Intr-un moment de cercetare interioara, daca pot numi asa gandurile unui copil de trei ani si jumatate, nepotica noastra Daria cugeta: "Ce sa fac, ce sa fac...tati e mai puternic, dar mami da mai tare! Ce sa fac...ce sa fac?". Acum sa nu credeti ca parintii sunt violenti. Nu. Dar "speta" este autentica, asa cum autentica este si actoria Dariei care, pe bune, cred ca are potential!
Printr-o "speta" aproape asemanatoare am trecut si eu saptamana trecuta, doar ca actoria era de partea cealalta. Adica a "lor", a celor care calculeaza cum si pentru cine vor si semneaza la fel. Nu detaliez, pentru ca referirile pe care le-am facut pe FSB (Facebook, fireste) sunt destul de relevante in domeniu. Ca si un comunicat, publicat pe o anume pagina economica care, citit atunci si recitit acum, ma pune exact in postura nepotelei mele.
Fiind, deci, sub puternicul impact al intrebarii ..."ce sa fac...?" dar neavand pe cine sa pun in locul "taticului" sau "mamicii", din motive bine intemeiate ...profesional, am gasit un monolog edificator (sau nu, functie de "cuiul catarii") pe care-l redau de pe http://blog.webphoto.ro/film/monologul-lui-hamlet-william-shakespeare/:
"A fi sau a nu fi… Aceasta-i intrebarea.
Mai vrednic oare e sa rabzi in cuget
a vitregiei prastii si sageti, sau arma s-o ridici
asupra marii de griji, si sa le curmi?
Sa mori, sa dormi… Atat.
Si printr-un somn sa curmi durerea din inima
si droaia de izbelisti ce-s date carnii.
Este-o incheiere cucernic de dorit.
Sa mori, sa dormi. Si poate sa visezi.
Aici e greul, caci ce vise pot rasari in somnu-acesta-al mortii
cand ne-au lepadat hoitul muritor?
La asta se cuvine a cugeta.
De-aceea, viata e napasta.
Altfel cine-ar mai rabda a lumii bice si ocari,
calcaiul tiran, dispretul omului trufas,
chinul iubirii-n van, zabava legii, neobrazarea carmuirii,
scarba ce-o zvarlu cei nevrednici celor vrednici,
cand insusi ar putea sa-si faca seama
doar c-un pumnal?
Cine-ar rabda poveri, gemand si asudand sub greul vietii,
cat teama a ceva de dupa moarte,
taramul neaflat, de unde nimeni
nu se intoarce, ne-ncalceste vrerea.
si mai curand rabdam aceste rele
decat zburam spre alte nestiute.
Astfel misei pe toti ne face gandul:
si-astfel al hotararii proaspat chip
se galbejeste-n umbra cugetarii.
Iar marile, inaltele avanturi…
de-aceea se abat din cursul lor…
Si numele de fapta-l pierd."
Cat despre gand, ma opresc la ceea ce am postat dimineata, tot in contul meu FSB: "nu te lasa biruit de rau, ci biruieste raul prin bine!" (Apostolul Pavel).
Sper ca atat prietenii cat si "prietenii" sa inteleaga de ce!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu