O pauza de...lectura. Pentru analiza si sinteza poate alta data sau poate la si de la altii!!
Ca lectura, mi-am propus subiectul de foarte mare actualitate nu doar in "cercul nostru stramt", carpato-danubiano-pontic atat de vizat in aceasta perioada ci si in cel larg, al U.E. si mai departe, independenta justitiei.
Preambul (in afara de rand): multe materiale si studii trebuie disecate, ingerate si "digerate" pentru a da, cu adevarat, independentei justitiei ce merita si trebuie sa fie independenta justitiei. Materialele pe care le voi posta, prin copy-paste, fac trimitere la asa ceva.
Deci, trecand la treaba, imi doresc si va doresc lectura placuta!
Incep cu http://www.stiucum.com/drept/drept-constitutional/Independenta-justitiei71839.php:
"Independenta justitiei
Existenta unei justitii independente presupune un sistem de organe chemat sa infaptuiasca activitatea jurisdictionala, distinct de puterea legiuitoare si de cea executiva si sustras oricaror .influente ale acestora.
Infaptuirea independentei justitiei ridica insa un numar de probleme de organizare si functionare deosebit de dificile.
O astfel de problema este aceea de a sti daca pentru realizarea statului de drept este preferabil ca organele cu competenta jurisdictionala sa fie cuprinse intr-o structura organizatorica unica sau sa existe o pluralitate de asemenea structuri, in functie de specificul litigiilor ce urmeaza sa fie solutionate. Dupa cum arata practica de pana acum, organizarea justitiei pe baze unitare creeaza un cadru mai. propice pentru asigurarea independentei justitiei, intr-adevar, fractionarea justitiei intre mai multe sisteme d 818d38i e organe este de natura sa slabeasca pozitia organelor judiciare fata de puterea legiuitoare si cea executiva. In locul unei justitii unice si deci puternice, se ajunge la o justitie divizata, mai usor influentabila de executiv sau legislativ.
Independenta justitiei este insa in functie si de alti factori, printre care in primul rand de modul de recrutare a judecatorilor.
Fara indoiala, sistemul tragerii la sorti ar fi in masura sa asigure in conditii optime independenta justitiei, o data ce, in cadrul lui, orice amestec al executivului sau legislativului in desemnarea juratilor este exclus. Cum insa, in acest sistem, tragerea la sorti are loc dintr-o lista mai mult sau mai putin larga de cetateni, carora nu li se cere o calificare juridica, practic el isi gaseste aplicare numai in procesele penale, in cadrul carora juratii se pronunta asupra vinovatiei inculpatilor, in timp de pedeapsa este stabilita de magistrati de cariera, in functie de starea de fapt stabilita de juriu.
De asemenea, s-ar parea ca un alt sistem in masura sa creeze conditii favorabile pentru asigurarea independentei justitiei ar fi cel al alegerii judecatorilor de catre corpul electoral prin vot universal si direct pe termen determinat. Aceasta pentru ca votul fiind secret, alesul nu va sti cui isi datoreaza mandatul si, prin urmare, se va simti eliberat de orice servitute fata de mandanti.
Acest sistem are insa inconvenientul ca nu asigura promovarea celui mai competent si mai bine pregatit dintre candidati, ci a celui mai popular si, in general, a celui sustinut de cel mai puternic partid politic, ceea ce face sa renasca, sub o alta forma, pericolul influentelor politicianiste in desemnarea judecatorilor.
In prezenta diferitelor sisteme de desemnare a judecatorilor, ideea fundamentala care-si face tot mai mult loc in mentalitatea moderna este ca, fata de reglementarile juridice foarte numeroase in vigoare, care guverneaza relatii economice, sociale si politice deosebit de complexe, este necesar ca judecatorii sa posede o serioasa pregatire de specialitate si o temeinica experienta. Recrutarea si promovarea lor in spiritul acestui imperativ nu sunt insa posibile decat daca ele au loc pe baza de concurs, desfasurat in fata unei comisii formate din personalitati de inalt prestigiu profesional, in majoritatea lor apartinand insusi corpului judecatoresc, caci numai asa triumful meritului personal poate fi asigurat, iar influentele politicianiste eliminate.
Pe de alta parte, pentru ca avansarea judecatorilor sa nu poata fi utilizata de organele puterii politice, carora le revine aceasta competenta, in scopul influentarii lor. o serie de masuri au fost preconizate sau chiar puse in practica, uneori combinate intre «le.
O asemenea masura este cea, potrivit careia atributia de avansare a judecatorilor urmeaza sa fie exercitata nu de guvern sau de seful statului, ci de un organism format din personalitati de seama ale corpului judecatoresc, fie alese de toti membrii acestuia, fie participand de drept la lucrari in temeiul functiilor inalte detinute in magistratura. Este posibil ca in acest organism sa fie desemnati si cativa specialisti de prestigiu apartinand corpului universitar, intrucat, prin alcatuirea lui, acest organism nu depinde nici de puterea legislativa, nici de cea executiva, el ofera fara indoiala o baza mai sigura pentru aprecierea meritelor candidatilor la avansare, ferita de intluente politicianiste.
Pentru asigurarea independentei justitiei, are o deosebita importanta o reglementare bine gandita a statutului juridic al corpului judecatoresc, inclusiv consacrarea institutiei inamovibilitatii, in temeiul careia un judecator, o data legal numit, nu poate fi revocat sau retrogradat decat pe baza unei hotarari disciplinare sau a unei condamnari penale, insotita de pedeapsa accesorie a pierderii functiei, iar transferarea lui intr-o functie echivalenta in grad sau avansarea lui nu poate avea loc fara consimtamantul, sau nici macar in interes de serviciu.
Bineinteles, pot fi luate in considerare si alte masuri menite sa sustraga justitia influentelor politicianiste, cum ar fi interdictiq adresata membrilor corpului judecatoresc de a se inscrie in partide politice sau de a participa la manifestarile publice ale acestora, de a fi alesi in organele reprezentative centrale sau locale etc.
Constitutia din 1991 a raspuns numai partial acestor preocupari de cat mai eficienta garantare a independentei justitiei.
Ea n-a consacrat in textul ei obligatia concursului pentru recrutarea judecatorilor, ci s-a marginit sa prevada ca numire,a lor in functie se face de Presedintele Republicii la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, cu exceptia celor stagiari, cu privire la numirea carora nu s-a facut nici o precizare.
Pe de alta parte, reglementarea de catre Constitutia din 1991 a organizarii si functionarii Consiliului Superior al Magistraturii nu este insotita de stabilirea unor garantii sigure ca acest organism va fi alcatuit dupa criterii strict profesionale, din moment ce membrii lui urmeata sa fie alesi pentru o durata de 4 ani de Camera Deputatilor si Senat in sedinta comuna.
Incertitudinile reglementarilor constitutionale privitoare la independenta justitiei au fost in parte compensate prin unele dispozitii ale legii nr.92/1992 pentru organizarea judecatoreasca.
in primul rand, daca, in conformitate eu legea nr.92/1992, judecatorii si procurorii stagiari sunt numiti prin ordin al ministrului justitiei, tara sa fie necesar un concurs prealabil, in schimb principiul concursului apare Ia numirea definitiva a magistratilor, in aceasta privinta, legea prevede ca, dupa efectuarea stagiului, magistratii stagiari sunt obligati sa se inscrie la examenul de capacitate. Pe baza rezultatelor examenului. Consiliul Superior al Magistraturii intocmeste, in ordinea mediilor obtinute, tabloul de clasificare al candidatilor, pe baza caruia se vor face apoi numirile in functiile vacante (art.60-65 din lege).
In legatura cu reglementarile Constitutiei din 1991 privitoare la justitie, trebuie sa se mai observe ca daca ele au consacrat principiul inamovibilitatii judecatorilor, recunoscand astfel rolul lui hotarator in infaptuirea unei.justitii independente, ea nu 1-a aplicat in mod consecvent.
Intr-adevar, dupa ce a prevazut ca judecatorii numiti de Presedintele Republicii sunt inamovibili, Constitutia a adaugat: ..Presedintii si ceilalti judecatori ai Curtii Supreme de Justitie sunt numiti pe o perioada de 6 ani. Ei pot fi reinvestiti in functie'. Aceasta reglementare arc scaderea de a readuce Curtea Suprema de Justitie in sfera influentelor politicianiste, caci, potrivit sistemului pe care-I instituie, judecatorii ei. pentru a fi alesi sau reinvestiti, vor trebui sa se dovedeasca obedienti fata de fortele politice care au un rol hotarator in desemnarea lor. Bineinteles ca o asemenea reglementare poate afecta nu numai buna functionare a instantei supreme, ci a tuturor instantelor judecatoresti, dat fiind rolul important al deciziilor Curtii Supreme in definirea directiilor principale ale interpretarii si aplicarii legilor."
Voi continua cu https://ro.wikipedia.org/wiki/Independenta_judiciara de unde voi reda articolul de baza si extinderile relevante:
"Independența judiciară presupune că justiția trebuie să fie liberă de orice influențe ale guvernului, parlamentului, sau a altor interese private. Independența sistemului judiciar este esențială și importantă pentru ideea de separare a puterilor în stat.
Pentru a asigura independența justiției, diferite țări folosesc diferite mijloace de selecție pentru alegerea judecătorilor. O modalitate de a asigura independența judiciară este prin acordarea unui mandat pe viață sau mandat lung judecătorilor, care în mod ideal le dă posibilitatea să ia decizii în conformitate cu statul de drept și discreția judiciară, chiar dacă aceste decizii sunt nepopulare din punct de vedere politic sau se opun unor interese puternice. Acest concept a apărut în Anglia în secolul 18.
În unele țări, capacitatea sistemului judiciar de a verifica legiuitorul este sporită de puterea de control judicial. Această putere poate fi folosită, de exemplu, prin ordonarea unor anumite acțiuni atunci când sistemul judiciar percepe că o ramură a guvernului refuză să efectueze o datorie constituțională, sau prin declararea unor legi adoptate de către legislativ ca fiind neconstituționale.
Fundamente economice[modificare | modificare sursă]
Știința economiei constituționale studiază chestiuni precum distribuirea corectă a bugetului național, inclusiv cheltuielile guvernamentale privind sistemul judiciar. În țările în curs de dezvoltare, cheltuielile pentru sistemul judiciar pot fi controlate de către executiv. Acest lucru subminează principiul independenței judiciare, deoarece creează o dependență financiară a sistemului judiciar de executiv. Este important să se facă distincția între două metode de corupție din sistemul judiciar: corupția din mediul de stat (prin planificarea bugetului și privilegii, aceasta fiind cea mai periculoasă), și corupția din mediul privat. Corupția din sistemul judiciar poate împiedica capacitatea întreprinderilor de a funcționa optim și de a facilita creșterea și dezvoltarea unei economii de piață.[1]
În unele țări, constituția interzice ramurii legislative să reducă salariile judecătorilor în funcție.
Dezvoltarea conceptului[modificare | modificare sursă]
Evoluțiile naționale și internaționale[modificare | modificare sursă]
Dezvoltarea independenței judiciare poate implica un ciclu între dezvoltarea legislației naționale, care are un impact asupra dreptului internațional și dezvoltarea dreptului internațional, care are apoi impact asupra legislației naționale.[2] Acest lucru poate a avea loc în trei faze: prima fază este caracterizată prin dezvoltarea internă a conceptului de independență a justiției, cel de-al doilea prin răspândirea acestor concepte la nivel internațional și punerea lor în aplicare în dreptul internațional, și al treilea de implementare în legislația națională a unor noi principii dezvoltate de comunitarea internațională.
Un exemplu ce ilustrează acest ciclu este Regatul Unit. Prima fază a avut loc în Anglia odată cu dezvoltarea conceptului de independență judiciare în Actul de Instaurare din 1701(eng. Act of Settlement 1701 ).[3] Cea de-a doua fază s-a petrecut atunci când concepte privind independența judiciară din Anglia s-au răspândit la nivel internațional, și au fost adoptate în legislația națională a altor țări; de exemplu, Anglia a servit ca model pentru ideile lui Montesquieu despre separarea puterilor,[4] părinții fondatori ai Constituției SUA au folosit modelul britanic în formularea Constituției, Articolul III, care este fundamentul independenței judiciare americane.[5] Alte țări ce folosesc drept comun, precum Canada, Australia și India, au adoptat modelul britanic al independenței judiciare.[6]
În ultimele decenii s-a remarcat în Marea Britanie cea de-a treia fază a independenței judiciare[7], deoarece acest concept a fost influențat semnificativ de principiile dezvoltate de către alte organizații internaționale precum Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). Acest proces a început în 1990 când CEDO a inceput să analizeze cazuri din Marea Britanie, dar s-a acentuat odată cu aplicarea Convenției Europene a Drepturilor Omului în dreptul Britanic prin Legea Drepturilor Omului din 1998, care a intrat în vigoare în Marea Britanie în anul 2000.[8]
Sistemul de justiție[modificare | modificare sursă]
În ultimii ani, principiul independenței judiciare a fost descris ca una dintre valorile de bază ale sistemului de justiție.[9]
Vezi și[modificare | modificare sursă]
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ Peter Barenboim, Defining the rules, The European Lawyer, Issue 90, October 2009
- ^ S Shetreet, ‘The Normative Cycle of Shaping Judicial Independence in Domestic and International Law: The Mutual Impact of National and International Jurisprudence and Contemporary Practical and Conceptual Challenges’ (2009) 10 Chicago Journal of International Law 275-332
- ^ See generally Shimon Shetreet book, Judges on Trial.
- ^ See Baron de Montesquieu, The Spirit of the Laws (Hafner 1949) (Thomas Nugent, trans).
- ^ Article III of the US Constitution provides that “the judges, both of the supreme and inferior courts, shall hold their offices during good behavior, and shall, at stated times, receive for their services, a compensation which shall not be diminished during their continuance in office.”
- ^ Shetreet, Judicial Independence.
- ^ UK Human Rights Act - 1998
- ^ Human Rights Act (1998), ch 42 (UK), available online at <„Archived copy”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Shimon Shetreet, Fundamental Values of the Justice System, 23 THE EUROPEAN BUSINESS LAW REVIEW 61-76, (2012)."
Corupția judiciară se referă la abateri ale judecătorilor legate de corupție, prin primirea sau darea de mită, condamnarea necorespunzătoare a criminalilor condamnați sau judecarea argumentelor în mod părtinitor. Corupția guvernamentală a justiției este prezentă în multe țări în curs de dezvoltare, deoarece bugetul este aproape complet controlat de către executiv. Acesta din urmă subminează separarea puterilor în stat, deoarece creează sistemului judiciar o dependență financiară critică. Buna distribuire națională a cheltuielilor guvernamentale privind sistemul judiciar este subiectul economiei constituționale. Corupția din sistemul judiciar poate fi folosită de guvernul de la putere și pentru a oprima partidele de opoziție în detrimentul cetățenilor.
Este important să se facă distincție între două metode de corupție a sistemului judiciar: guvernul (prin planificări bugetare și diverse privilegii) și mediul privat. [8] Corupția din mediul judiciar poate fi dificil de eradicat complet, chiar și în țările dezvoltate. [9]" (
9^ Pahis, Stratos (). „Corruption in Our Courts: What It Looks Like and Where It Is Hidden”. The Yale Law Journal. 118. Accesat în .
Lecturand doar atat s-au nascut atatea intrebari incat ma opresc.
Deci, pauza astazi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu