Tot o clarificare

Acum cativa ani, in timpul tragediei de la "Charlie Hebdo" si manifestarilor de sprijin ce i-au urmat, am ascultat la radio o demonstratie de rationalism pe tema "De ce nu sunt Charlie". Nu intru in detalii, interesatii pot gasi emisiunea in arhive!
In schimb, vreau sa precizez ca persoana in emisie facea o prezentare perfecta a situatiei, punctand un mare adevar: fiecare dintre noi reprezinta o entitate care nu se poate transfera catre alta entitate. Daca ne aseamana foarte multe lucruri, mult mai multe lucruri ne separa. Doar pentru a demonstra ceva, nu neaparat trebuie sa te identifici cu acel ceva.

Asa cum am mai spus pe FB, urmaresc multele discutii pe multe spete, cea mai recenta fiind a referendumului de luna viitoare. Din surse diverse, "unA" sau "altA", cum le-am intitulat eu, dupa frumoasa punere in scena a unei "Scrisori" eminesciene.

Nu mica mi-a fost mirarea vazand, de pe "unA" din surse, cum multi participanti la marirea ratingului FB, caci chiar daca nu constientizam, noi facem ca aceasta, isi manifesta dezaprobarea fata de "eveniment" din cauza restrangerii drepturilor si libertatilor cetatenesti, dupa cum afirma respectivii. Adica, vezi Doamne, cum traim in democratie si fiecare are dreptul la libertate, de ce sa o ingradim?

Am mai spus-o si o mai spun: pe vremea cand lucram si colaboram cu ONG-uri din diferite sfere, am fost implicat in sustinerea "ACCEPT" si a altor grupuri "marginalizate". Dar sustinerea s-a limitat la respectarea dreptului fiecaruia de a-si alege "calea", chiar daca in subsidiar convingerea mea a fost alta. Si in nici un caz la manifestarea publica, asa cum se practica acum in asa-zisa "lume libera".

Am pus in ghilimele, deoarece a fi liber nu inseamna a-l nesocoti pe cel de langa tine. Deci, cine vrea sa traiasca in altfel de familie, dupa parerea mea, este liber sa o faca in libertatea consfintita de legile in vigoare. Altfel, ma intreb de ce, de exemplu, nu pot practica poligamia, sau ceva mai multe despre care, daca as scrie, m-as trezi "vanat" de aparatorii drepturilor omului. Doar e dreptul meu sa fac ce vreau si nimeni nu trebuie sa mi-l ingradeasca, nu?

Un semn de intrebare fata de cine, ce, de ce si cum ne manifestam libertatea si ne cerem drepturilr.
Si apropo, cine, cum, in ce fel si in ce sens limiteaza drepturile si libertatile cetateanului, daca tot vrem sa fim liberi sa facem ce vrem noi in societatea aceasta atat de permisiva si atat de fragila?

Americanii si nu numai, cunosc pe propria piele ce inseamna libertatea de a avea arme, doar ca un exemplu de "extrema periculozitate" a libertatii pe care "Rarintii Constitutiei" de acum cateva sute de ani nu si-au ninchipuit-o.
Doar ca acei parinti, in majoritatea lor aveau ceva ce astazi pare atat de desuet, credinta in Dumnezeu. 

Ma intreb, astfel, daca aparam principii sau doar vrem sa fim "aia", cand de fapt nu ne stim nici pe noi ce suntem?

Si daca tot sunt la clarificari, ca unul care peste o luna sarbatoresc, daca ingaduie Dumnezeu,  40 (patruzeci de ani) de ani de "familie traditionala", vreau sa las o mica "invatatura" transmisa de mama, Dumnezeu sa o odihneasca.
O paranteza, inainte de aceasta, cred ca este binevenita. Nu au fost doar ani de "lapte si miere". Au fost discutii contradictorii, uneori certuri, tristeti si neintelegeri pline de amaraciune dar si impacari si reveniri mai mult decat minunate. Cineva a contribuit la asta, dar povestea respectiva poate altadata.

Acum, "invatatura cu pricina". Spunea mama asa: 

"Casatoria, dragilor, este ca un butoi mare, plin cu mizerii (rahat pe romaneste) si cu un lat de palma de miere pe deasupra.
Cand ajung sa se casatoreasca, unii se avanta si mananca ambii mierea cu polonicul, altii cu lingurile, altii amandoi cu o singura lingurita.

Cei care folosesc polonicele, ajung foarte repede la rahat, cu toate consecintele care se vad si exista in toata lumea. 

Cei care folosesc lingurile, termina mai tarziu, dar tot ajung repede la rahat.

Cei care folosesc amandoi o singura lingurita, ajung sa se bucure de miere, fara sa o deterioreze in vreun fel. Invatati, mama sa folositi amandoi aceeasi lingurita si luati cate un varf, nu o lingurita plina, pentru ca mierea e buna putin cate putin, altfel ajungi sa ti se faca rau si sa o versi."

Asta este clarificarea pe care am dorit sa o las, acum ca sfat si exemplu si pe viitor, ca invatatura pentru cei care doresc sa aiba o "familie traditionala" sanatoasa si binecuvantata.

PS: tarziu fiind, cer scuze daca nu mai corectez textul. Multumesc pentru intelegere!