Gand dintr-un vers

Nu vreau sa fac multe comentarii la inepuizabila "lectie de democratie" pe care o primim cotidian si in aproape toate demeniile de referinta pentru a ni se demonstra inca odata, daca mai era nevoie ca, conform moralei dintr-un banc redat de mai multe ori aici .. "DEMOCRATIA E SUS, JOS E ... RUPEREA!" (cacafonia  imi apartine, ca o cimentare a acestei morale fara echivoc pe care noi, simplii cetateni - prostimea pentru ei, ne-o închipuim altfel, in pofida evidentei, ca de aia s-a murit in 1989, nu?).

Si pentru ca noianul de informatii cu care suntem bombardati depaseste puterea noastra de filtrare iar interesele, altele decat cele generale, sunt cele care dicteaza in manipularea si dezinformarea unui popor si asa usor de dus de nas prin insasi apartenenta lui la regnul vegetal (si despre asta am mai facut referire), mi-am ales, astazi, un subiect mai deosebit. Redat printr-un vers dintr-o veche si interesanta poezie.

Esenta acestui subiect se regaseste, pentru ca tot suntem in pragul marii sarbatori a crestinatatii pe care se pregateste s-o celebreze partea catolica si protestanta, Învierea Domnului, intr-o pilda pe care nu prea o luam in calcul dar care mie mi s-a parut legata tocmai de versurile la care ma voi referi imediat ( http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu/matei/6/):
 "22. Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină;
23. dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. Aşa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta! "

Iata poezia. Asa cum spuneam, nu voi face nici un comentariu ci voi sublinia, prin marime, culoare si alt caracter versul cu pricina.

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (1919)

"Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.

Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,

dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte."
(http://www.versuri.ro/versuri/gflggi_lucian-blaga-eu-nu-strivesc-corola-de-minuni-a-lumii.html)

Nu pot incheia fara a-mi pune o intrebare. Retorica?

Patimile Mântuitorului si Învierea au avut loc la o anume sarbatoare speciala, PESAH, (Iesirea) nu-i asa?
Anul acesta ea este la 23 aprilie. (http://informatiicumasura.blogspot.ro/2014/01/pastele-evreilor-in-anii-2014-2015-2016.html)

Sarbatori frumoase!