duminică, 31 martie 2019

Cine-i de vina?

De mult timp se critica si se combate puternic, nu doar in dezbateri ci si in strada, atitudinea unei anume parti a esicherului politic romanesc fata de "restul": opozitie si societate. Si asta nu de ieri, azi ci de cand cu democratia originala romaneasca, indiferent cine a fost la putere sau in opozitie. 

Inainte, eram invatati, intre altele, ca suntem "Un popor vegetal".

Astazi, dupa o scurta pauza de probleme familiale, intorcandu-ma in mediul virtual, am gasit cateva luari de pozitie intr-o problema deja disputata, poate deranjanta pentru unii, discutabila pentru altii, relevanta insa, dupa parerea mea, pentru intreaga societate romaneasca.
Cum, ca sa parafrazez ma declar un pacifist pentru ca "eu nu strivesc corola de minuni a lumii" voi reda, prin copy-paste, un material gasit in "speta" (cu evidentierea directa a primei parti) care, zic eu poate da, exprimandu-ma ca nepotica mea, "un indiciu" spre rezolvarea grelei continue intrebari postdecembriste "cine-i de vina?"! 
Iata-l, de pe https://adevarul.ro/locale/constanta/de-nu-fac-nunti-post-spune-biserica-despre-casatoriile-facute-luna-mai/index.html .

"De ce nu se fac nunţi în post. Ce spune Biserica despre căsătoriile făcute în luna mai - 3 iulie 2018, 06:00 de Călin Gavrilaş

Citeste mai mult: adev.ro/pbb9g7
"Religia ortodoxă impune celor care doresc să se căsătorească o serie de reguli pe care aceştia trebuie să le respecte pentru a putea fi „cununaţi religios”. O astfel de regulă este ca data fixată pentru nuntă să nu fie într-o perioadă în care este post.
Deşi Taina Căsătoriei nu prevede vreo anumită perioadă când nu se poate săvârşi, rânduielile bisericeşti prevăd perioade când preoţii nu pot să săvârşească această slujbă. Astfel, în cele patru mari posturi de peste an (Postul Paştilor, Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, Postul Adormirii Maicii Domnului şi Postul Naşterii Domnului), în toate zilele de miercuri şi vineri din timpul anului bisericesc, în zilele de 14 septembrie şi 29 august, în săptămâna brânzei, adică cu şapte zile înainte de Postul Paştelui, în Săptămâna Luminată, adică între Paşti şi Duminica Tomii, în Duminica Rusaliilor, în ajunul şi în ziua tuturor praznicelor împărăteşti şi în perioada cuprinsă între Crăciun şi Bobotează, nu se pot face nunţi. Unii teologi explică aceste interdicţii invocând două motive care ar sta la bază. Este şi cazul preotului Lucian Farcaşiu, citat de Ziarul Lumina, care spune că, în primul rând, nu se fac nunţi în post deoarece „această perioadă de postire se referă, atât la postirea sufletească cât şi la cea trupească, iar postirea trupească nu are în vedere numai abţinerea de la anumite mâncăruri şi băuturi într-o anumită perioadă, ci şi la abstinenţa conjugală a soţilor. Abstinenţa soţilor în perioada postului are în vedere pregătirea acestora pentru împărtăşirea cu Sfintele Taine în chiar ziua Praznicului, or, pentru primirea Sfintei Împărtăşanii trebuie şi această pregătire trupească prin înfrânarea conjugală. Aşadar, nu împreunarea soţilor este un păcat înaintea lui Dumnezeu, căci "taina aceasta mare este… în Hristos şi în Biserică", ci nesocotirea Sfintei Împărtăşanii, a cărei primire o aşteptăm la sfârşitul postului, dacă nu ne pregătim cuviincios pentru ea, atât sufleteşte, cât şi trupeşte.” Al doilea motiv pentru care nu se fac nunţi în post este, spune preotul Farcaşiu, „că întotdeauna slujba Tainei Nunţii este urmată de petreceri, în zilele noastre de cele mai multe ori chiar prea zgomotoase, or, nu ne putem imagina o masă de nuntă cu mâncare de post, iar atmosfera exuberantă a nunţii o vedem într-o totală contradicţie cu atmosfera de sobrietate ce caracterizează perioada postului.” O altă tradiţie bine împământenită la noi este aceea de a nu se face nunţi în luna mai, chiar dacă nu este nicio perioadă de post. Mai mult, oamenii se feresc în această lună chiar şi de căsătoriile civile spunând că nunţile făcute în luna mai se destramă repede. „Din punct de vedere teologic sau bisericesc nu este nici un fel de referire la o asemenea practică. Nu întâlnim în canoanele bisericeşti nici un fel de aluzie, măcar, la aşa ceva. Obiceiul de a nu se săvârşi nunţi în luna mai apare bizar şi de neînţeles. Să ne ferim mai degrabă de a săvârşi nunta în perioadele stabilite de Biserică, pentru motivele serioase pe care le-am văzut, şi nu din superstiţie”, spune părintele Nicolae D. Necula, în volumul „Tradiţie şi înnoire în slujirea liturgică”. 
De asemenea, preotul Necula, reaminteşte perioadele în care Biserica Ortodoxă interzice oficierea Tainei Căsătoriei: 
1. În cele patru posturi de peste an, adică Postul Paştelui, care începe cu şapte săptămâni înainte de acesta, Postul Crăciunului (14 noiembrie - 24 decembrie), Postul Sfinţilor Apostoli, variabil de la an la an, adică de la Duminica Tuturor Sfinţilor până în ziua sărbătorii, şi în Postul Adormirii Maicii Domnului (1 - 15 august). S-a păstrat ca un fel de pogorământ special îngăduinţa de a se face nunţi în Postul Crăciunului, până la Sfântul Nicolae (6 decembrie), însă numai cu dezlegarea sau dispensa acordată de chiriarhul locului, în cazuri de excepţie şi fără petrecerea legată de căsătorie, ci într-un cadru mult mai sobru şi mai auster. 
2. În toate zilele de miercuri şi vineri din timpul anului bisericesc, fiind zile săptămânale de post. 
3. În zilele de 14 septembrie (Înălţarea Sfintei Cruci) şi 29 august (Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul), prăznuite totdeauna cu post, indiferent de ziua din săptămână în care cad. 
4. În săptămâna brânzei, adică cu şapte zile înainte de Postul Paştelui, fiind socotită ca perioadă de pregătire pentru post. 
5. În Săptămâna Luminată, adică între Paşti şi Duminica Tomii, în Duminica Rusaliilor, în ajunul şi în ziua tuturor praznicelor împărăteşti şi în perioada cuprinsă între Crăciun şi Bobotează (25 decembrie - 6 ianuarie).       
„Biserica interzice săvârşirea cununiilor în perioadele şi zilele de post, pentru că bucuria, petrecerile şi ospeţele care au loc cu această ocazie nu se potrivesc cu atmosfera de pocăinţă, înfrânare şi sobrietate pe care ne-o cere postul. A face nunţi în aceste zile înseamnă a sfida sau a batjocori rânduielile bisericeşti aşezate în vederea desăvârşirii noastre morale. De asemenea, Biserica a interzis săvârşirea cununiei în zilele de praznice împărăteşti, în ajunul lor sau în perioade legate de ele, pentru ca bucuria duhovnicească a respectivelor sărbători să nu fie umbrită sau micşorată de cea lumească, a petrecerii legate de sărbătoarea căsătoriei”, mai spune părintele. Pentru a evita neplăcerile cauzate de fixarea zilei căsătoriei într-o perioadă interzisă, biserica le recomandă celor care urmează să facă acest pas să consulte calendarul religios. Aici sunt trecute toate perioadele în care nu se fac nunţi."

Si cum nu mi-am propus sa critic sau sa polemizez ci, doar, sa aduc in atentie situatia, inchei poastarea cu un posibil "indiciu" la intrebarea lansata, raspuns vechi, dar pertinent si, mai ales, peren, daca tinem cont ca este valabil de aproapte doua milenii!

1 Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.1 Si aceasta sa stii ca, in zilele din urma, vor veni vremuri grele;
2 Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie,2 Ca vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginti, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultumitori, fara cucernicie,
3 fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine,3 Lipsiti de dragoste, neinduplecati, clevetitori, neinfranati, cruzi, neiubitori de bine,
4 vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;4 Tradatori, necuviinciosi, ingamfati, iubitori de desfatari mai mult decat iubitori de Dumnezeu,
5 având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.5 Avand infatisarea adevaratei credinte, dar tagaduind puterea ei. Departeaza-te si de acestia.
(https://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/timotei-2/3/)

S-auzim numai de bine!


joi, 28 martie 2019

Cu luciditate despre azi

Cum am mai spus cam in mai toate postarile, pe care astazi le-am trecut in revista doar pentru a vedea cate "vizite" a avut fiecare, imi place sa fiu informat si ma informez. Din aceasta cauza astazi, stand stramb si judecand drept, dupa cum am gasit informatii mai mult sau mai putin relevante in mediul online, m-am oprit la o stire-bomba, amplu mediatizata si mult mai amplu criticata.

Nu ca ieri, sau alaltaieri sau mai demult, depinde cand a fost, "speta mutarii ambasadei" nu ar fi fost incitanta.

Acum, pentru ca sigur criticii ma vor incondeia, cum fac de obicei cu cei care sustin un punct de vedere contrar, vreau sa subliniez ca, politic, nu fac parte din nici o formatiune iar ca afinitate, m-am declarat si ma declar crestin si democrat. 

Asadar, gasind acea stire-bomba, amplu "mestecata" nu doar in mediul virtual, am gasit de cuviinta sa ma documentez, sa ma informez, sa ma luminez. Cu luciditate, pentru a judeca drept. Am gasit, astfel, multe, multe referinte la subiect, incepand cu Wikipedia si terminand cu presa de specialitate.
Si cum "speta" in sine face trimitere la o anume situatie traita de majoritatea celor care nu au uitat cum a fost "sa mai punem o haina pe noi", "sa strangem cureaua" samd, pentru aceeasi judecata dreapta, indiferent cat de stramb s-ar sta, redau un material aparut intr-o sursa media care, zic eu, nu este aservita celor criticati pe care-l redau de pe https://www.digi24.ro/stiri/externe/mapamond/suma-colosala-cu-care-s-au-indatorat-statele-lumii-1065947 (16.01.2019):

"Suma colosală cu care s-au îndatorat statele lumii
Statele lumii s-au îndatorat mai mult decât pot duce. În ciuda unei creşteri economice mai rapide, datoria globală se apropie de nivelul record din 2007. Avem acum o datorie globală de 244.000 de miliarde de dolari. Este de trei ori mai mare decât întreaga economie a lumii. Și este în continuare o problemă subapreciată, deși bulgărele datoriilor se rostogolește rapid și când se va prăbuși va crea pagube majore.
Cea mai mare parte a datoriei globale, aproape 75% din total, aparţine companiilor și guvernelor din întreaga lume.
Datoriile companiilor au crescut anul trecut până la aproape 73 de mii de miliarde de dolari, ceea ce înseamnă un nivel record de 92% din PIB-ul mondial. În acelaşi timp, datoria publică, adică cea a guvernelor, a depășit 65 de mii de miliarde de dolari.
În timp ce creșterea datoriei corporatiste a fost concentrată pe piețele emergente, datoria publică a crescut mai repede pe piețele mature.
Japonia și Grecia sunt cele mai îndatorate țări din lume. Japonia se remarcă imediat cu o rată a datoriei de 238% din PIB. Asta înseamnă că întreaga economie japoneză, a treia ca mărime din toată lumea, nu produce valoare suficientă pentru a reuși să își plătească restanţele. Totuși, ce e interesant la Japonia este că, deși este supraîndatorată de mai bine de 3 decenii, nu are riscuri foarte mari de încetare de plăți pentru că cea mai mare parte a datoriei publice este deținută intern.
Nu același lucru se aplică și la Grecia, a doua cea mai îndatorată țară a lumii. Aici datoria este deținută de creditorii externi, deci ţara este mult mai vulnerabilă.
Nici Statele Unite nu stau foarte bine. Se situează pe locul 8, cu un raport de peste 100% din PIB, iar estimările recente ale Trezoreriei plasează datoria publică la 22 de mii de miliarde de dolari. China pe de altă parte se plasează în zona țărilor verzi. Are și ea o datorie a statului de aproape jumătate din PIB-ul național, însă deține și un bilanț remarcabil de sănătos. Însă lucrurile nu mai sunt atât de plăcute când vine vorba de totalul datoriei.
Sistemul este opac în China, îndatorarea s-a făcut cu ocolirea sistemului oficial, prin aşa numitele bănci-fantomă şi sunt estimări că datoria reală ar fi în ansamblu de circa 200% faţă de PIB.
În ultimii șase ani, piețele au început să își exprime îngrijorarea cu privire la datoriile ascunse sub preș. Deși cifrele sunt amețitoare, datoria globală încă este una dintre cele mai subapreciate probleme cu care se confruntă economia lumii. Începând din 2007, datoria globală a crescut, nivelul total a ajuns atunci la 320% din PIB-ul global.
Din 2008, guvernele au încercat să caute metode de a reduce nivelul datoriei, însă au agravat și mai tare problema. Foarte puține dintre datoriile asumate în ultimul deceniu au fost folosite în scopuri productive. Pe măsură ce salariile stagnează, populația împrumută pentru a finanța consumul. Companiile împrumută pentru a finanța achizițiile, iar Guvernele împrumută mai degrabă pentru a finanța cheltuielile curente, decât pentru infrastructură și alte investiții strategice.
În prezent, o reducere bruscă a îndatorării ar risca o recesiune, făcând ca rambursarea să fie și mai dificilă. Diminuarea cadrului datoriei publice ar necesita guvernele să majoreze impozitele și să reducă cheltuielile, ceea ce ar afecta activitatea economică.
Costurile datoriei sunt acum transferate de la o generație la alta. Însă, la un moment dat, va deveni nesustenabilă. Povestea Greciei se poate reedita la scară globală."
Pentru o corecta judecata, insa, trebuie sa redau, tot prin copy-paste, sursa oficiala care ar trebui consultata in orice situatie, zic eu:  https://www.bnr.ro/Datoria-externa---BPM6-11333.aspx.
Asa stand lucrurile si sperand ca antamarea unor probleme de acest fel ar trebui sa duca la clarificari si judecati drepta, ma intreb: cine are interes ca dezinformarea si manipularea sa fie arme impotriva si nu "arta" in aparare?
PS: scuze pentru greseli, corectarea imposibila din cauza de schimbare utilizator!

miercuri, 20 martie 2019

Pentru analistii...profesionisti!

Nu sunt nici filo- si nici -fob! Indiferent despre cine ar fi vorba, intr-un context normal, civilizat, democratic. Nu sunt nici specialist implicat in analize geostrategice! Sunt, in schimb, o persoana care se informeaza si care incearca sa vada lucrurile in totalitatea lor.

De aceea, dupa ce aseara am avut "ghinionul" sa vad un interviu cu o persoana implicata in analize geostrategice si de securitate, care mi-a provocat "mancarimi la degete", am cautat sa ma dumiresc de speta antamata, mai ales ca, mergand pe firul acestuia, al interviului, mi s-a parut foarte normal sa ma intreb, parafrazand refrenul unui "cantecel" lansat postdecembrist "de la rusi vine ploaia" (si nu numai), chiar asa este?

Mai ales ca speta este atat de "fierbinte" si apropiata si plina de armament si bombe, nu de nori de ploaie, CRIMEEA.

Am cautat, normal, in mediul virtual. Si cum mi se pare ca Wikipedia prezinta date pertinente, verificabile si relevante, iata ce am gasit doar intr-o postare: https://ro.wikipedia.org/wiki/Republica_Autonoma_Crimeea

Acum, pentru ca analistii, profesionisti sau nu, au citit materialul respectiv si multe altele mai importante, nu voi reda intreg articolul. Redau, in schimb, un pasaj mai mult decat relevant din "istoria" teritoriului, aflat temporar si sub autoritate moldoveneasca, cu continuitate dupa destramarea URSS, pana la actuala speta atat de periculoasa in esenta ei:

"Între 1441 și 1783 cea mai mare parte a Crimeii a făcut parte din Hanatul Crimeii. O parte din porturile din sudul peninsulei erau controlate de Republica Genoveză. În afară de Peninsula Crimeii, în Hanatul Crimeii mai erau și alte teritorii, continentale, precum Sarmația sau Kuban, Cimeria (teritoriul dintre Nipru și țărmul de vest al Mării Azov), regiunea Donului de jos, Chersonezul (aflat între Bugul de Jos și Niprul de Jos, în sudul Zaporojiei de vest) și mai târziu Vozia sau Edisanul (între Bugul de Jos și Nistrul de Jos). Această ultimă regiune avea statut dublu, fiind inițial sub autoritatea Imperiului Roman, mai târziu a slavilor, apoi a Statului Berladnicilor, mai târziu sub autoritatea tătarilor, apoi sub cea a Moldovei (între Roman I și Bogdan al III-lea), mai apoi sub autoritatea mixtă a domnitorilor moldoveni și tătarilor, iar din vremea celei de-a doua domnii a lui Petru Rareș sub autoritatea mixtă - tipică Hanatului Crimeii în epocă - a turcilor și tătarilor. Regiunea Bugeacului, chiar și după cucerirea ei de către tătari, nu a făcut niciodată parte din Hanatul Crimeii, devenind din secolul al XVI-lea parte a Pașalâcului de Tighina.
În 1783 regiunea a fost anexată de Imperiul Țarist. În toate regiunile Hanatului Crimeii cucerite de ruși populația creștină stabilă era alcătuită din români. Rusia i-a mutat pe acești români în Munții Caucaz sau Siberia, uneori aducând în locul lor români din Basarabia, dar de cele mai multe ori înlocuindu-i cu ruși, sârbi, bulgari sau ucraineni. Ultimele sate românești din Crimeea au fost găsite în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, dar nu au intrat decât marginal în cercetările etnologice făcute asupra așezărilor românești din răsăritul Nistrului în acei ani.
Ca urmare a Războiul Crimeii (1853-1856) o parte din populația tătară a emigrat în DobrogeaAnatolia și alte regiuni ale Imperiului Otoman.

Uniunea Sovietică[modificare | modificare sursă]

Pe data de 18 octombrie 1921 s-a înființat Republica Autonomă Sovietică Socialistă Crimeea, ca parte a Republicii Sovietice Federative Socialiste Ruse. Tătarii constituiau atunci 25% din populație.
În Al Doilea Război Mondial trupele germane, ajutate de cele românești, au ocupat Crimeea. După ce au recăpătat controlul asupra regiunii, în 18 mai 1944 autoritățile sovietice au deportat întreaga populație tătară în Asia Centrală, pe motiv că aceasta ar fi colaborat cu ocupanții fasciști. Se estimează că 46% dintre deportați au murit de foame și boli. În 26 iunie 1944 minoritățile greacă, bulgară și armeană au fost de asemeni deportate în Asia Centrală. În 30 iunie 1945 Republica Autonomă Sovietică Socialistă Crimeea a fost transformată într-o simplă regiune a Rusiei.
În 19 februarie 1954 regiunea Crimeea a fost transferată de la RSFS Rusă la RSS Ucraineană, printr-un decret al Sovietului Suprem al URSS, fără ca populația locală să fie întrebată dacă este de acord cu asta.[1] La acea dată, la conducerea Uniunii Sovietice se afla Nikita Sergheevici Hrușciov care, din 1908 până în 1931, trăise și activase în Ucraina.
În ultimii ani ai URSS, o parte din foștii deportați tătari s-au reîntors în zonă. Locuită în majoritate absolută de ruși, Crimeea este de câteva decenii subiectul unor dezbateri locale, interne (pentru Ucraina) și internaționale extrem de delicate.

Ucraina[modificare | modificare sursă]

După desființarea URSS, Crimeea a devenit parte din noul stat independent, Ucraina. Fiind o peninsulă, industria navală a crescut încet. Totodată, tătarii crimeeni s-au întors din exil și s-au restabilit în Crimeea.
Pe 5 mai 1992 a fost creat propriul guvern al Republicii Crimeea,[2][3] în următoarea zi fiind creată și constituția.[4] Pe 19 mai Crimeea a acceptat să facă parte din Ucraina și a renunțat la un guvern propriu, dar comuniștii crimeeani au forțat guvernul de la Kiev să extindă statutul autonom al Crimeii.
Pe 14 octombrie parlamentul crimeean a creat postul de președinte al Crimeii, acesta fiind alcătuit pe moment dintr-un consiliu de tătari. Conflictele s-au mai liniștit, dar pe 17 martie 1995, parlamentul ucrainean a intervenit și l-a înlăturat pe Meshkov, din cauza acțiunilor sale de integrare cu Rusia.
După o constituție interimară, actuala constituție a fost pusă în aplicare, schimbând numele țării în Republica Autonomă Crimeea. Pe 24 august 2009 au avut loc proteste anti-ucrainene în Crimeea, acestea fiind alcătuite în mare parte de etnici ruși. Ei sperau că Rusia va negocia cu Crimeea, la fel cum a negociat cu Osetia de Sud și Abhazia.[5] Pe 27 aprilie 2010 a erupt un haos în parlamentul ucrainean, după ce parlamentul a reînnoit tratatul prin care a extins staționarea navelor ruse în Crimeea până în 2042.
La 21 noiembrie 2013 au început Protestele din Ucraina, care s-au amplificat urgent. Președintele Ucrainei, Viktor Ianukovici, a cerut Rusiei să trimită trupe în Crimeea pentru a proteja cetățenii ruși de acolo. Sub acest pretext, trupele ruse au ocupat rapid peninsula.[6]

Federația Rusă[modificare | modificare sursă]

La 23 februarie 2014, ca o formă de răspuns la protestele din Ucraina care s-au soldat cu plecarea de la putere a președintelui Viktor Ianukovici, au avut loc proteste ale unor grupuri rusofone din Crimeea care se opuneau noilor schimbări politice de la Kiev și doreau alipirea Crimeii de Rusia. Acestora li se opuneau grupuri de ucraineni și tătari crimeeni care sprijineau protestele din Ucraina.[7][8]
Ca urmare a protestelor rusofonilor și în condițiile prezenței armatei ruse, la 16 februarie 2014 a fost organizat un referendum, în urma căruia Crimeea s-a declarat independentă, ea fiind anexată imediat după aceea de către Federația Rusă, fără a avea acordul oficial al autorităților centrale de la Kiev."
Ce-ar mai fi de spus?
Multe, daca se tine cont de tabelul final cu situatia demografica a teritoriului. Fara a se uita, tot in istorie, celebrele "razboi al Crimeii", "razboiul ruso-turc" si tratatele care au urmat acestora, cu implicare inclusiv pentru teritoriile romanesti.

Dar cum sunt personalitati mult mai titrate si cu greutate care sa prezinte, impartial, realitatea grozava pe care o prezinta Marea Neagra ca actual-fost-si viitor "lac NATO" sau "lac rusesc" (redare strict alfabetica) in ecuatia geopolitica si strategica atat de complicata a zonei in care temporar ne ducem existenta, ma opresc din ce-am avut eu intentie sa redau. Prin copy-paste!

S-auzim numai de bine!



luni, 18 martie 2019

De ...deprimare, de citit cu atentie!

Completand starea postata acum cateva minute pe FB (si nu numai), m-am gandit sa readuc in atentie niste versuri ascultate chiar astazi, in interpretarea profesionistului care a lansat celebrul cantec folk. Inspirate de realitatea dura a unei lumi care ne arata ce dura poate fi lumea neidilica, versurile spun multe, indiferent pe ce meridian am trai sau daca autorul ne place sau nu. Caci redau un crud adevar pe care nu trebuie sa-l uitam niciodata: pe pamant avem de toate si mai bune si mai rele!



Timpul vieții ni-i scurt 
Hai să-l facem curat 
Traiesc unii din furt, 
Alții doar din ce-au dat, 
Sunt săraci și bogați, 
Lovesc lașii pe bravi : 
Voi, ce-n lună zburați 
Pân la cer va urcați 
Pe spinări de noi sclavi.

Pe pământ avem de toate 
Și mai bune și mai rele, 
Bune, rele, 
Și-nchisori și libertate 
Și-a putea și nu se poate 
Și noroi și stele.

Voi ce-n lună zburați 
Cu-ale noastre izbânzi 
Nu uitați c-aveți frați 
Pe planeta flămânzi. 
Pâinea lor o mâncați 
Printre stele zburând, 
Voi degeaba zburați 
Când cei subdezvoltați 
Se târăsc pe pământ.

Pe pământ...

Lumea-i plină de răni 
Și de doctori docenți 
Și de măști și de vămi 
Și de mari inocenți : 
Fiindcă nașteti copii 
Apărați-i luptând, 
Doborați monștrii vii 
Ce de-un veac de vecii 
Dolii pun pe pământ.

Pe pământ...

Între cei care trag 
Și acei ce sunt trași 
Nu e loc de vreun steag, 
E o groapa de pași. 
Între ei sunt sudați 
Cu un strâmb ideal, 
Cum sunt bine legați 
Condamnatul de lat 
Și biciușca de cal.

Pe pământ...

Fii ai muncii aveți 
Nădușala pe piept 
Cum stă nurca de preț 
Pe-al madamelor piept. 
Unii iau, ații fac, 
Unii dorm, alții sunt, 
Între înger și drac 
Trage omul sărac, 
Înhămat la pământ.

Pe pământ avem de toate 
Și mai bune și mai rele, 
Bune, rele, 
Și-nchisori și libertate 
Și-a putea și nu se poate 
Și ruina și cetate 
Genii mari și frunți tembele, 
Vânt ce stă si vânt ce bate 
Și martiri dar și lichele, 
Nedreptate și dreptate 
Și-a putea și nu se poate 
Și noroi și stele.
(http://poetii-nostri.ro/adrian-paunescu-pamantul-deocamdata-poezie-id-14872/)

miercuri, 13 martie 2019

Despre consternare

Imi propusesem sa fac o pauza si sa ma plimb. Prin mediul online, fireste!

Si asa am facut pana am dat peste un mesaj postat de cineva, poate cu intentii bune sau cum o fi gandit-o respectivul, mesaj care mi-a produs o puternica consternare (sic! pentru carcotasi, deoarece am facut aceasta alaturare intentionat), daca nu chiar ....

Raman la consternare!

Caci, desi apreciez personalitatea celui care a exprimat mesajul si am, ca tot romanul, si eu multe de criticat nu pot fi de acord cu sublinierea facuta in el.

Asta pentru ca, mai intai, circul pe drumurile tarii, judetene, nationale, simple, rapide sau autostrazi asa cum sunt ele, cu mandria ca, asa cum am facut referire in postari anterioare, am fost si eu un umil participant la modernizarea unei portiuni din importanta ruta E-85!
Apoi pentru ca, recent, am operat nepotica de vegetatii adenoide in spitalul judetean, fara interventii, pile sau solicitari de mita, eu insumi muncind inca, in incercarea de a obtine un venit decent completand "pensia nesimtita" de nici 1700 lei (multumesc dl D.C. pentru procentul 65% nemodificat din 2015) intr-un sistem cu legaturi si activitate in domeniul sanitar, ca reprezentant teren, nu va speriati!
Nu in ultimul rand, pentru ca am nepoti care, asa cum este invatamantul romanesc, se pregatesc in scoli locale care"produc" absolventi pentru licee si facultati din sistemul de invatamant, asa cum este el. Iar sora mea, profesoara cu ultimul grad didactic, poate confirma ca in Romania se face scoala, chiar daca nu la nivelul acelor tari spre care visam acum, au visat atunci si vor visa cei care, incepand "invatamantul de 15 ani", derutanta sintagma infierata atat de puternic in media pentru ca cineva propune ca gradinita sa fie inclusa in invatamantul obligatoriu, vor avea la ce gandi atunci cand vor depasi faza gimnaziala!

Astfel, existand in Romania, repet, asa cum sunt si se prezinta si sosele si spitale si scoli cum altfel poti privi "reclama" facuta pentru "cei care vin la noi" decat cu costernare?

Ca sa ma exprim cu condescendenta, indiferent de cine-o fi sau, cum fumos declama "Motu' Pittis", "de-o fi un A, de-o fi alt A"!

S-auzim numai de bine!

marți, 12 martie 2019

Un calcul scurt!

Continuare nu doar "artimetica" la "Cui i-e frica de...?"   
4.500 euro fata TVA = 3.781.53 euro adica, la cursul BNR de ieri de 4,7516 ron/eu = 17.968.32 ron/mliniar, adica ...17.968.320 ron/km.

Las celor interesati si nu numai, placerea de a descoperi rezultatele finale!

Nota: 

1. TVA = 19%
2. Vinerea, de regula, autoritatile publice nu au program cu publicul iar programul este "scurt".

luni, 11 martie 2019

Cui i-a frica de....???

Ca treaba merge prost in "eterna si fascinanta Romanie" adusa la sapa de lemn de cei care, marginalizati fiind de nomenclaturistii de prim rand al PCR, s-au gandit sa se "revanseze" pe seama poporului, dupa accederea la putere ca urmare a faptului ca "stupid people" "munceste, nu gandeste", nu este o noutate si nu mi-am propus sa antamez un asemenea subiect.

Nu mi-am propus nici sa dezleg misterul enuntului "Cui i-e frica de Virginia Woolf"!

Mi-am propus, in schimb, sa aduc in atentia celui, sau celor, care vor trece pe aici, pe acest blog din intamplare sau nu, intrebarea care, in contextul amplelor dezbateri nascute de realizarea unui intreprinzator om de afaceri moldovean, mi se pare foarte interesanta, incisiva si de neocolit: CUI I-E FRICA DE STEFAN MANDACHI?

Cum dezbaterile pe care le-am urmarit, mai ales prin intermediul FM, au scos in evidenta in special coalizarea autoritatilor de tot felul pentru a demonstra si infiera, cu manie proletara as spune, ilegalitatile comise de afaceristul in cauza, am cautat in spatiul online ceva care sa demonstreze ca, de fapt, frica este legata de cu totul alte motive decat simpla intreprindere, curajoasa si inedita, care ar trebui sa trezeasca nu doar constiintele ci si atitudinile pentru ca, intr-adevar, Romania sa-si merite locul pe care l-a avut si trebuie sa-l aiba intre tarile democrate, acum si-n viitor.

Pentru inceput, vreau sa dau cursul valutar BNR la nivelul zilei (doar euro):

"Curs valutar (exprimat in RON) comunicat in data de 11 martie 2019

EUR - Euro - 4.7516 " (https://www.cursbnr.ro/arhiva-curs-bnr-2019-03-11)

Si acum sa antamam problema in cauza:

Am gasit, in mediul online, doua articole pe care le supun atentiei.
Primul, de pe https://www.activenews.ro/stiri-social/PRIMUL-metru-de-autostrada-pentru-Moldova-a-fost-construit-de-un-om-de-afaceri-154887 spune asa:

"Cu 4500 de euro, 17 muncitori și 7 ore de lucru s-a finalizat cel mai rapid șantier al celei mai scurte autostrăzi private din Moldova." 

Pentru clarificare, desi nu se aminteste de TVA, voi considera suma respectiva fara TVA, din motive de comparare cu datele evidentiate imediat. Suma "tradusa", apoi la cursul zilei, in 21.382, 20 ron /m.
Asta inseamnd 21.382.200 ron/ km (fara TVA)!

Si acum sa ne minunam!!!!!!!

Iata ce am gasit pe http://www.130km.ro/a0.html - Calendarul finalizarii proiectelor de autosstrazi in Romania (doar un exemplu, pentru studiu)


"Autostrada Bucuresti Sud reprezinta proiectul de realizare a Centurii Bucuresti Sud in regim de autostrada. Aceasta are o lungime de 50,8 kilometri si ar trebui sa faca parte dintr-un inel de autostrada in jurul Capitalei, cu o lungime totala de 101 kilometri.

In lunile aprilie-mai 2018 au fost anuntati castigatorii pentru toate cele trei loturi:

Lotul 1
, 16,3km, castigator Alsim Alarko Sanayi Tesisleri ve Ticaret AS, pret 830.679.662,15 lei fara TVA. Selectia a fost contestata.
Lotul 2
, 17,0km, castigator Alsim Alarko Sanayi Tesisleri ve Ticaret AS, pret 750.849.942,12 lei fara TVA.
Lotul 3
, 17,5km, castigator asocierea Aktor SA - Euro Construct Trading SRL, pret de 853 milioane lei, termen de executie 42 de luni."

Situatia am gasit-o concretizata in media astfel:
https://monitorizari.hotnews.ro/stiri-infrastructura_articole-primul-contract-pentru-autostrada-centura-a0-capitalei-semneaza-sambata-17-160-mil-euro-18-luni-licitatie.htm
(cei interesati pot afla detaliile citind).

Ca simplu privitor din exterior, cu toate ca, o scurta perioada, am activat si ca responsabil siguranta circulatiei pe un tronson de modernizare al E-85, ma gandesc la faptul ca nu de actiunea in sine a omului de afaceri le este frica celor care ar trebui sa se gandeasca la modernizarea infrastructurii nationale ci la modul in care, prin licitatiile organizate, se intampla ca sumele sa depaseasca, de cele mai multe ori, dublul celei obtinute de "experimentul" in cauza.

Caci, daca "artimetic" facem un calcul, vizavi de investitia moldoveanului, rezulta ca, in raport doar cu suma acestuia, pe speta in discutie avem urmatoarea situatie:

pentru lotul 1 = 50.961.942,47 ron/km (2.39)
pentru lotul 2 = 44.167.643,66 ron/km (2.07)
pentru lotul 3 = 48.742.857,15 ron/km (2,28)

Acum, ca diferenta de teren, relief samd impun corectii de pret, e normal ca suma sa fie usor discutata. 

Dar nu trebuie uitat ca este posibil ca la executia metrului respectiv de autostrada TVA-ul sa fie inclus, ceea ce schimba datele problemei. La fel cum se schimba datele problemei din moment ce la acelasi metru de autostrada, cu siguranta nu au existat "cheltuieli administrative de cel putin 10 procente" sau altfel de cheltuieli "paralele", care sa ridice pretul ofertei pentru a fi acceptata. 
Fara a lua in discutie timpul de executie, cel al "specialistilor", al subcontractantilor samd. 
Si ca autostrada respectiva este una privata!

Asa stand, deci lucrurile, raman la intrebarea: cui i-e frica de demonstratia lui Stefan Mandachi?

Raspunsul este asteptat, cred, de toti cei care, platind rovinieta, isi rup masinile pe autostrazile deja in circulatie sau pe drumurile modernizate recent si la fel de recent peticite. Si nu numai!

Ca o nota de multumire, pe tronsonul E-85 la care am contribuit si eu, desi sunt cateva reparatii, carosabilul arata aproape ca la darea lui in exploatare, in 2005. Si o spun cei care circula constant pe el, nu eu care-l "vizitez" de 2-3 ori pe an. 

La buna vedere pe 15 martie ac, deci?

vineri, 8 martie 2019

Un gand despre nastere. RENASTERE!

Cum majoritatea postarilor pe care le urmaresc pe site-urile de socializare, cu tenta mai mult sau mai putin politica par a pune celebra intrebare, lansata cu ceva mai mult timp in urma si devenita tema de ample dezbateri, "Ce-i de facut", mi-am propus o buna perioada de timp sa ma documentez in aceasta directie, pentru a gasi un raspuns cat de cat valabil timpului si vremurilor pe care le traversam.

Pentru ca pe Google, la un clic distanta, se afla raspunsuri pentru toate gusturile, taberele si patimile care ne coplesesc, m-am oprit in a efectua celebra miscare "copy-paste" si a veni cu dovezi mai mult sau mai putin pertinente.

In acelasi timp, cum nu am putut exclude din rezultatele gasite subiectul la care vreau sa ma opresc, chiar daca el poate naste reactii si ...reactii dupa cum cei care, din curiozitate sau nu, vor trece pe aici, adica peste aceste randuri, si vor primi cu bunavointa sau nu tema, "de trista amintire nostalgica" dupa cum marea majoritate o va comenta, "OMUL NOU", tragica sintagma a unui trecut nu prea indepartat cum va spune, iarasi, majoritatea, dar mult mai importanta si de impact, decat putem noi sa intelegem si sa pricepem daca, "stand stramb si judecand drept" stim ca trebuie "sa dam Cezarului ce-i al Cezarului", s-a nascut acest gand pe care va rog sa-l primiti fara patimi sau prejudecati.

De treizeci de ani, cele cateva luni ramase pana la "anivrsare" nici nu mai conteaza, Romania traverseaza o groaznica situatie materiala si spirituala, cu urmari dezastroase pe toate palierele vietii cotidiene. De treizeci de ani, fara exceptie bubele, mucegaiul si gunoiul politic si nu numai au format o crusta maligna care separa tara noastra de restul democratiilor autentice si ne blocheaza intr-un tunel aproape infinit, chiar daca la un capat se vede o luminita. Intrebarea pe care o simt, nepusa, este insa: care capat?

Analistii de toate felurile, in incercarea de a gasi cauzele acestui dezastru, pun accent ba pe "greaua mostenire", ba pe lipsa unei constiinte politice autentic democrate, ba pe imixtiuni externe, ba pe jocuri de tip mafiot, ba pe conspiratii de tot felul, stat paralel samd. Iar analizele contureaza tablouri mai mult sau mai putin apocaliptice fara sa tina cont, daca mi se permite corectia, ca...APOCALIPSA inseamna DESCOPERIRE.

Si aici trebuie sa ma opresc cu gandul caci, analizand toate cauzele, antamand toate problemele si disecand toate variantele si solutiile posibile si imposibile, inclusiv nerealizata "taiere a cozii", m-am directionat spre sintagma amintita si nevoia aducerii ei in atentia celor care vor sa schimbe ceva si nu stiu cum.
Caci descoperind-o in scrieri mult mai vechi decat comunismul sau socialismul, chiar si utopic, am inteles ca orice s-ar incerca sa se schimbe in aceasta tara, fara schimbarea fiecaruia dintre noi, in profunzime, fara UN OM NOU, dar nu constructor al socialismului si comunismului, nu vom putea face nimic.
O schimbare care trebuie sa se faca de sus in jos, "de la Vladica pana la opinca" adica, de la "palatele" conducerii pana la ultimul bordei al celui mai umil contribuabil.

O sarcina imposibila, se va spune si cu siguranta asa poate fi atata timp cat nu se renunta la fast, bogatie, privilegii si titlu, dar perfect realizabila daca, dupa cum ne place sa ne numim o natiune crestina, se respecta de catre TOTI, indiferent de grad, functie si titlu, invataturile de bun simt pe care Sfintii Parinti le-au lasat in paginile Sfintelor Scripturi si in special al Noului Testament.
Aceasta pentru o nastere, sau o RENASTERE, pe care o asteapta, dar nu o cauta cei care pot si trebuie sa schimbe ceva pe acest plai binecuvantat de Dumnezeu.

Care, asa cum ne-a lasat Sfantul apostol Ioan, "...întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit. Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu, Care nu din sânge, nici din dorinţă trupească, nici din dorinţă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut." (https://doxologia.ro/evanghelie/ev-ioan-1-1-17)

Si, trebuind sa folosesc copy-paste pentru echidistanta si impartialitate,

"11 A venit la ai săi, dar ai săi nu l-au primit.
12Însă celor care l-au primit, celor care cred în numele lui le-a dat puterea de a deveni copii ai lui Dumnezeu,
13care nu din sânge, nici din voința trupului, nici din voința bărbatului ci din Dumnezeu s-au născut."(https://www.bible.com/ro/bible/1467/JHN.1.VBRC2013 - traducere catolica)

"11 A venit la ale Sale, dar ai Săi nu L‑au primit.
12 Însă tuturor celor ce L‑au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le‑a dat autoritatea să devină copii ai lui Dumnezeu,
13 născuți nu din sânge, nici din voia cărnii, nici din voia vreunui bărbat, ci din Dumnezeu."
(https://www.bible.com/ro/bible/126/JHN.1.NTR - traducere neoprotestanta)


Odata nascut asa, OMUL NOU de care are nevoie Romania pentru schimbare cred ca poate rasturna toate pronosticurile pesimiste si poate face cu mult mai mult decat ceea ce traim, simtim si induram in aceste timpuri si vremuri care, vrem sau nu, confirma aceleasi decoperiri facute cu aproape doua mii de ani in urma, dar pe care nu le luam in seama din cauze binecunoscute.

Metodele sunt, modul de actiune exista, mai trebuie schimbata doar... mentalitatea despre OMUL NOU!