Scurt gand de ...trecere

De ce de trecere? 

Pentru ca, mai intai, in aceasta zi s-a produs "revirimentul" si de ce a fost in Timisoara, s-a molipsit toata tara! Si mai ales Bucurestiul, inert pana acum si controlat inca de directivele CC al PCR. Cine o fi pus "pe inima" mitingul cu pricina si cine a avut ideea "instigarii la dezordine" nu mai conteaza. Sau conteaza, daca privim chipul livid al unui fost conducator revolutionar cu pretentii care, colateral ca victima, a cunoscut pe viu durerea, astazi, dupa 30 de ani de varientare a raspunderii!

Apoi, pentru ca ridicat, poporul, a demonstrat ca "plopul face mere" cam in toata tara unde a fost, cu adevarat REVOLUTIE. Ca unele titluri din media vorbesc de "Revolutia din 22-27 decembrie 1989" e, iarasi, alta problema.
Parerea mea este ca pe 22, odata cu fuga Ceausestilor, REVOLUTIA A INVINS. Asa cum spuneau, in fata camerelor, I.Caramitru si M. Dinescu, inconjurati de o mare de oameni. Intre ei, un general in rezerva care va ajunge, contrar uzantelor, ministru al apararii si macelar al catorva zeci de nevinovati, "victime colaterale", un crainic care a dat ordine controversate armatei debusolate si fara comunicatii, in compania altor cadre militare care trebuiau sa o reprezinte ca aparatoare si, nu in ultimul rand, personajul care va ajunge in lumina reflectoarelor in toate zilele urmatoare, pentru a da greutate unei altfel de revolutii, cu mult mai multi morti decat cea autentica.
Si asa, "revolutia" ne-a invins pentru mult timp, dincolo de cei prezisi de "profetul din Damaroaia".

Nu in ultimul rand pentru ca, inca, bajbaim in intunericul postdecembrist pentru ca, iarasi si din nou, interese absconse si tinute asa cu grade si functii grele nu dau voie adevarului sa faca lumina si sa ne ajute sa iesim din mocirla in care, tragic, ne afundam, desi am condamnat comunismul, infieram perfidul regim apus dar ne bucuram ca suntem produsul instaurarii lui cu tancurile si dorim democratie dar nu o intelegem pentru ca nu stim ce sa facem cu ea.

De aceea, acest gand de trecere nu ma duce cu 30 de ani in urma ci cu mult mai mult, intr-un moment in care un inaintas spunea in versuri "DESTUL".

Mesajul sau, copiat de aici https://ro.wikisource.org/wiki/Destul
il las spre analiza, sinteza, meditare si nu numai, in zilele care urmeaza.

"DESTUL - Alexandru Macedonski

I

Acum destul cu plânsul, căci inima ți-e seacă,
Și chiar de ți-ar fi plină, e timp să-i zici destul
Poporul nostru este de lacrime sătul,
Și ele nici în versuri nu pot ca să mai treacă;
Zadarnic poetașii într-însele se-neacă,
Hârțoagele lor toate rămân făcute sul.

II

Ei!... S-a trecut cu moda de lacrimi și suspine
Și cu acele crunte dureri imaginari,
Ați cărunțit cu totul, sărmanilor cobzari!
Dar de s-a dus o vreme, o nouă vreme vine,
Și ea c-un bici pe care în mâna sa îl ține
Plesnind vă strigă vouă: „Alți timpi, alți lăutari!"

III

Rubinele pe buze, mărgăritarii-n gură
Și crinii de pe sânuri și ochii ca de mură
Sunt niște mărunțișuri ce nu-și mai au vrun curs:
Cu lacrimile false ce-ntruna s-au tot scurs,
S-au poticnit în coastă și se tot duc de-a dură
Târâte de ridicol în repedele-i curs!

IV

Acuma este timpul puterii, bărbăției,
Copilul de ieri, astăzi e un băiat viril
S-a scuturat la Plevna de jugu-epitropiei.
De-ar fi copil, și astăzi ar rămânea copil;
Cu doina nu mai merge pe fruntea României,
Deplin ca să renaștem ne trebuie-un Virgil!"

S-avem parte de sarbatori cu bine, fericiti ca le putem petrece cu cei dragi in liniste si pace!

Pentru moment ma opresc aici!