De aceea, dupa ce aseara am avut "ghinionul" sa vad un interviu cu o persoana implicata in analize geostrategice si de securitate, care mi-a provocat "mancarimi la degete", am cautat sa ma dumiresc de speta antamata, mai ales ca, mergand pe firul acestuia, al interviului, mi s-a parut foarte normal sa ma intreb, parafrazand refrenul unui "cantecel" lansat postdecembrist "de la rusi vine ploaia" (si nu numai), chiar asa este?
Mai ales ca speta este atat de "fierbinte" si apropiata si plina de armament si bombe, nu de nori de ploaie, CRIMEEA.
Am cautat, normal, in mediul virtual. Si cum mi se pare ca Wikipedia prezinta date pertinente, verificabile si relevante, iata ce am gasit doar intr-o postare: https://ro.wikipedia.org/wiki/Republica_Autonoma_Crimeea
Acum, pentru ca analistii, profesionisti sau nu, au citit materialul respectiv si multe altele mai importante, nu voi reda intreg articolul. Redau, in schimb, un pasaj mai mult decat relevant din "istoria" teritoriului, aflat temporar si sub autoritate moldoveneasca, cu continuitate dupa destramarea URSS, pana la actuala speta atat de periculoasa in esenta ei:
"Între 1441 și 1783 cea mai mare parte a Crimeii a făcut parte din Hanatul Crimeii. O parte din porturile din sudul peninsulei erau controlate de Republica Genoveză. În afară de Peninsula Crimeii, în Hanatul Crimeii mai erau și alte teritorii, continentale, precum Sarmația sau Kuban, Cimeria (teritoriul dintre Nipru și țărmul de vest al Mării Azov), regiunea Donului de jos, Chersonezul (aflat între Bugul de Jos și Niprul de Jos, în sudul Zaporojiei de vest) și mai târziu Vozia sau Edisanul (între Bugul de Jos și Nistrul de Jos). Această ultimă regiune avea statut dublu, fiind inițial sub autoritatea Imperiului Roman, mai târziu a slavilor, apoi a Statului Berladnicilor, mai târziu sub autoritatea tătarilor, apoi sub cea a Moldovei (între Roman I și Bogdan al III-lea), mai apoi sub autoritatea mixtă a domnitorilor moldoveni și tătarilor, iar din vremea celei de-a doua domnii a lui Petru Rareș sub autoritatea mixtă - tipică Hanatului Crimeii în epocă - a turcilor și tătarilor. Regiunea Bugeacului, chiar și după cucerirea ei de către tătari, nu a făcut niciodată parte din Hanatul Crimeii, devenind din secolul al XVI-lea parte a Pașalâcului de Tighina.
În 1783 regiunea a fost anexată de Imperiul Țarist. În toate regiunile Hanatului Crimeii cucerite de ruși populația creștină stabilă era alcătuită din români. Rusia i-a mutat pe acești români în Munții Caucaz sau Siberia, uneori aducând în locul lor români din Basarabia, dar de cele mai multe ori înlocuindu-i cu ruși, sârbi, bulgari sau ucraineni. Ultimele sate românești din Crimeea au fost găsite în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, dar nu au intrat decât marginal în cercetările etnologice făcute asupra așezărilor românești din răsăritul Nistrului în acei ani.
Ca urmare a Războiul Crimeii (1853-1856) o parte din populația tătară a emigrat în Dobrogea, Anatolia și alte regiuni ale Imperiului Otoman.
Uniunea Sovietică[modificare | modificare sursă]
Pe data de 18 octombrie 1921 s-a înființat Republica Autonomă Sovietică Socialistă Crimeea, ca parte a Republicii Sovietice Federative Socialiste Ruse. Tătarii constituiau atunci 25% din populație.
În Al Doilea Război Mondial trupele germane, ajutate de cele românești, au ocupat Crimeea. După ce au recăpătat controlul asupra regiunii, în 18 mai 1944 autoritățile sovietice au deportat întreaga populație tătară în Asia Centrală, pe motiv că aceasta ar fi colaborat cu ocupanții fasciști. Se estimează că 46% dintre deportați au murit de foame și boli. În 26 iunie 1944 minoritățile greacă, bulgară și armeană au fost de asemeni deportate în Asia Centrală. În 30 iunie 1945 Republica Autonomă Sovietică Socialistă Crimeea a fost transformată într-o simplă regiune a Rusiei.
În 19 februarie 1954 regiunea Crimeea a fost transferată de la RSFS Rusă la RSS Ucraineană, printr-un decret al Sovietului Suprem al URSS, fără ca populația locală să fie întrebată dacă este de acord cu asta.[1] La acea dată, la conducerea Uniunii Sovietice se afla Nikita Sergheevici Hrușciov care, din 1908 până în 1931, trăise și activase în Ucraina.
În ultimii ani ai URSS, o parte din foștii deportați tătari s-au reîntors în zonă. Locuită în majoritate absolută de ruși, Crimeea este de câteva decenii subiectul unor dezbateri locale, interne (pentru Ucraina) și internaționale extrem de delicate.
Ucraina[modificare | modificare sursă]
După desființarea URSS, Crimeea a devenit parte din noul stat independent, Ucraina. Fiind o peninsulă, industria navală a crescut încet. Totodată, tătarii crimeeni s-au întors din exil și s-au restabilit în Crimeea.
Pe 5 mai 1992 a fost creat propriul guvern al Republicii Crimeea,[2][3] în următoarea zi fiind creată și constituția.[4] Pe 19 mai Crimeea a acceptat să facă parte din Ucraina și a renunțat la un guvern propriu, dar comuniștii crimeeani au forțat guvernul de la Kiev să extindă statutul autonom al Crimeii.
Pe 14 octombrie parlamentul crimeean a creat postul de președinte al Crimeii, acesta fiind alcătuit pe moment dintr-un consiliu de tătari. Conflictele s-au mai liniștit, dar pe 17 martie 1995, parlamentul ucrainean a intervenit și l-a înlăturat pe Meshkov, din cauza acțiunilor sale de integrare cu Rusia.
După o constituție interimară, actuala constituție a fost pusă în aplicare, schimbând numele țării în Republica Autonomă Crimeea. Pe 24 august 2009 au avut loc proteste anti-ucrainene în Crimeea, acestea fiind alcătuite în mare parte de etnici ruși. Ei sperau că Rusia va negocia cu Crimeea, la fel cum a negociat cu Osetia de Sud și Abhazia.[5] Pe 27 aprilie 2010 a erupt un haos în parlamentul ucrainean, după ce parlamentul a reînnoit tratatul prin care a extins staționarea navelor ruse în Crimeea până în 2042.
La 21 noiembrie 2013 au început Protestele din Ucraina, care s-au amplificat urgent. Președintele Ucrainei, Viktor Ianukovici, a cerut Rusiei să trimită trupe în Crimeea pentru a proteja cetățenii ruși de acolo. Sub acest pretext, trupele ruse au ocupat rapid peninsula.[6]
Federația Rusă[modificare | modificare sursă]
La 23 februarie 2014, ca o formă de răspuns la protestele din Ucraina care s-au soldat cu plecarea de la putere a președintelui Viktor Ianukovici, au avut loc proteste ale unor grupuri rusofone din Crimeea care se opuneau noilor schimbări politice de la Kiev și doreau alipirea Crimeii de Rusia. Acestora li se opuneau grupuri de ucraineni și tătari crimeeni care sprijineau protestele din Ucraina.[7][8]
Ca urmare a protestelor rusofonilor și în condițiile prezenței armatei ruse, la 16 februarie 2014 a fost organizat un referendum, în urma căruia Crimeea s-a declarat independentă, ea fiind anexată imediat după aceea de către Federația Rusă, fără a avea acordul oficial al autorităților centrale de la Kiev."
Ce-ar mai fi de spus?Multe, daca se tine cont de tabelul final cu situatia demografica a teritoriului. Fara a se uita, tot in istorie, celebrele "razboi al Crimeii", "razboiul ruso-turc" si tratatele care au urmat acestora, cu implicare inclusiv pentru teritoriile romanesti.
Dar cum sunt personalitati mult mai titrate si cu greutate care sa prezinte, impartial, realitatea grozava pe care o prezinta Marea Neagra ca actual-fost-si viitor "lac NATO" sau "lac rusesc" (redare strict alfabetica) in ecuatia geopolitica si strategica atat de complicata a zonei in care temporar ne ducem existenta, ma opresc din ce-am avut eu intentie sa redau. Prin copy-paste!
S-auzim numai de bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu