Un alt gand de ... duminica

Ramai mut, in fata a ceea ce s-a intamplat in lume si se poate intampla oriunde si oricui. Si nu are rost sa mai identifici cauza, atata timp cat tavalugul a fost pornit, vorba unui titlu de film "din prea multa dragoste". Important este sa intelegi ... care dragoste si pentru ce.

Meditand la ceea ce am urmarit, printre picaturi si la ce am citit, in media m-am oprit, caci este o zi nu numai de odihna la o rugaciune veche, dar usor de gasit in Cartea Cartilor, Biblia sau Sfanta Scriptura.  

Pentru sufletul meu si al tuturor celor care simt ca au nevoie de un alt fel de ajutor. Si pentru o zi binecuvantata!

"1. (O rugaciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu.) Doamne, Tu ai fost locul nostru de adapost, din neam in neam.
2. Inainte ca sa se fi nascut muntii si inainte ca sa se fi facut pamantul si lumea, din vesnicie in vesnicie, Tu esti Dumnezeu!
3. Tu intorci pe oameni in tarana si zici: "Intoarceti-va, fiii oamenilor!"
4. Caci inaintea Ta, o mie de ani sunt ca ziua de ieri, care a trecut, si ca o straja din noapte.
5. Ii maturi ca un vis: dimineata sunt ca iarba care incolteste iarasi:
6. infloreste dimineata si creste, iar seara este taiata si se usuca.
7. Noi suntem mistuiti de mania Ta si ingroziti de urgia Ta.
8. Tu pui inaintea Ta nelegiuirile noastre si scoti la lumina fetei Tale pacatele noastre cele ascunse.
9. Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.
10. Anii vietii noastre se ridica la saptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; si lucrul cu care se mandreste omul in timpul lor nu este decat truda si durere, caci trece iute, si noi zburam.
11. Dar cine ia seama la taria maniei Tale si la urgia Ta, asa cum se cuvine sa se teama de Tine?
12. Invata-ne sa ne numaram bine zilele, ca sa capatam o inima inteleapta!
13. Intoarce-Te, Doamne! Pana cand zabovesti? Ai mila de robii Tai!
14. Satura-ne in fiecare dimineata de bunatatea Ta, si toata viata noastra ne vom bucura si ne vom inveseli.
15. Inveseleste-ne tot atatea zile cate ne-ai smerit, tot atatia ani cat am vazut nenorocirea!
16. Sa se arate robilor Tai lucrarea Ta, si slava Ta, fiilor lor!
17. Fie peste noi bunavointa Domnului Dumnezeului nostru! Si intareste lucrarea mainilor noastre, da, intareste lucrarea mainilor noastre!" (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/psalmi/90/)

Mie mi se pare mai relevanta decat orice promisiune sau ... plan de masuri. Politic, bineinteles.

Despre o ... constatare-avertizare

Pentru ca se vehiculeaza tot mai mult, cel putin in media butada celebra "Iubesc tradarea dar nu iubesc pe tradatori" si pentru ca mi se pare ca am ajuns, ca simplii cetateni sa urmarim tot mai des cum politicul mioritic se invarte in jurul cozii, mi-am adus aminte de un moment important al istoriei umanitatii la care ma voi referi, insa, putin mai tarziu.

Mai intai trebuie sa-mi motivez postarea. Si este simplu.

Am crezut ca vom ajunge si noi, romanii sa traim alte vremuri, cu "infuzie" nemteasca si cu caracteristici anormale, diferite de ceea ce ne-a oferit pana acum democratia noastra originala. Si ma asteptam ca pragmatismul german si apartenenta la o alta experienta decat cea cunoscuta pana acum drept "de sorginte FSN-ista" sa prevaleze.

Iata ca ni se demonstreaza ca politicul nostru nu se poate rupe de traditia mioritica, normala care ne-a ocupat ultimul sfert de veac si care nu poate iesi din tiparul tragic al destinului acestui neam.

Spuneam cu o alta ocazie ca ceea ce s-a intamplat cu o anume uniune la un anume moment al istoriei noastre recente nu este decat o golaneala care raspunde altei golaneli (sau ceva pe aproape, nu-mi mai verific postarile). Si nu stiu de ce mi se pare ca aceasta golaneala a ajuns sa fie fara frontiere.

Caci daca imi aduc bine aminte, intre promisiunile pentru lucrul "bine facut" se afla si cea referitoare la renuntarea la practicile trecute. Promisiune imediat uitata ca si cea referitoare la respectarea Constitutiei. Caci este imposibil sa respecti Constitutia, care pune pe primul loc poporul suveran si, in acelasi timp sa-ti pese de "partidul meu" sau "guvernul meu" sau orice altceva "AL MEU".

Aceasta stagnare in normalitatea mioritica mi se pare nu numai tragica ci destructiva.

Meditand la posibilele scenarii de accedere la putere prin aceeasi golaneala continua numita "schimbarea majoritatii politice" contrar unui vot popular, gandul m-a dus la doua aspecte pe care le las spre atentie tuturor celor ce, din curiozitate si nu numai, mai trec si pe aici.

Primul se refera la titlul uni film, "Ai tai, ai mei, ai nostri" si la modul comun in care el se regaseste in peisajul politic romanesc. Inclusiv in "speta" la care face trimitere butada de la inceput.
Cugetand la aceasta ma intreb, asa ca simplu cetatean: cand politicienii nostri vor invata ca nimic nu este al lor si totul este al poporului, dupa Constitutie?
Guvern, Parlament, Justitie sau "servicii" samd, toate sunt ale poporului si pentru popor, nu pentru un anume grup politic sau constituit cu si in alte interese.

Al doilea aspect priveste acel moment important din istoria umanitatii de care aminteam la inceput, regasit in aceeasi Carte a Carilor la "profetul lacrimilor", Ieremia..
Redau doar unul din pasajele cu relevanta cu o singura specificatie: AL MEU nu se refera, in nici un caz la vreun om. 

21. "Ascultati lucrul acesta, popor fara minte si fara inima, care are ochi si nu vede, urechi, si n-aude!

22. Nu voiti sa va temeti de Mine, zice Domnul, nu voiti sa tremurati inaintea Mea?" - Eu am pus marii ca hotar nisipul, hotar vesnic pe care nu trebuie sa-l treaca. Si chiar daca valurile ei se infurie, totusi sunt neputincioase; urla, dar nu-l trec.
23. Poporul acesta insa are o inima darza si razvratita; se rascoala si pleaca,
24. si nu zic in inima lor: "Sa ne temem de Domnul Dumnezeul nostru care da ploaie la vreme, ploaie timpurie si tarzie si ne pastreaza saptamanile hotarate pentru seceris."
25. Din pricina nelegiuirilor voastre n-au loc aceste oranduiri, pacatele voastre va lipsesc de aceste bunatati.
26. Caci in poporul Meu sunt oameni rai; ei pandesc ca pasararul care intinde laturi, intind curse si prind oameni.
27. Cum se umple o colivie de pasari, asa se umplu casele lor prin viclesug; asa ajung ei puternici si bogati.
28. Se ingrasa, lucesc de grasime; intrec orice masura in rau, nu apara pricina, pricina orfanului, ca sa le mearga bine, nu fac dreptate celor lipsiti.
29. Sa nu pedepsesc Eu aceste lucruri, zice Domnul, sa nu Ma razbun Eu pe un asemenea popor?
30. Grozave lucruri, uracioase lucruri se fac in tara.
31. Prorocii prorocesc neadevaruri, preotii stapanesc cu ajutorul lor, si poporului Meu ii plac aceste lucruri. Dar ce veti face la urma?" (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/ieremia/5)

Si privind la interminabila disputa postdecembrista "al meu ... al tau" ma infioara cat de reala este, dupa cateva mii de ani cumplita constatarea-avertizare: GROZAVE LUCRURI, URACIOASE LUCRURI SE FAC IN TARA.

"Speta" care ar trebui sa dea de gandit cel putin unei anume personali-tati foarte importante de la noi. Cu legatura directa la cineva care ar putea sa i-o "traduca".

Gand pentru ... liniste si speranta

In asteptare, de peste patru ani grei, mi-am propus sa meditez mai mult la ...ceea ce va fi si nu la ceea ce a fost. De aceea si fac aceste pauze.

Si pentru ca cele multe de analizat si comentat se fac in medii mai mult sau mai putin indreptatite, eu am ramas statornic unui gand.

De aceea astazi, aproape de ziua ... in care (si nu-mi fac nici o iluzie) am ales sa postez, prin copy-paste ceva mult mai interesant decat orice alceva.

"1. (O cântare a lui David.) Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.

2. El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă;

3. îmi înviorează sufletul şi mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său.

4. Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.

5. Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, şi paharul meu este plin de dă peste el.

6. Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele, şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele."

(http://www.ebible.ro/biblia/romana-diacritice/cornilescu/psalmi/23/)

Pentru liniste si speranta!

Din nou despre ... democratie?

La vreme de seara si de bilant, caci este un bilant, imi dau seama ca noi, simplii cetateni ne mintim singuri de peste un sfert de veac caci, dupa cum am mai spus parafrazand un titlu celebru, traim un sfert de veac de singurate. In suferintele noastre.

Ne mintim ca traim bine, ca avem reprezentanti care se gandesc la sufletele si nevoile noastre si guvernanti care ne administreaza bine treburile. Caci traim, nu-i asa, intr-o democratie. Iar democratia reprezinta, sau inseamna conform DEX:

"DEMOCRAȚÍE, democrații, s. f. Formă de guvernare în care supremația aparține poporului – Din fr. démocratie. Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner"

Trebuie sa fac o paranteza.
Mi-am inceput postarea acum doua-trei zile si din motive obiective nu am reusit s-o finalizezin aceeasi zi. Mai intai, in ziua cu pricina a trebuit sa ajut pe cineva. Cu prezenta si un cuvant bun caci, tot din "pricina" de democratie si libertate (prost intelese) i se clatina serios stabilitatea familiala. Apoi, in urmatoarele m-am luat cu munca si nu am mai avut timp sa revin la "unealta". De fapt nu am mai fost lasat, chestie tot de democratie. 
Dar imi inteleg nepotul care, nu-i asa are si el drepturi ca orice persoana.

Ce nu inteleg si la asta am meditat mult in aceste trei zile de pauza, tine tocmai de aceste drepturi. 

Asa cum mi-am propus, nu voi intra in polemica. Mi-am expus punctul de vedere la timpul potrivit.
Ma intriga, insa modul in care suntem tratati noi, simplii cetateni de la fel de simplii cetateni ajunsi, prin votul si vointa noastra, mari reprezentanti ai democratiei si libertatii noastre originale. 

Si in aceste zile mi s-a "insinuat" un gand: asa ne trebuie!
Meditand la aceasta "insinuare", mi-am dat seama ca, intr-adevar culegem roadele inconstientei noastre.

Mai intai, pentru ca din chiar zorii libertatii noastre am fost deturnati si manipulati, stralucit de lozinca "noi muncim nu gandim!" si am lasat, astfel sa se implineasca, mioritic, acel celebru citat care spune ca "somnul ratiunii naste monstri". 
Apoi, pentru ca am fost partasi la "implementarea" minciunii si raului si, din pacate am asistat neputinciosi la modul impardonabil in care s-a bagatelizat o alta lozinca celebra a democratiei noastre originale: "noi nu ne vindem tara!"
In sfarsit, pentru ca am "importat" tot ceea ce era mai rau si decadent din zona asa-numita libera, occidentala acceptand, sau fiind obligati sa acceptam o anume stare de lucruri pe care inaintasii nostri au evidentiat-o prin diferite metode, artistice sau mai putin artistice si care poarta numele, chiar si peste veacul scurs, EPOCA CARAGIALE. Dar spunea un celebru jurnalist si analist al democratiei noastre:

"Trahanache e mărginit şi influent. Caţavencu e veros, lipsit de scrupule. Agamiţă Dandanache e decrepit şi cu pretenţii. Totuşi, în comparaţie cu Caţavencii, Farfurizii şi Tipăteştii de azi, lumea lui Caragiale pare aproape idilică! E chiar capabilă să se mântuie prin râsul pe care-l provoacă, pe când demagogii, carieriştii, canaliile de azi n-au haz. In faţa lor, râsul se transformă în grimasă." (Octavian Paler în Vremea întrebărilor (2011) - http://autori.citatepedia.ro/Octavian+Paler)

Si as completa eu, viata noastra a simplilor cetateni a devenit un calvar pentru ca noi avem doar responsabilitati iar ei doar drepturi. Cel putin asa ni se semnalizeaza de la toate importantele structuri ale puterilor separate ale statului care, constitutional sunt ale poporului si pentru popor.

Sau nu?

Confruntat cu aceasta realitate, stau si ma gandesc ce mai pot face simplii cetateni, batjocoriti si ignorati de acest sistem. Scot din calcul pe cei care-si vand demnitatea si chiar viata pentru a rezista, chipurile junglei.

Unii, mai slabi, cedeaza si sporesc numarul cazurilor de suicid care, nu-i asa dau subiecte de "prima pagina" pentru "stirile despre viata". Altii ajung sa comita cele mai imprevizibile grozavii si sa umple "stabilimentele" intru corectie. Altii reusesc sa faca ce se sugera, deloc plastic in aceeasi guvernare de trista amintire, sa plece. 

Nu in ultimul rand unii raman pe pozitie si rezista, cu ajutorul Celui minimalizat de aceeasi "gasca de emanati ai democratiei originale romanesti".

Si cum ma consider unul care apartine acestei din urma categorii, nu pot incheia gandurile din aceasta perioada (17-20 iunie ac) fara a lasa si un motiv de incredere spre apararea drepturilor de care cei putini ne vaduvesc, pentru ca traim in democratie care (of bancul acela cat este de adevarat) e sus. Jos e batjocura.

"1. (Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeu sta in adunarea lui Dumnezeu; El judeca in mijlocul dumnezeilor.

2. - "Pana cand veti judeca stramb si veti cauta la fata celor rai? - (Oprire)

3. Faceti dreptate celui slab si orfanului, dati dreptate nenorocitului si saracului,

4. scapati pe cel nevoias si lipsit, izbaviti-i din mana celor rai."

5. Dar ei nu vor sa stie de nimic, nu pricep nimic, ci umbla in intuneric; de aceea se clatina toate temeliile pamantului.

6. Eu am zis: "Sunteti dumnezei, toti sunteti fii ai Celui Preainalt."

7. Insa veti muri ca niste oameni, veti cadea ca un domnitor oarecare."

8. Scoala-Te, Dumnezeule, si judeca pamantul! Caci toate neamurile sunt ale Tale."(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/psalmi/82/)

Cat despre democratia aia din DEX ...s-auzim numai de bine!

Gand intre ... pueril si tardiv

Am ascultat astazi de mai multe ori, la radio despre o anume plangere vizavi de o anume repartitie. Nu intru in detalii dar, si ma gandesc serios la asta, mi se pare ca se uita marea si inegalabila intelepciune batraneasca, cea dupa care se spune, direct si fara echivoc ca OMUL SFINTESTE LOCUL.

Cu siguranta se poate vorbi foarte mult despre loc dar si mai mult despre om. Despre sfintire ...

Cum nu doresc sa intru in polemica pe speta si nici pe analiza proverbului, ma opresc de la orice comentariu. Dar nu pot uita un alt crampei de invatatura, spre sfintire care, parca explica (sau certifica) proverbul sus amintit:

"35. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria buna a inimii lui; dar omul rau scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui." 

(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/matei/12)

Si mi se pare puerila teama respectiva. Pentru un om bun.

Cat priveste ...pentru restul, mi se pare mult prea tardiva.

Despre dilema: a sti sau a nu sti

Desi mi-am propus sa exclud orice gand "rau" si sa privesc "pozitiv" spre viitor m-am simtit atins, totusi de un moment pe care media il marcheaza mai mult sau mai putin (dez)intereat, mineriada din 1990 urmarind, in treacat o emisiune la un anume post tv unde se incerca devoalarea a ceea ce de 25 de ani se incearca a se "volatiliza". Mi-a placut explicatia, directa si fara subterfugii, privind sorgintea "slagarului" Pietii Universitatii si a modului in care, nefericit, evenimentul s-a transformat intr-o mare cacialma, asa cum s-a intamplat si cu ceea ce s-a petrecut dupa o anume data revolutionara.

Stand si gandindu-ma la acele vremuri si evenimente mi-am amintit de zilele in care priveam si eu la televizor ceea ce se petrecea si eram supus aceleiasi dezinformari si manipulari nationale. Si de disputele cu cei care sustineau "miscarea" si continuarea luptei pentru adevarata democratie si libertate. Si de unele mici dedesupturi aflate "la un pahar de vorba".

Mi-am mai amintit si de titlul unei romante care, parca vine sa blocheze orice incercare de clarificare a acelor vremuri care-si cer rezolvare si fara de care orice incercare de "navigare" spre luminita de la capatul tunelului, unde noi tot speram sa gasim democratia reala este, demonstrat de 25 de ani de democratia originala romaneasca, sortita esecului: "N-ai sa stii niciodata".

Dar daca citesc bine versurile, chiar daca este o poveste clasica de tradare in dragoste, ele se potrivesc de minune cu realitatea pe care, tragic astazi o vedem in aceasta frumoasa tara numita Romania, tradata si ea din varii motive de mai toti "ibovnicii" perindati prin locurile ei cheie.

"Parca ieri te-am vazut 
Cand mi-ai dat un sarut!
Parca ieri a fost ziua aceea
Cand de mijloc m-ai prins
Si cu vorbe-ai aprins
In faptura curata, femeia.
Cu saruturi fierbinti
Ai stiut sa ma minti
Si sa-mbeti dragostea mea de fata!
Ai plecat, am zambit, 
Dar ce mult te-am iubit
N-ai sa stii niciodata!

Cand pe strazi , mai apoi, 
Ne intalneam amandoi
Ca o trista aducere aminte
Eu cu altul mergand 
Si la bratu-i razand, 
Tu cu alta femeie in minte, 
Rasul meu prefacut , 
Deseori te-a durut, 
Dar de patima mea vinovata
Si de ceasuri tarzii 
Cand doream ca sa vii, 
N-ai sa stii niciodata!

Orisicat vei cata
Si te vei intreba
Pentru ce-mi ascund azi privirea, 
Tu ma crede , de vrei, 
Ca pe alte femei
Ce ti-au dat cu minciuna iubirea!
Cum poti tu sa intelegi
Ca stau ceasuri intregi
Sa pivesc casa ta luminata?
Si, cu suletu-nfrant, 
Cum te chem si cum plang, 
N-ai sa stii niciodata!

Cand vei imbatrani
Si-ti vei aminti 
De atatea femei trecatoare, 
Ele-or trce prin gand
Si-ai sa-ti spui, suspinand, 
Ca iubirea-i un flutur pe-o floare.
Va veni randul meu
Si voi trece si eu
In aceeasi rochita imbracata:
Din atatea femei, 
Cat au plans ochii mei
N-ai sa stii niciodata!" (http://www.versuri-si-creatii.ro/versuri/r/romante/n-ai-sa-stii-niciodata)

Meditand, asadar la aceste versuri mi s-a relevat un fapt pe care vreau sa-l las ca incheiere.

Nici nu se doreste a se sti vreodata ceea ce a fost, cu adevarat pentru ca, politic vorbind (intern si extern), se adevereste ca "toti s-au ratacit, toti s-au dovedit niste netrebnici; nu este niciunul care sa faca binele, niciunul macar." (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/psalmi/14)

Mai rau lor, politicienilor si nu numai, le este frica de faptul, incontestabil ca daca oamenii vor cunoaste adevarul, vor fi cu adevarat liberi. 
Si nu eu o spun ci: 

"31. Si a zis iudeilor care crezusera in El: "Daca ramaneti in Cuvantul Meu, sunteti in adevar ucenicii Mei;
32. veti cunoaste adevarul, si adevarul va va face slobozi." (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/ioan/8)

Nu-i asa ca suntem intr-o mare dilema?

In context

Astazi mi-am propus sa fiu scurt, foarte scurt. 
Ma obliga nu doar lehamitea de care aminteam anterior ci, ca sa ma exprim direct, intregul context al democratiei noastre originale. 

Las, de aceea mai pertinentii si documentatii nostri analisti sa se experime pro sau contra a tot ce inseamna cotidianul mioritic si redau, prin copy-paste, un crampei din invatatura care nu se doreste a se "implementa" in acest spatiu macinat de atata si atata ..."concordie" politica. Nu da bine la ... actualitate.

Iata-l:

"20. El le-a mai zis: "Ce iese din om aceea spurca pe om.

21. Caci dinauntru, din inima oamenilor, ies gandurile rele, preacurviile, curviile, uciderile,

22. furtisagurile, lacomiile, viclesugurile, inselaciunile, faptele de rusine, ochiul rau, hula, trufia, nebunia.

23. Toate aceste lucruri rele ies dinauntru si spurca pe om."" (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/marcu/7)

Orice alt comentariu cred ca nu mai are nici o relevanta. 

Despre o anume stare ... de lehamite

In jocul de cuvinte din ultima postare imi exprimam ingrijorarea vizavi de taxele letale prin care traieste clasa noastra politica.

Nu letale pentru noi, exploatatii intru libertatea si democratia "celor de sus" (vorba bancului mai vechi postat tot aici) caci, nu-i asa, poporul a fost dus de mult cu presul si traieste sub limita minimei decente pe care Constitutia chipurile trebuie sa o asigure.

Letale pentru ei, politicienii care, asa cum se mediatizeaza sau se deconspira, isi asigura ascensiunea cu taxe de protectie, comisioane sau, pur si simplu, taxe in contrapartida (de rasplatire a serviciilor) facute si practicate doar pentru si in binele lor propriu. 

Si acum, cand vad ce se intampla si cum se intampla ma gandesc la acest subiect. Dar ma mai gandesc la un "vechi" proverb care spune "ce-si face omul cu mana lui ..." si la un citat acum vehiculat si pe facebook: "Un tampit mai mare ca mine nu exista. ... (continuarea se gaseste acolo)".

Iar aceste trei ... momente imi dau, nu stiu de ce, o anume stare.

Caci cu ani buni in urma, niste inalti fosti isi aratau neputinta in fata unor judecatori declarand, cu subiect si predicat: "am fost un dobitoc" (Wikipedia spune si cine). Asa m-am intors in zilele noastre si ma gandesc ca ori relatiile noastre sunt pline de "impliniri" facute cu mana noastra ori stam sub semnul acelei recunoasteri de exceptie "am fost un ...". 
Si cum noi, poporul (sau prostimea, in "subteranele" puterii) pune "botul" la tot si la toate, s-a ajuns la scene gen cele de astazi (09.06 ac, cand incerc sa termin aceasta postare) sau mai trecute, despre care nimeni nu mai vrea sa-si aminteasca.

Da, am inceput ieri aceasta postare dupa ce am tot sters diferitele variante. Si m-as fi oprit sau chiar as fi sters-o si pe aceasta daca nu as fi ascultat, astazi toate declaratiile pline de "respect" democratic, pe care si le-au adresat unii dintre adversarii politicului mioritic.
Ca un joc din copilarie, insa trebuie sa postez cea mai simpla remaca pe care pot sa o mai fac: DAR VOI ATI INCEPUT!

Caci, ma  gandesc la modul in care s-au manipulat, postdecembrist taberele politice si cum s-a instigat la ura si disensiune, cu toata chemarea la consesn. Apoi, ma gandesc la modul in care au fost promovate, de-a lungul timpului persoane doar din anturajul imediat si, de ce nu din cele carora trebuia sa li se intoarca un favor sau altul (speta intalnita inclusiv in mediul cel mai inalt, daca nu este cu suparare). Si, colac peste pupaza, vad cum dreptatea, conform poeziei mult discutate si in alte postari, ea nu exista, din moment ce cumpana are greutati diferite pentru spete diferite, persoane si grupuri de interese diferite. Inclusiv cele, chipurile "de bine", externe.

Intr-o emisiune ascultata in speta cineva amintea, corect si pertinent de modul in care intr-o anume guvernare de trista amintire, cu un premier de fatada (sa nu zic de carton) toate numirile si promovarile s-au facut exact dupa tiparul spetei disputate astazi. Moderatorul, insa a pasat-o pentru ca, nu-i asa, nu da bine la ... "lupta anticoruptie"!?!

Si asa stand lucrurile mi s-a intarit si mai mult starea pe care o aminteam in titlu. DE LEHAMITE.
Dar stau si ma intrab, iarasi si din nou, nu aceasta se vrea in "subteranele" puterii? Poate da, poate nu.

Fiind cuprins de o asemenea stare, dupa devoalarea adevaratei fete a politicului nostru mioritic cu ramificatii din cele mai "profunde" in exterior, mi-am adus aminte ca exista, totusi o portita spre bine, spre acel bine pe care-l propune Constitutia si pe care alesii si numitii nostri ar trebui sa-l proclame, trecand peste orice interes personal.
Pentru asta, insa ar trebui sa se opreasca si sa se analizeze fiecare dintre ei, de la cel mai mare la cel mai mic si apoi sa-si puna "in frunte", in cabinetele si autoturismele lor de lux si, de ce nu, in "saracacioasele" (de lux) lor locuinte de bugetari acest adevar imuabil:

Stiu, in adevar, ca nimic bun nu locuieste in mine, adica in firea mea pamanteasca, pentru ca, ce-i drept, am vointa sa fac binele, dar n-am puterea sa-l fac. (Rom.7:18)

Doar cand toti acesti alesi si numiti, de trista speta isi vor recunoaste adevarata fata, lehamitea va disparea.

Sau nu?

  

Ganduri ... la un joc

Nu ma simt bine.
A, nu e vorba de vreo boala caci, multumesc lui Dumnezeu, starea sanatatii este inca relativ buna (chiar daca mai iau ceva pastile de "intretinere").

Nu ma simt bine ca cetatean care incearca sa traiasca decent intr-un mediu septic. Caci cum altfel se poate caracteriza mediul in care ne-a harazit Dumnezeu sa traim dar unde, din toate locurile simtim ostilitate? Si ca este asa o demonstreaza cotidianul mioritic plin de realitatile democratiei originale romanesti. 

O continua bulversare politica, tipica unei epoci de mult trecute dar cu impact imediat, ne face sa nu mai intelegem cine este pro si cine contra binelui national. O administrare defectoasa (guvernare) ne face sa nu mai intelegem care ne sunt prioritatile si, de ce nu ce sanse oferim generatiilor care vin. O continua concurenta, neloiala intre puterile separate ale statului ne face sa ne simtim nesiguri in tara noastra si, din pacate marginalizati in marea familie din care facem parte. Toate acestea, in esenta fac sa nu ne simtim bine. Sau cel putin mie imi dau acest sentiment de instabilitate.

Este nevoie de exemple?
Il punctez doar pe cel de astazi, cu toate ca nu vreau sa intru in polemica. 

Asa cum am mai spus undeva, atunci cand eram prelucrati despre modul in care trebuie sa ne facem treaba, unul din sefii mei avea o expresie pe care merita sa o redau: "pentru ca un dosar sa fie perfect, el trebuie sa fie BETON" (am redat doar din memorie).
Nu stiu de ce si din ce cauza s-a intamplat ASTAZI tot ceea ce se mediatizeaza si se incearca a se pune ca "mare realizare". Fiecare are interpretarea lui asa cum, deja s-a si vazut in media. Dar, din pacate vad ca in aceasta "intreprindere" betonul are foarte mult de suferit. Nu numai in aceasta "speta" ci si in multe altele. Si astfel, mi se pare anacronic ca in aceasta perioada, in care lupta impotriva coruptiei a ajuns sa fie mai importanta ca orice, sa nu se invate nimic de la cei care au demonstrat, deja ceva in aceasta lupta pe alte meleaguri, inclusiv in problema "confectionarii" betonului. Ma gandesc la recenta demisie de la FIFA, dupa dezvaluirile legate de anchetele in curs.
Insa cum si acest capitol din marea epopee nationala postdecembrista nu poate fi separat de tot ceea ce s-a intamplat si ni s-a intamplat in acest sfert de veac de originalitate, ma intorc la ceea ce spuneam la inceput. Face si asta parte din mediul septic.

Sunt, daca stau si ma gandesc bine urmarile a ceea ce se demonstreaza a fi ... FARA FRONTIERE. Iar in locul punctelor de suspensie se poate pune orice face parte din acest mediu septic si ne-a invadat, postdecembrist ca o "realizare" a libertatii si democratiei pe care le-am asteptat si pentru care multi si-au dat chiar viata.

De aceea nu ma simt bine. Ma simt "prost".

Mai mult, ma simt pe moarte.
Asa am inteles dintr-o reclama facuta cu intentii foarte bune, cu siguranta dar ajunsa, printr-un joc de cuvinte ... sursa "binelui" nostru.

O vedem si o auzim foarte des : ROMANIA TRAIESTE PRIN TAXELE TALE!

Doar ca tragic, cotidianul romanesc dovedeste ca alesii si numitii nostri, adica clasa politica mioritica demonstreaza ceva cutremurator: traiesc prin TAXE LETALE.

Dar e ... doar un joc de cuvinte. Care pune, totusi pe ganduri, nu?

PS. Iarasi si din nou nu pot corecta postarea. Asta-i ... concurenta tehnica.

Intrebare cu ... cantec

Am ascultat-o, pentru prima oara demult, cand inca nici nu stiam ce poate insemna. Mai tarziu, dupa ce i-am vazut in spectacol, mi-am dat seama ce insemna trupa respectiva. Ulterior am aflat ca "ei" au plecat si ne-au lasat mai saraci cu cateva bucurii pe care muzica ni le dadea, atata cat puteam primi in "epoca". L-am cunoscut pe cel care ramasese, intr-un moment mai "barbatesc" despre care, acum unii spun ca este depasit.

Am auzit, astazi la radio o declaratie insolita dupa care noi, romanii ne-am transforma in ... interventionisti. Nu o comentez, dar nu pot uita ca exista si o astfel de arta numita ... "arta dezinformarii". Si am mai auzit ca un anume consilier personal a fost prins, cu tot tacamul luind spaga o suma frumusica.
Citesc, apoi ca anume institutii ale statului si-au scos sabiile intr-un razboi care numai bine nu va face tarii. Oricum, e la moda si ... "arta manipularii".

Dar aseara am vizionat un film emblematic, as putea spune pentru democratia noastra originala, "O viata grea". Doua aspecte m-au "amprentat".
Primul este legat de modul democratic in care Italia a devenit, dupa razboi republica. PRIN REFERENDUM.
Al doilea priveste latura mai "speciala" a omului si se refera la principii vs compromisuri. 
Cum, insa nu mi-am propus sa analizez filmul, vechi si demodat (vor spune carcotasii) ma gandesc cum ne-au scapat noua atat de multe invataminte care ne-ar fi deschis cu totul alte orizonturi, daca le aplicam si nu "implementam", ca natangii tot ce Occidentul, mai mult sau mai putin bine intentionat, ne-a prezentat ca lectii de libertate, democratie si, nu in ultimul rand, de hotie.

Asa stand lucrurile si gandindu-ma la ceea ce va urma si, cu siguranta nu ne va satisface, pentru ca "falitii nostri" inca nu si-au realizat scopurile meditez, iarasi si din nou la acele versuri ale cantecului de demult:

"Pe un munte, intr-o tara
foarte-ndepartata
sta un om cu ochii-nchisi
si spune ce ne-asteapta.
Lumea nu-l asculta
il crede un nebun
caci vorbele lui sunt
ca niste lovituri de tun.

El sta singur si linistit
Dar in ochii lui inchisi
Vede al lumii asfintit
Nebunul cu ochii lui inchisi.

Zilele trec una dupa alta
sus pe munte
si vocae lui se aude clar,
spunand foarte multe.
Lumea cea intreaga
nu se-opreste sa-l asculte
ïl vede un nebun ce-ndruga
multe vorbe-absurde"
(florin bordeianu & nicu covaci)
(versuri de la: http://www.versuri.ro/) 

Si ma intreb: care-i tara si cine-i ... omul?

Gand pentru ... viitor

Sincer sa fiu, m-ar fi tentat sa intru in polemicile iscate de prea multele intrigi "de curte" sau de profil. Caci "studii de caz" avem din plin, de la celebra, de acum "Cronica" cu ramificatii mult prea sensibile si subtile decat ne putem noi inchipui (iar o intrebare mi se pare cat se poate de corecta: cine "tine spatele ?") pana la scrisoarea mult mediatizata, inclusiv pe facebook, cu iz de ... mioritica apartenenta, trecand prin inconfundabila si inepuizabila "intreprindere" de dezamagire pe care ne-o ofera, continuu clasa politica in aceasta mirifica democratie originala romaneasca.

M-am oprit, insa. 
Nu pentru ca nu m-ar fi interesat toate acestea ci pentru ca, urmand ultimelor postari, ma gandesc la ce viitor va avea noua membra a familiei noastre.
Si meditand la aceasta, mi-am amintit de realitatea unui viitor descris in doua texte.

Primul priveste, din trecut tocmai viitorul la care nu nazuiam atunci cand el a fost scris sub forma unei poezii transpuse pe versuri in celebrul imn de Cenaclu, "Pamantul deocamdata". Il redau, prin copy-paste tocmai spre aducere aminte si meditare asupra viitorului care, pe dulcele nostru plai nu prea mai suna bine:


 "Mircea Vintila - Pamantul deocamdata"
[Versuri de Adrian Paunescu]

Timpul vieţii ni-i scurt
Hai sa-l facem curat
Trăiesc unii din furt
Alţi doar din ce au dat
Sunt săraci şi bogaţi
Laşii scuipă pe bravi
Voi ce-n lună zburaţi
Pân' la cer va urcaţi
Pe spinări de noi sclavi.

REFREN
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune si mai rele,
bune - rele
Şi-nchisori si libertate
Şi a putea, şi nu se poate
Şi noroi şi stele

Voi ce-n lună plecaţi
Cu ale noastre izbânzi
Nu uitaţi c-aveţi fraţi
Pe planetă flamanzi
Pâinea lor o mâncaţi
Printre stele zburând
Voi degeaba zburaţi
Când cei subdezvoltaţi
Se târăsc pe pământ

REFREN
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune si mai rele,
bune - rele
Şi-nchisori si libertate
Şi a putea, şi nu se poate
Şi noroi si stele.

Lumea-i plina de răni
Şi de doctori docenţi
Şi de măşti şi de vămi
Şi de mari inocenţi.
Findcă naşteţi copii
Apăraţi-i luptând
Doborâţi monştrii vii,
Ce d-un veac de vecii
Dolii pun pe pământ.

REFREN
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune si mai rele,
bune - rele
Şi-nchisori si libertate
Şi a putea, şi nu se poate
Şi noroi şi stele

Între cei care trag
Şi acei ce sunt traşi,
Nu e loc de vre-un steag,
E o groapa de paşi.
Între ei sunt sudaţi,
Cu un strâmb ideal
Cum sunt bine legaţi
Condamnatul de laţ
Şi biciuşca de cal.

REFREN
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune si mai rele,
bune - rele
Şi-nchisori si libertate
Şi a putea, şi nu se poate
Şi noroi şi stele

Fii ai muncii aveţi
Năduşeala pe piept
Cum stă nurca de preţ
Pe-a madamelor piept.
Unii iau alţii fac,
Unii dorm alţii sunt
Între înger si drac,
Trage omul sărac
Înhămat la pământ.

REFREN
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune şi mai rele
bune - rele
Şi-nchisori şi libertate
Şi a putea şi nu se poate
Şi ruina şi cetate,
Genii mari şi frunţi tembele,
Vânt ce sta şi vânt ce bate,
Şi martiri dar şi lichele,
Nedreptate şi dreptate
Si a putea şi nu se poate
Şi noroi şï stele.
(Versuri de la: http://www.versuri.ro/)

O fresca, perfecta a libertatii si democratiei, nu?

Al doilea, ceva mai "linistit" propune o si mai adanca introspectie in eul fiecaruia dintre noi, simplii cetateni sau ALESI SI NUMITI spre binele nostru, al POPORULUI SUVERAN. Il redau tot prin copy-paste:

"10. Zideste in mine o inima curata, Dumnezeule, pune in mine un duh nou si statornic!

11. Nu ma lepada de la fata Ta si nu lua de la mine Duhul Tau cel Sfant.

12. Da-mi iarasi bucuria mantuirii Tale si sprijina-ma cu un duh de bunavointa!"

(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/psalmi/51)

Oare cum ar arata viitorul daca ...