TOTI cei care se regasesc, ca vor sau nu vor, in definitia de mai sus, considerandu-se parte a POPORULUI LUI DUMNEZEU ma gandesc, in final: meritam atentie sau nu?
