In loc de bilant

Cum anul aceste am avut parte de foarte multe evenimente si "evenimente", m-am gandit ca este timpul bilantului. Asa se face, normal.

Dar o postare a unui prieten virtual m-a oprit de la aceasta importanta activitate si m-a directionat spre prezentul gand.

Postarea se referea la modul in care sunt promovate "valorile" intr-o "tara normala". Am pus ghilimelele ad-hoc! Fiecare dintre cititori, bine sau rau intentionati poate intelege ca ADEVARATELE VALORI sunt promovate DOAR INTR-O TARA NORMALA. Restul, ramane ghilimelelor.

Si aici mi s-a itit gandul bilantului: ce-am pierdut, schimbat si ce-am facut, avut? 

Si n-o voi lua de la un capat la altul ci voi trece, asa, amestecat peste principalele amintiri, ca asta pot face acum pe scurt, pana-mi vine schimbul la "utilaj".

Pai, "am redeschis un dosar controversat", am schimbat niste conduceri, am depasit niste faze si ne-am inglodat mai mult in datorii, am vandut ce mai era de vandut si ne-am ales, traditional, cu "margele de sticla", am ajuns sa fim apreciati in exterior, depreciindu-ne tot mai mult si, nu in ultimul rand, am votat. De doua ori, sau mai mult!

Acum, ca schimbarile sunt mai mult sau mai putin bune, analistii de toate felurile o vor evidentia. Si sunt destule voci care o spun. Dintr-un punct de vedere sau altul, asa cum sunt, de fapt vremurile.

Gandul de astazi, insa, mi s-a itit pe o intrebare, pusa si cu alta ocazie, pe care o voi repeta si tot repeta, pentru ca mi se pare esentiala pentru viitorul nostru ca natie: stim ce vrem? Sau, mai corect PE CINE VREM?

De o perioada buna de timp ne legam sperantele de niste oameni, constituiti intr-un partid. Apoi de un om. Cu functia suprema in stat. Si asteptam schimbari esentiale in viata noastra. 

Dar rezultatele nu apar!

Masuri controversate, schimbari de conjunctura si un climat de instabilitate pluteste, incontinuare, peste tara. Puterile separate ale statului fac ce fac, doar sa-si apere interesele absconse, palatele devin sedii de lupta pentru ceva ce nu face bine natiunii iar reprezentantii externi par a uita ca ceea ce trebuie aparat, sustinut si promovat este ROMANIA!

Si nu ma refer la nimic punctual!

Punctual vreau doar sa subliniez un fapt de bilant, cu care vreau sa inchei: OMUL!

Ne punem, fatidic cred eu, nadejdea intr-un om. Si presupunem ca omul respectiv ne va satisface asteptarile. Dar uitam ca oamenii sunt supusi greselilor, ispitelor de tot felul si, nu in ultimul rand, egoismului. Caci, mereu si intotdeauna "camasa este mai aproape decat haina". O demonstreaza toate categoriile socio-profesionale in care, posdecembrist, ne-am pus increderea, sperand ca vom fi liberi, intr-o democratie reala uitand, insa, ca si atazi este valabil dictonul "HOMO HOMINI LUPUS". Acceptam in schimb, mult prea usor si fara atentie si discernamant un alt dicton, mult mai rafinat dar si mai periculos: "Homo sacra res homini" (https://ro.wikipedia.org/wiki/Homo_homini_lupus)

Ne apropiem vertiginos de un nou an, lasand in urma unul care, pentru unii a adus bucurii, pentru altii necazuri. Dai si intr-un caz si in altul, NU PENTRU MAJORITATEA!

Si cum MAJORITATEA, ADICA POPORUL, conteaza cel mai mult, ma gandesc asa, ca simplu cetatean, ca anul 2020 ar putea fi un an de cotitura daca si numai daca ALEGEREA NOASTRA AR FI ALTA. Si NU SPRE UN OM!

Merita meditat!

Doresc tuturor, doamnelor si domnilor, o trecere linistita intre ani, sanatate, bucurii si numai impliniri in 2020!

LA MULTI ANI!

Scurt gand de ...trecere

De ce de trecere? 

Pentru ca, mai intai, in aceasta zi s-a produs "revirimentul" si de ce a fost in Timisoara, s-a molipsit toata tara! Si mai ales Bucurestiul, inert pana acum si controlat inca de directivele CC al PCR. Cine o fi pus "pe inima" mitingul cu pricina si cine a avut ideea "instigarii la dezordine" nu mai conteaza. Sau conteaza, daca privim chipul livid al unui fost conducator revolutionar cu pretentii care, colateral ca victima, a cunoscut pe viu durerea, astazi, dupa 30 de ani de varientare a raspunderii!

Apoi, pentru ca ridicat, poporul, a demonstrat ca "plopul face mere" cam in toata tara unde a fost, cu adevarat REVOLUTIE. Ca unele titluri din media vorbesc de "Revolutia din 22-27 decembrie 1989" e, iarasi, alta problema.
Parerea mea este ca pe 22, odata cu fuga Ceausestilor, REVOLUTIA A INVINS. Asa cum spuneau, in fata camerelor, I.Caramitru si M. Dinescu, inconjurati de o mare de oameni. Intre ei, un general in rezerva care va ajunge, contrar uzantelor, ministru al apararii si macelar al catorva zeci de nevinovati, "victime colaterale", un crainic care a dat ordine controversate armatei debusolate si fara comunicatii, in compania altor cadre militare care trebuiau sa o reprezinte ca aparatoare si, nu in ultimul rand, personajul care va ajunge in lumina reflectoarelor in toate zilele urmatoare, pentru a da greutate unei altfel de revolutii, cu mult mai multi morti decat cea autentica.
Si asa, "revolutia" ne-a invins pentru mult timp, dincolo de cei prezisi de "profetul din Damaroaia".

Nu in ultimul rand pentru ca, inca, bajbaim in intunericul postdecembrist pentru ca, iarasi si din nou, interese absconse si tinute asa cu grade si functii grele nu dau voie adevarului sa faca lumina si sa ne ajute sa iesim din mocirla in care, tragic, ne afundam, desi am condamnat comunismul, infieram perfidul regim apus dar ne bucuram ca suntem produsul instaurarii lui cu tancurile si dorim democratie dar nu o intelegem pentru ca nu stim ce sa facem cu ea.

De aceea, acest gand de trecere nu ma duce cu 30 de ani in urma ci cu mult mai mult, intr-un moment in care un inaintas spunea in versuri "DESTUL".

Mesajul sau, copiat de aici https://ro.wikisource.org/wiki/Destul
il las spre analiza, sinteza, meditare si nu numai, in zilele care urmeaza.

"DESTUL - Alexandru Macedonski

I

Acum destul cu plânsul, căci inima ți-e seacă,
Și chiar de ți-ar fi plină, e timp să-i zici destul
Poporul nostru este de lacrime sătul,
Și ele nici în versuri nu pot ca să mai treacă;
Zadarnic poetașii într-însele se-neacă,
Hârțoagele lor toate rămân făcute sul.

II

Ei!... S-a trecut cu moda de lacrimi și suspine
Și cu acele crunte dureri imaginari,
Ați cărunțit cu totul, sărmanilor cobzari!
Dar de s-a dus o vreme, o nouă vreme vine,
Și ea c-un bici pe care în mâna sa îl ține
Plesnind vă strigă vouă: „Alți timpi, alți lăutari!"

III

Rubinele pe buze, mărgăritarii-n gură
Și crinii de pe sânuri și ochii ca de mură
Sunt niște mărunțișuri ce nu-și mai au vrun curs:
Cu lacrimile false ce-ntruna s-au tot scurs,
S-au poticnit în coastă și se tot duc de-a dură
Târâte de ridicol în repedele-i curs!

IV

Acuma este timpul puterii, bărbăției,
Copilul de ieri, astăzi e un băiat viril
S-a scuturat la Plevna de jugu-epitropiei.
De-ar fi copil, și astăzi ar rămânea copil;
Cu doina nu mai merge pe fruntea României,
Deplin ca să renaștem ne trebuie-un Virgil!"

S-avem parte de sarbatori cu bine, fericiti ca le putem petrece cu cei dragi in liniste si pace!

Pentru moment ma opresc aici!

Gand inainte de 17.12

Am ascultat astazi, in masina fiind, cateva dintre discursurile tinute in sedinta solemna a Parlamentului dedicată împlinirii a 30 de ani de la Revoluţia Română din Decembrie 1989. Cum discutiile au fost libere si mediatizate, nu fac nici un comentariu pe marginea lor.

Cum mesajul pe care majoritatea vorbitorilor pe care i-am ascultat a fost legat de Timisoara, primul oras liber al Romaniei si tot acolo s-a lansat celebra Proclamatie care avea un punct "cheie", gandul m-a dus pre acesta.

Ce-ar fi fost daca PUNCTUL 8 s-ar fi aplicat asa cum au cerut initiatorii acesteia?

Nu lansez aceasta intrebare pentru a primi eu vreun raspuns. 
Raspunsul acum, ca-n cantec, "e vanare de vant". Pentru ca, sigur, "speta" zgarie si pare neavenita. Apoi, pentru ca sunt prea multe "greutati" care apasa pe multi umeri. Nu mai vorbesc de titluri si functii, avantaje si beneficii de care nimeni nu s-ar lipsi.
In paranteza, fiind spus, care parlamentar s-ar da acum demisia pentru a se crea premizele unor alegeri anticipate care, POATE, ar curata mediul politic mioritic? Am pus poate cu majuscula tocmai de aceea!

Cum nu cred ca se merita sa ne intrabam cine a aprins fitilul la Timisoara, cand toata Europa de Est fierbea si la noi nimeni nu se astepta ca "plopul sa faca mere", nu ma gandesc la inceputuri. Undeva, intr-un material vechi de un an se puncteaza ceva legat de Iasi dar, zic eu, nu trebuie uitat nici Brasovul lui 1987.
Dar inceputul nu se poate disocia de continuare si de urmare. 

Si ma gandesc asa, ca simplu cetatean, trecand peste acel momet cand un grup de enoriasi facea zid impotriva celui care trebuia mutat dar si peste "speta" celor vreo 20 de autoturisme Lada "moldovenesti", cu cate 2 (doi) pasageri, fara bagaje, pe care eu insumi, ca sa nu zic ca-n comedie "insusi", le-am vazut pe 19 sau 20 decembrie circuland dinspre Fagaras spre Brasov, ca timisorenii au avut noroc.
Acolo, la ei, de mult se "cocea" ceva. Printr-un grup "rebel", aflat in momentele Revolutiei in "lumea libera", care avertizase cu mult timp in urma ca se "va intoarce foaia". 
Poate nu o premonitie, dar o vorba cu subanteles, sigur! 
Cu versuri aici:https://www.versuri.ro/versuri/phoenix-mama-mama-_hog1.html

"Acum o zi imi spune mama
Ca nu mai sunt copil,
Ca ar fi timpul sa fac ceva
Sa fiu si eu util.
Nu stiu de ce nu ma-ntelegeti,
Nu am crescut destul.
Mama, mama,
Ce vrei cu mine?

De dimineata tata-mi spune,
Cand nici nu m-am trezit,
Ca ar fi timpul sa imi schimb viata
Sa nu fiu parazit.
Nu stiu de ce nu ma-ntelegeti,
Nu am crescut destul.
Mama, mama,
Ce vrei cu mine?

Intreaga casa e in picioare,
Vor sa ma faca om.
De luni de zile-nghit morala
Si ma prefac ca dorm.
De maine foaia voi intoarce
Si-am sa le fac pe plac.
Mama, mama,
Asta-am sa fac."

Asta asa, ca amintire dintr-un decembrie inca trist!

PS: cititorilor de orice fel, scuze pentru incorectitudini. Inca nu am reusit sa am acces la o "unealta" a mea. Si trebuie sa cedez locul generatiei tinere!

Decembrie trist...nici iarna nu mai este ce era!

Scriu aceste randuri cu tristete! 

Si nu doar pentru amintirea acelui decembrie insangerat. Acela aduce. cu fiecare comemorare deznadajduita si neconsolanta, inca o caramida grea peste familiile care-si plang eroii neintelegand, totusi, de ce.
Dspre acesta urmeaza, acusi-acusi, sa primim tone de relatari care de care mai cu trimitere si cu evidentierea unor "erori" care, de treizeci de ani, eclipseaza adevaratii eroi.

Tristetea este ca decembrie nu mai este decembrie!

"Te uita cum ninge, decembre..." spunea poetul si-mi aduc aminte cum, acum exact treizeci de ani, dar cu o zi in urma, urmam traseul magistralei CFR 300, la o ora de seara, contempland din vagon nametii de zapada care flancau calea ferata, dand padurii ecel aer magnific si misterios, cum numai o noapte feerica de iarna o poate face.

Frigul nu-l resimtisem la plecare, in Gara de Nord. Nu atat din cauza orei tarzii si a "compensarii" cu o tarie la restaurant, cat a situatiei prin care trecusem in acea zi mai mult decat importanta pentru viitotul meu, in acel timp. Asta ca urmare a sedintei-analiza la care fusesem supus, pentru a faptului ca "fluierasem in biserica". Urmarile ce se intrezareau in viitorul foarte apropiat, undeva pe 22, daca bine imi aduc aminte, ma aduceau aproape de sanctiunea suprema pe care putea sa o primeasca un mdp. Spun aproape, pentru ca nu era finalul. Si cum nu era  cea suprema, ma consola gandul unei rezolvari amiabile, chiar si cu o "eticheta" necorespunzatoare.

Prin fumul de tigara, defilarea localitatilor de pe Valea Prahovei ma aduceau tot mai aproape de destinatie. Incercam fel de fel de variante si variabile, care mai de care mai avantajoase, pentru mine.

Orasul de la poalele Tampei m-a primit cu un alb imaculat la intrare, murdar pe traseele pe care putinele taxiuri se incumetau sa circule pentru deservirea clientilor tarzii. Era un frig de crapau pietrele. Locul de cazare nu s-a dezmintit. Era rece, asa cum erau aproape toate locuintele din zona. Nu era o noutate ca dimineata sa gasesc o pojghita de gheata in paharul cu apa. Noroc ca aveam un resou cu care mai "invioram" aerul.

Am inceput saptamana cu un control, o completare spre concluzionare a analizei la care fusesm supus. Cum zapada era din ce in ce mai mare, deplasarea o faceam mai mult pe jos. Mijloacele de transport aveau destinatii mai importante. Iar zapada scartaia, scartaia, narile se lipeau si-mi venea, tot mai mult, sa las urechile caciulii jos. 

Unii se bucurau de concediu. Asa m-am trezit cu un coleg la usa. Statea in Poiana. M-a invitat sa-l caut, dar nu am mai reusit.

Controlul s-a terminat vineri, pe 15. Plecand, seful venit sa constate mi-a dat vestea pe care o asteptam. Urma ca dupa pedeapsa sa primesc o alta "locatie".

Interesant, sau nu, pe 16 iarna a inceput sa se "domesticeasca", gerul sa se calmeze, lumea sa se pregateasca de revelion samd.

Si asa mai departe, urma o noua saptamana, dar nu ca celelalte. Si nimic din ceea ce trebuia sa se intample nu s-a mai intamplat. 
S-a intamplat, in schimb, ca  in acea iarna ..."plopul sa faca mere"!
Interesant, nu? 

De aceea sunt trist. Nici iarna nu mai este ce era!

Daca trebuie sa fim corecti!

Cu siguranta ca in aceste zile, dar nu mai putin decat pana acum, manipularea, dezinformarea si intoxicarea constituie factori preponderenti ai propagandei de orice fel, orice culoare si orientare politica. Taberele isi aplica, prin mijloace proprii sau mercenare, lovituri sub centura care, duse la extrem in mediul virtual, bantuie ca niste virusi distrugatori in intentia clara de a infecta mintile, sufletele si vietile participantilor la aceasta "mirifica" lume. Ca avem discernamant sau nu sa ne impotrivim acestui fenomen, e discutabil. Cum discutabila este si incercarea de a ne crea "antivirusi" care sa contracareze pericolul sus amintit.

Ca am vost si eu infectat, foarte probabil. Au fost multe momente in care nu am facut altceva decat sa preiau si sa transmit materiale care aveau otrava atat de bine disimulata incat am ranit, cu siguranta, multe persoane. Si-mi cer iertare, pe aceasta cale!

Iata ca astazi, parcurgand mai multe pagini din mediul virtual, am gasit o stire "bomba", asa cum sunt toate stirile din perioada postdecembrista, care priveste un anume segment al societatii romanesti si am ramas consternat. Nu de stire ci de titlul care era expus, o completa si "chema" la atitudine.
Gandindu-ma la ceea ce tocmai am expus mai sus, am trecut la verificarea acesteia si uluitor sau nu, am fost socat.

Socat nu de speta in sine ci de dezbinarea care, inca macina si invrajbeste societatea, de lupta murdara care face imposibila o abordare corecta, onesta si pertinenta a modalitatii de iesire din mocirla imoralitatii postdecembriste si...
Si ma opresc aici, nu inainte de a preciza ca nu sunt in nici un fel in slujba vreunei parti, nu sunt afiliat politic si nu am interese ascunse.
Singura mea dorinta este relevarea adevarului.

Si, ca sa fiu corect, stand stramb dar judecand drept, cred ca un interviu, chiar daca persoana intervievata are "bubele" si problemele ei, trebuie luat in intregul lui, fara a scoate din context elemente care sa conduca spre interpretari tendentioase samd.

De aceea am incercat sa redau, cum am putut eu, fara tehnica de specialitate, contextul in care Principele Duda a afirmat ceea ce, dupa cei rau intentionati, ca sa ma exprim cu decenta, ar insemna o ofensa la adesa democratiei occidentale in relatia cu Romania, preluata de aici: https://youtu.be/W1F8Pvf2um0, 

"Radu Duda: Democrația Occidentală e cauza involuției societății românești."

Repet, nu am nici o legatura si nici un avantaj aici, dar daca trebuie sa fim corecti, sa urmarim ce spune intervievatul la intrebarea, poate sugerata cu subanteles:

"Sunteti un fin observator al realitatii romanesti. Ati observat o involutie sau o evolutie a societatii romanesti in ultimii ani?"

Raspunsul este:

"O INVOLUTIE LA NIVELUL MORALEI ELITEI. Elita incepe sa se comporte la fel de desantat precum se comportac acum 200 sau o suta si ceva de ani."

Intrebare: "Gasiti explicatie la asta?"

Raspuns:

"Da. Faptul ca democratia occidentala si cinismul AU AJUTAT LA SLABIREA COLOANEI VERTEBRALE. DACA INTELECTUALUL ROMAN, MAI ALES CEL VOCAL, PENTRU CA SA STITI CA EU MA REFER DIN NOU LA O MANA DE OAMENI CARE MONOPOLIZEAZA VIATA PUBLICA SI VERBUL, ATAT LA TELEVIZOR CAT SI IN PRESA SI NUMA REFER SI NU MA REFER LA CORPUL ANONIM AL INTELECTUALULUI ROMAN CARE SE RIDICA LA ACELE ZECI SAU SUTE DE MII DE PROFESORI DIN LICEE, DIN PROVINCIE. SUNT OAMENI CU MULTA BUNA CREDINTA. DAR EXISTA LA NIVELUL MODELELOR O SERIOASA CARENTA. SI ACEASTA A FOST, PROBABIL, ADANCITA, CUM SPUNEAM LA INCEPUT SI DE MODELUL PROST, OCCIDENTAL IN CARE, NU STIU DE CE, CINISMUL TREBUIE SA MEARGA MINA-N MANA CU INTELIGENTA".

Acesta este textul interviului de un minut si ceva dat in anul 2012!

Inca odata, vreau sa specific ca nu comentez persoane si nu vreau sa intru in polemici. Cred, insa, ca avem nevoie, in Romania noastra, asa cum este ea, de corectitudine, onestitate, principialitate, dreptate si adevar. Fara de care, doar balacarindu-ne, nu vom face decat sa pierdem , mai ales pentru viitor.

Iar interpretarea corecta a acestui scurt interviu este relevanta!