Doar o ... rugaciune

„Oamenii buni nu au nevoie de legi pentru a acţiona responsabil, iar oamenii răi vor găsi întotdeauna o modalitate de a le ocoli.” — Platon

Primii ieri un mail care m-a pus iar pe jar. Caci, dupa patru ani, mi s-a aprins iarasi imaginatia si m-a "prins" iar speranta ... normalitatii. Am intrat, asadar pe net si am gasit referintele care mi-au dat si mai multa speranta ca se va putea realiza ceea ce tot astept de atata timp. Ramane o singura problema la care ma tot gandesc de ieri: imprevizibilitatea factorului uman. Parlamentar.

Gandindu-ma, astfel, la ceea ce poate va fi si incercand sa depasesc starea pe care mi-a creat-o ceea ce a fost, ma abtin de la orice alte comentarii si las, spre meditatie si nu numai, o rugaciune plina de semnificatii:

"1. (Catre mai marele cantaretilor. Un psalm al lui David.) Pana cand, Doamne, ma vei uita neincetat? Pana cand Iti vei ascunde fata de mine?

2. Pana cand voi avea sufletul plin de griji si inima plina de necazuri in fiecare zi? Pana cand se va ridica vrajmasul meu impotriva mea?

3. Priveste, raspunde-mi, Doamne Dumnezeul meu! Da lumina ochilor mei, ca sa n-adorm somnul mortii,

4. ca sa nu zica vrajmasul meu: "L-am biruit!" Si sa nu se bucure potrivnicii mei, cand ma clatin.

5. Eu am incredere in bunatatea Ta, sunt cu inima vesela, din pricina mantuirii Tale:

6. cant Domnului, caci mi-a facut bine!"

(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/psalmi/13)