Cum zilele acestea suntem in plina criza, de multe feluri, de la cea personala la cea mondiala, cum autoizolarea ne invata ce frumos poate fi traita viata in familie, cum situarea pe o anumita pozitie poate insemna mai multa sau mai putina informare, dar si discernamant in procesarea acesteia, cum diferenta intre sanatos si bolnav o poate face chiar intelegerea sau ignorarea unor reguli de bun simt, ma opresc la un celebru, incitant, important si, de ce nu, solicant cuvant, DACA.
Nu voi intra in polemici legate de folosirea acestuia. Pe majoritatea paginilor spatiului virtual, el este tratat, folosit, relevat.
Cautand, insa, o sursa de meditare, in autoizolare, am gasit acest site http://englishromanian.ro/blog/2016/05/09/daca-if-de-rudyard-kipling-5-traducatori-7-variante/ de pe care redau, prin copy-paste, fireste, cele sapte variante, exact asa cum sunt ele publicate.
Pentru, linistea primita si, mai ales, intelegerea subtilitatii folosului acestui sublim, dar de multe ori ignorat, cuvant daca:
1. DACĂ
de Rudyard Kipling
Varianta Corneliu Coposu
Dacă te poţi stăpâni, când norodul din jur se frământă,
Brav înfruntând insolentul reproş, cu linişte sfântă,
Dacă-ţi păstrezi, în virtute, credinţa şi-ncaleci sfiala,
Când se îndoieşte de tine mulţimea, şi-i ierţi îndoiala…
Brav înfruntând insolentul reproş, cu linişte sfântă,
Dacă-ţi păstrezi, în virtute, credinţa şi-ncaleci sfiala,
Când se îndoieşte de tine mulţimea, şi-i ierţi îndoiala…
Dacă aştepţi cu nădejde şi nu te răpune-aşteptarea,
Dacă minciunii, stăpână pe lume, îi spulberi chemarea,
Dacă asaltul mâniei te lasă senin, fără ură,
Dacă păşeşti peste dorul de-a fi cel dintâi, cu măsură…
Dacă minciunii, stăpână pe lume, îi spulberi chemarea,
Dacă asaltul mâniei te lasă senin, fără ură,
Dacă păşeşti peste dorul de-a fi cel dintâi, cu măsură…
Dacă te leagănă visul, dar stărui stăpân peste vise
Dacă din gânduri măreţe renunţi să-ţi faci ţeluri prezise
Dacă cuvântul, izvor de ispite şi cruntul dezastru,
Nu-s pentru tine oprelişti, nici vâsle în drumul spre astru…
Dacă din gânduri măreţe renunţi să-ţi faci ţeluri prezise
Dacă cuvântul, izvor de ispite şi cruntul dezastru,
Nu-s pentru tine oprelişti, nici vâsle în drumul spre astru…
Dacă suporţi să auzi, despre spusele tale cinstite,
Gânduri jelene, scornite de răi, pentru gloate smintite,
Dacă din opera ta s-au ales doar ruine şi spaţii,
Singur, cu scule stricate, de poţi s-o refaci, din fundaţii…
Gânduri jelene, scornite de răi, pentru gloate smintite,
Dacă din opera ta s-au ales doar ruine şi spaţii,
Singur, cu scule stricate, de poţi s-o refaci, din fundaţii…
Dacă pierzând, într-o clipă de risc pe o şansă, avutul,
Poţi să începi, de la capăt, uitând în tăcere trecutul,
Ferm adunând cu răbdare, întregul pe lungă durată,
Fără să sufli o vorbă, de pierderea grea îndurată…
Poţi să începi, de la capăt, uitând în tăcere trecutul,
Ferm adunând cu răbdare, întregul pe lungă durată,
Fără să sufli o vorbă, de pierderea grea îndurată…
Dacă superb, prin voinţă forţezi, când îţi vine sorocul,
Inima, capul, tăria, să nu îşi astâmpere jocul
Gol de puterea vieţii, urmându-ţi destinul spre ţinte,
Tare, cu vrerea din tine, ce-ţi spune mereu: Înainte!…
Inima, capul, tăria, să nu îşi astâmpere jocul
Gol de puterea vieţii, urmându-ţi destinul spre ţinte,
Tare, cu vrerea din tine, ce-ţi spune mereu: Înainte!…
Dacă mulţimilor poţi să vorbeşti, cu deprinderi egale,
Dacă constant îţi păstrezi modestia, şi-n cercuri regale
Dacă eşti nevulnerabil la prieteni, la cei cu pornire,
Dacă pe toţi îi stimezi îndeajuns, însă nu peste fire…
Dacă constant îţi păstrezi modestia, şi-n cercuri regale
Dacă eşti nevulnerabil la prieteni, la cei cu pornire,
Dacă pe toţi îi stimezi îndeajuns, însă nu peste fire…
Dacă momentul cumplit al prăpădului crâncen şi mare
Calm vei putea să-l asemeni, în timp, c-un minut oarecare.
Lumea cu tot ce cuprinde va fi stăpânită de tine,
Tu, peste toţi vei răzbate: om al puterii depline!
Calm vei putea să-l asemeni, în timp, c-un minut oarecare.
Lumea cu tot ce cuprinde va fi stăpânită de tine,
Tu, peste toţi vei răzbate: om al puterii depline!
Traducere de Corneliu Coposu (1967), apărută în România Liberă la 14 noiembrie 1995, la trei zile după ce Seniorul s-a stins.
2. DACĂ
de Rudyard Kipling
Varianta Dan Duţescu (1)
Dacă eşti calm, cînd toţi se pierd cu firea
În jurul tău, şi spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar cînd Omenirea
Nu crede, dar îi crezi şi ei cumva;
De ştii s-aştepţi, dar fără tevatură;
De nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;
De nu răspunzi la ură tot cu ură
Şi nici prea bun nu pari, nici prea-nţelept;
În jurul tău, şi spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar cînd Omenirea
Nu crede, dar îi crezi şi ei cumva;
De ştii s-aştepţi, dar fără tevatură;
De nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;
De nu răspunzi la ură tot cu ură
Şi nici prea bun nu pari, nici prea-nţelept;
Dacă visezi – dar nu-ţi faci visul astru;
De poţi să speri – dar nu-ţi faci jindul ţel;
De-ntîmpini şi Triumful şi Dezastrul
Mereu senin şi în acelaşi fel;
Dacă suporţi să-ţi vezi vorba sucită
De şarlatan, ce-ţi spurcă al tău rost;
De poţi ca munca vieţii, năruită,
S-o faci de la-nceput precum a fost;
De poţi să speri – dar nu-ţi faci jindul ţel;
De-ntîmpini şi Triumful şi Dezastrul
Mereu senin şi în acelaşi fel;
Dacă suporţi să-ţi vezi vorba sucită
De şarlatan, ce-ţi spurcă al tău rost;
De poţi ca munca vieţii, năruită,
S-o faci de la-nceput precum a fost;
Dacă-ndrăzneşti agonisita-ţi toată
S-o pui, făr’a clipi, pe-un singur zar
Şi, dac-o pierzi, să-ncepi ca prima dată
Făr-să te plîngi cu un oftat măcar;
De ştii, cu nerv, cu inimă, cu vînă,
Drept să rămîi, cînd ele june nu-s,
Şi stai tot dîrz, cînd nu mai e stăpînă
Decît Voinţa ce le ţine sus;
S-o pui, făr’a clipi, pe-un singur zar
Şi, dac-o pierzi, să-ncepi ca prima dată
Făr-să te plîngi cu un oftat măcar;
De ştii, cu nerv, cu inimă, cu vînă,
Drept să rămîi, cînd ele june nu-s,
Şi stai tot dîrz, cînd nu mai e stăpînă
Decît Voinţa ce le ţine sus;
Dacă-ntre Regi ţi-e firea neschimbată
Ca şi-n Mulţime – nu străin de ea;
Amic sau nu, de nu pot să te-abată;
De toţi de-ţi pasă, dar de nimeni prea;
Dacă ţi-e dat, prin clipa zdrobitoare,
Să treci şi s-o întreci, mereu bonom,
atunci: a ta e Lumea asta mare
şi, mai mult, fiul meu: atunci – eşti Om
Ca şi-n Mulţime – nu străin de ea;
Amic sau nu, de nu pot să te-abată;
De toţi de-ţi pasă, dar de nimeni prea;
Dacă ţi-e dat, prin clipa zdrobitoare,
Să treci şi s-o întreci, mereu bonom,
atunci: a ta e Lumea asta mare
şi, mai mult, fiul meu: atunci – eşti Om
Traducere de Dan Duţescu (1918-1992), el însuşi poet, genial traducător din limba lui Shakespeare, dar şi din română în engleză, lector de limba şi literatura engleză la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti. Traducerea de mai sus este general recunoscută ca aparţinând lui Duţescu (pusă totuşi la îndoială de George Pruteanu).
3. DACĂ
de Rudyard Kipling
Varianta Dan Duţescu (2)
De poţi fi calm cînd toţi se pierd cu firea
În jurul tău, şi spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar cînd omenirea
Nu crede, dar să-i crezi şi ei cumva;
S-aştepţi, dar nu cu sufletul la gură;
Să nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;
Să nu răspunzi la ură tot cu ură,
Dar nici prea bun să pari, nici prea-nţelept;
În jurul tău, şi spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar cînd omenirea
Nu crede, dar să-i crezi şi ei cumva;
S-aştepţi, dar nu cu sufletul la gură;
Să nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;
Să nu răspunzi la ură tot cu ură,
Dar nici prea bun să pari, nici prea-nţelept;
De poţi visa – şi nu-ţi faci visul astru;
De poţi gîndi – dar nu-ţi faci gîndul ţel;
De-ntîmpini şi Triumful şi Dezastrul
Tratînd pe-aceşti doi impostori la fel;
De rabzi să vezi cum spusa ta-i sucită
De pişicher, să-l prindă-n lanţ pe prost;
Când munca vieţii tale năruită
Cu scule obosite-o faci ce-a fost;
De poţi gîndi – dar nu-ţi faci gîndul ţel;
De-ntîmpini şi Triumful şi Dezastrul
Tratînd pe-aceşti doi impostori la fel;
De rabzi să vezi cum spusa ta-i sucită
De pişicher, să-l prindă-n lanţ pe prost;
Când munca vieţii tale năruită
Cu scule obosite-o faci ce-a fost;
De poţi să joci agonisita toată
Grămadă, şi s-o joci pe-un simgur zar,
Să pierzi, şi iar să-ncepi ca-ntîia dată,
Iar c-ai pierdut – nici un cuvînt măcar;
De poţi sili nerv, inimă şi vînă
Să te slujească după ce-au apus,
Şi piept să ţii cînd nu mai e stăpînă
Decît Voinţa ce le strigă: “Sus!”
Grămadă, şi s-o joci pe-un simgur zar,
Să pierzi, şi iar să-ncepi ca-ntîia dată,
Iar c-ai pierdut – nici un cuvînt măcar;
De poţi sili nerv, inimă şi vînă
Să te slujească după ce-au apus,
Şi piept să ţii cînd nu mai e stăpînă
Decît Voinţa ce le strigă: “Sus!”
De poţi rămîne tu în marea gloată;
Cu regi tot tu, dar nu străin de de ea;
Duşman, om drag răní să nu te poată:
De toţi să-ţi pese, dar de nimeni prea;
De poţi prin clipa cea neiertătoare
Să treci şi s-o întreci gonind mereu,
Al tău va fi Pămîntul ăsta mare,
Dar mai mult: vei fi Om, băiatul meu!
Cu regi tot tu, dar nu străin de de ea;
Duşman, om drag răní să nu te poată:
De toţi să-ţi pese, dar de nimeni prea;
De poţi prin clipa cea neiertătoare
Să treci şi s-o întreci gonind mereu,
Al tău va fi Pămîntul ăsta mare,
Dar mai mult: vei fi Om, băiatul meu!
Traducere atribuită tot lui Dan Duţescu, de asemenea pusă sub semnul întrebării de George Pruteanu.
4. DACĂ
de Rudyard Kipling
Varianta Livia Brem
De poţi să nu-ţi pierzi capul
Cînd cei din preajma ta şi-l pierd,
Şi pentru asta ţi-aduc o vină grea;
De poţi să crezi în tine cînd se-ndoiesc cei mulţi
Şi totuşi, de-ndoiala acestora să-asculţi,
De poţi s-aştepţi şi de-aşteptare să nu fii obosit,
Iar de te mint vreunii, să nu te simţi minţit;
De poţi visa , iar visul stapîn să nu-ţi devie,
De poţi gîndi, iar gîndul o ţintă să nu-ţi fie,
De poţi să-nfrunţi izbind şi soarta dimpotrivă
Şi să te porţi cu-aceste năluci deopotrivă
De vezi sfărmate lucruri cu viaţa ta plătite
Şi poţi să le-nalţi iarăşi cu scule învechite,
De poţi să strîngi grămadă tot ce-ai agonisit
Şi să-ţi încerci norocul cu banul azvîrlit
Iar de vei pierde totul s-o iei de la-nceput
Fără să scoţi un murmur de ceea ce-ai pierdut,
De rabzi ca adevărul ce-ai spus fără prihană
Răstălmăcit să-ajungă pentru nebuni capcană,
De poţi puterea, nervii şi inima sili
Să-ţi mai slujească mult, încă, după ce-or pieri
Şi să ţii piept la toate, deşi n-ai sprijin drept nimic
Decît voinţa ce te-ndeamnă ”ţine piept!”,
De poţi vorbi cu gloata şi să-ţi păstrezi tăria,
Ori de-i umbla cu regii să nu-ţi pierzi omenia,
De n-o putea nici unul să-ţi dea vreo lovitură
Şi toţi te-or ţine-n seamă, dar nu peste măsură,
De poţi să umpli bine momentul trecător
Cu şaizeci de secunde cît ţine drumul lor,
Al tău va fi pamîntul cu-a’ sale bogăţii
Şi mai mult decît asta, OM, fiule, vei fi!
Cînd cei din preajma ta şi-l pierd,
Şi pentru asta ţi-aduc o vină grea;
De poţi să crezi în tine cînd se-ndoiesc cei mulţi
Şi totuşi, de-ndoiala acestora să-asculţi,
De poţi s-aştepţi şi de-aşteptare să nu fii obosit,
Iar de te mint vreunii, să nu te simţi minţit;
De poţi visa , iar visul stapîn să nu-ţi devie,
De poţi gîndi, iar gîndul o ţintă să nu-ţi fie,
De poţi să-nfrunţi izbind şi soarta dimpotrivă
Şi să te porţi cu-aceste năluci deopotrivă
De vezi sfărmate lucruri cu viaţa ta plătite
Şi poţi să le-nalţi iarăşi cu scule învechite,
De poţi să strîngi grămadă tot ce-ai agonisit
Şi să-ţi încerci norocul cu banul azvîrlit
Iar de vei pierde totul s-o iei de la-nceput
Fără să scoţi un murmur de ceea ce-ai pierdut,
De rabzi ca adevărul ce-ai spus fără prihană
Răstălmăcit să-ajungă pentru nebuni capcană,
De poţi puterea, nervii şi inima sili
Să-ţi mai slujească mult, încă, după ce-or pieri
Şi să ţii piept la toate, deşi n-ai sprijin drept nimic
Decît voinţa ce te-ndeamnă ”ţine piept!”,
De poţi vorbi cu gloata şi să-ţi păstrezi tăria,
Ori de-i umbla cu regii să nu-ţi pierzi omenia,
De n-o putea nici unul să-ţi dea vreo lovitură
Şi toţi te-or ţine-n seamă, dar nu peste măsură,
De poţi să umpli bine momentul trecător
Cu şaizeci de secunde cît ţine drumul lor,
Al tău va fi pamîntul cu-a’ sale bogăţii
Şi mai mult decît asta, OM, fiule, vei fi!
Traducere de Livia Brem (în jurul anului 1968), profesoară de engleză şi franceză la Şcoala Generală nr. 120 din Bucureşti, de pe Strada Mărţişor. Traducerea a căpătat o oarecare notorietate odată cu publicarea sa de către George Pruteanu (pe site-ul său pruteanu.ro), după ce acesta a primit-o pe mail în 2004 de la dna Florenţa Dobre Berneanu, o fostă elevă a Liviei Brem.
5. DACĂ
de Rudyard Kipling
Varianta Alexandru Ionescu
Dacă tu firea ţi-o păstrezi când ceilalţi
Şi-o pierd pe-a lor şi te-nvinovăţesc;
Dacă te-ncrezi în tine iar pe alţii
Îi ierţi dacă de tine se-ndoiesc;
Dacă-aşteptarea nu te oboseşte,
Minţit fiind, nu iei minciuna-n piept;
Sau eşti urât şi îţi ţii ura-n cleşte
Fără să pari prea bun sau prea-nţelept;
Şi-o pierd pe-a lor şi te-nvinovăţesc;
Dacă te-ncrezi în tine iar pe alţii
Îi ierţi dacă de tine se-ndoiesc;
Dacă-aşteptarea nu te oboseşte,
Minţit fiind, nu iei minciuna-n piept;
Sau eşti urât şi îţi ţii ura-n cleşte
Fără să pari prea bun sau prea-nţelept;
Dacă ai vise – dar le eşti stapânul;
Dacă gândeşti – dar nu faci din gând, ţel;
Dacă-ntâlneşti Dezastrul şi Triumful
Şi judeci impostorii-aceşti la fel;
Dacă rabzi adevărul spus de tine
Să-l vezi întors în plase pentru proşti,
Sau să-ţi priveşti viaţa în ruine
Şi te apleci din nou să o clădeşti;
Dacă gândeşti – dar nu faci din gând, ţel;
Dacă-ntâlneşti Dezastrul şi Triumful
Şi judeci impostorii-aceşti la fel;
Dacă rabzi adevărul spus de tine
Să-l vezi întors în plase pentru proşti,
Sau să-ţi priveşti viaţa în ruine
Şi te apleci din nou să o clădeşti;
Dacă îţi strângi averile grămadă
Şi tot ce ai, riscând într-un gambit
Şi pierzi, şi te aşezi tăcut la coadă
Fără să spui nicicând ce-ai pătimit;
Dacă-ţi îndemni tot trupul să te-asculte
Când inima-i aproape moartă-n piept
Şi să rezişti, trecând prin chinuri multe
Doar cu Voinţa ce te ţine drept;
Şi tot ce ai, riscând într-un gambit
Şi pierzi, şi te aşezi tăcut la coadă
Fără să spui nicicând ce-ai pătimit;
Dacă-ţi îndemni tot trupul să te-asculte
Când inima-i aproape moartă-n piept
Şi să rezişti, trecând prin chinuri multe
Doar cu Voinţa ce te ţine drept;
Dacă-ţi păstrezi virtutea între gloate
Sau – stând cu Regi – nu-i uiţi pe cei desculţi,
Dacă nimeni a te răni nu poate,
Dacă egal toţi oamenii-i asculţi;
Dacă poţi umple pe de-a-ntreg minutul
Cu şaizeci de secunde-n zbor de zmeu,
Cu tot şi toate-al tău va fi Pământul
Şi – mai mult – vei fi Om, copilul meu!
Sau – stând cu Regi – nu-i uiţi pe cei desculţi,
Dacă nimeni a te răni nu poate,
Dacă egal toţi oamenii-i asculţi;
Dacă poţi umple pe de-a-ntreg minutul
Cu şaizeci de secunde-n zbor de zmeu,
Cu tot şi toate-al tău va fi Pământul
Şi – mai mult – vei fi Om, copilul meu!
Traducere de Alexandru Ionescu
6. DACĂ
de Rudyard Kipling
Varianta Anonim (1)
Dacă-ţi rămîne mintea cînd cei din jur şi-o pierd
Şi fiindcă-o ai te-apasă, cu vorbe care dor;
Dacă mai crezi în tine cînd alţii nu mai cred
Şi-i ierţi şi nu te superi de îndoiala lor;
Şi fiindcă-o ai te-apasă, cu vorbe care dor;
Dacă mai crezi în tine cînd alţii nu mai cred
Şi-i ierţi şi nu te superi de îndoiala lor;
Dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând,
Nici de minciuna goală nu-ţi clatini gîndul drept,
Dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urînd
Şi totuşi nu-ţi pui mască de sfînt sau de-nţelept;
Nici de minciuna goală nu-ţi clatini gîndul drept,
Dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urînd
Şi totuşi nu-ţi pui mască de sfînt sau de-nţelept;
Dacă visezi, dar visul stăpîn de nu ţi-l faci
Sau gîndul, deşi judeci, de nu ţi-e unic ţel;
Dacă-ncercînd triumful sau prăbuşirea taci
Şi poţi, prin amîndouă trecînd, să fii la fel;
Sau gîndul, deşi judeci, de nu ţi-e unic ţel;
Dacă-ncercînd triumful sau prăbuşirea taci
Şi poţi, prin amîndouă trecînd, să fii la fel;
Dacă înduri să afli cinstitul tău cuvînt
Răstălmăcit, naivii să-i ducă în ispită;
Sau truda vieţii tale, înspulberată-n vînt,
De poate iar s-o-nalţe unealta-ţi prea tocită;
Răstălmăcit, naivii să-i ducă în ispită;
Sau truda vieţii tale, înspulberată-n vînt,
De poate iar s-o-nalţe unealta-ţi prea tocită;
Dacă poţi strînge toate cîştigurile tale
Ca să le joci pe-o carte şi să le pierzi aşa
Şi iarăşi de la capăt să-ncepi aceeaşi cale,
Fără să spui o vorbă de neizbînda ta;
Ca să le joci pe-o carte şi să le pierzi aşa
Şi iarăşi de la capăt să-ncepi aceeaşi cale,
Fără să spui o vorbă de neizbînda ta;
Dacă poţi gîndul, nervii şi inima să-i pui
Să te slujească încă, peste puterea lor,
Deşi în trupul firav o altă forţă nu-i,
Afară de voinţa ce le impune: spor!
Să te slujească încă, peste puterea lor,
Deşi în trupul firav o altă forţă nu-i,
Afară de voinţa ce le impune: spor!
Dacă te vrea mulţimea, deşi n-ai linguşit
Sau lîngă rege umbli ca lîng-un oarecare,
Dacă de răi sau prieteni nu poţi să fii lovit;
Dacă nu numai unul, ci toţi îţi dau crezare;
Sau lîngă rege umbli ca lîng-un oarecare,
Dacă de răi sau prieteni nu poţi să fii lovit;
Dacă nu numai unul, ci toţi îţi dau crezare;
Dacă ajungi să umpli minutul trecător
Cu şaizeci de clipite de veşnicii, mereu,
Vei fi pe-ntreg Pămîntul deplin stăpînitor
Şi mai presus de toate, un OM, copilul meu!
Cu şaizeci de clipite de veşnicii, mereu,
Vei fi pe-ntreg Pămîntul deplin stăpînitor
Şi mai presus de toate, un OM, copilul meu!
Traducere de Anonim (1)
7. DACĂ
de Rudyard Kipling
Varianta Anonim (2)
De poţi să nu-ţi pierzi capul, când toţi în jurul tău
Şi l-au pierdut pe-al lor găsindu-ţi ţie vină,
De poţi, atunci când toţi te cred nedemn şi rău
Să nu-ţi pierzi nici-o clipă încrederea în tine
De poţi s-aştepţi oricât fără să-ţi pierzi răbdarea
De rabzi să fii minţit, fără ca tu să minţi
Sau când hulit de oameni, tu nu cu răzbunarea
Să vrei a le răspunde, dar nici prin rugăminţi.
Şi l-au pierdut pe-al lor găsindu-ţi ţie vină,
De poţi, atunci când toţi te cred nedemn şi rău
Să nu-ţi pierzi nici-o clipă încrederea în tine
De poţi s-aştepţi oricât fără să-ţi pierzi răbdarea
De rabzi să fii minţit, fără ca tu să minţi
Sau când hulit de oameni, tu nu cu răzbunarea
Să vrei a le răspunde, dar nici prin rugăminţi.
De poţi visa, dar fără să te robeşti visării
De poţi gândi, dar fără să-ţi faci din asta un ţel,
De poţi să nu cazi pradă nicicând exasperării
Succesul şi dezastrul primindu-le la fel,
De poţi să-auzi cuvântul rostit cândva de tine
Răstălmăcit de oameni, ciuntit şi prefăcut,
De poţi să-ţi vezi idealul distrus şi din ruine,
Să-l reclădeşti cu-ardoarea fierbinte din trecut.
De poţi gândi, dar fără să-ţi faci din asta un ţel,
De poţi să nu cazi pradă nicicând exasperării
Succesul şi dezastrul primindu-le la fel,
De poţi să-auzi cuvântul rostit cândva de tine
Răstălmăcit de oameni, ciuntit şi prefăcut,
De poţi să-ţi vezi idealul distrus şi din ruine,
Să-l reclădeşti cu-ardoarea fierbinte din trecut.
De poţi risca pe-o carte întreaga ta avere
Şi tot ce-ai strâns o viaţă să pierzi într-un minut,
Şi-atunci, fără a scoate o vorbă de durere
Să-ncepi agoniseala cu calm, de la-nceput
Iar dacă trupul tău, uzat şi obosit
Îl vei putea forţa să-ţi mai slujească încă
Numai prin străşnicia voinţei tale şi astfel,
Să steie peste veacuri aşa cum stă o stâncă.
Şi tot ce-ai strâns o viaţă să pierzi într-un minut,
Şi-atunci, fără a scoate o vorbă de durere
Să-ncepi agoniseala cu calm, de la-nceput
Iar dacă trupul tău, uzat şi obosit
Îl vei putea forţa să-ţi mai slujească încă
Numai prin străşnicia voinţei tale şi astfel,
Să steie peste veacuri aşa cum stă o stâncă.
De poţi vorbi mulţimii fără să minţi şi dacă,
Te poţi plimba cu regii, fără a te-ngâmfa
De nici amici, nici duşmani nu pot vre-un rău să-ţi facă
Pentru că doar dreptatea e călăuza ta,
Şi dacă ştii să umpli minuta trecătoare,
Să nu pierzi nici-o filă din al vieţii tom,
Al tău va fi Pământul, cu bunurile-i toate,
Şi ceea ce-i mai mult chiar – să ştii – vei fi un OM!
Te poţi plimba cu regii, fără a te-ngâmfa
De nici amici, nici duşmani nu pot vre-un rău să-ţi facă
Pentru că doar dreptatea e călăuza ta,
Şi dacă ştii să umpli minuta trecătoare,
Să nu pierzi nici-o filă din al vieţii tom,
Al tău va fi Pământul, cu bunurile-i toate,
Şi ceea ce-i mai mult chiar – să ştii – vei fi un OM!
Traducere de Anonim (2)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu