Urmaresc de ceva vreme, fara a mai posta pe blog sau pe FB, mersul lucrurilor in acest colt de lume numit Romania. Si zbaterea continua pentru ceea ce vor, sau clameaza ca vor, majoritatea dintre participantii in si prin lumea virtuala si nu numai.
Am incercat, pe cat a fost posibil, sa fiu echidistant si sa ma informez din mai multe "surse", chiar daca ele sunt contradictorii, contestate de unii si apreciate de altii. O informare corecta se face, asa cum stiu ca apreciaza si specialistii in domeniu, cunoscand toate, sau aproape toate, parerile si punctele de vedere dintr-o speta.
Asa se face ca astazi, dupa atatea si atatea postari si solicitari de distribuire, m-am "blocat" in speta numita "7 octombrie 2018, Referendum pentru redenumirea familiei in Constitutie".
Dar nu un blocaj care te face sa paralizezi si sa nu mai poti misca ci un blocaj, acel blocaj de concentrare pe ceva si te face sa nu te mai uiti la altceva.
Iar concentrarea despre care vorbesc m-a "blocat" tocmai pe citatul de la inceput al Majestatii sale, Regele Mihai.
Motive?
Mai intai pentru ca personalitatea Majestatii sale reprezinta, dupa umila mea parere, reperul central pentru construirea unui "caiet de sarcini" in crearea unui viitor Romaniei, indiferent de ce politicieni (atentie, nu oameni politici) aducem in discutie sau cu ce "vectori de imagine" am incerca sa ma amagim ca "salveaza Romania". Acest fapt si ca urmare a celebrului proces prin care Romania mileniului trei si-a marcat ...evolutia.
Apoi pentru ca, departe de orice propaganda (strict alfabetic) atee, liber cugetatoare ori religioasa de orice fel, cele trei repere constituie conditia sine qua non pentru relansarea acestei tari atat de (iarasi strict alfabetic) abuzata, blamata, dezavuata, infierata, judecata, murdarita, persiflata si nu in ultimul rand, tradata indiferent de cine si cum.
Nu intru acum in analiza celor trei termeni si nici a spetei referendumului. Dar, cum am vazut, deja, ca multi vajnici aparatori ai democratiei considera actiunea neavenita, tendentioasa, dictatoriala si discretionala, noneuropeana samd, ma intreb: oare stim cu adevarat ce vrem?
Cautam repere, cautam in ce sa avem incredere, alergam dupa modele care, zic unii, au valabilitate in tari cu traditie democratica, dar care produc si ele deziluzii, dorind si sperand sa realizam schimbarea. De jos in sus.
Dar de ce nu si de sus in jos?
Ramane, zic eu, sa meditam mult mai mult la cei trei "stalpi" definitori pentru lumea de maine, din care si Romania face parte: morala, credinta, memorie.
Si pentru a pune "cireasa pe tort", cred ca Romania de maine nu poate exista fara ceva blamat de marea mojoritate acum dar care, in esenta, reprezinta cheia succesului in viitor...omul nou, dupa cum reiese de aici:
| 24 şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul. | 24 Si sa va imbracati in omul cel nou, cel dupa Dumnezeu, zidit intru dreptate si in sfintenia adevarului. |
Caci, nu-i asa, ramanand in spiritul celor trei ternemi, "Nihil Sine Deo!".
PS: scuze pentru lipsa corectiilor. Am de corectat ceva mai...dificil (cu banca).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu