Intrebare cu ... cantec

Am ascultat-o, pentru prima oara demult, cand inca nici nu stiam ce poate insemna. Mai tarziu, dupa ce i-am vazut in spectacol, mi-am dat seama ce insemna trupa respectiva. Ulterior am aflat ca "ei" au plecat si ne-au lasat mai saraci cu cateva bucurii pe care muzica ni le dadea, atata cat puteam primi in "epoca". L-am cunoscut pe cel care ramasese, intr-un moment mai "barbatesc" despre care, acum unii spun ca este depasit.

Am auzit, astazi la radio o declaratie insolita dupa care noi, romanii ne-am transforma in ... interventionisti. Nu o comentez, dar nu pot uita ca exista si o astfel de arta numita ... "arta dezinformarii". Si am mai auzit ca un anume consilier personal a fost prins, cu tot tacamul luind spaga o suma frumusica.
Citesc, apoi ca anume institutii ale statului si-au scos sabiile intr-un razboi care numai bine nu va face tarii. Oricum, e la moda si ... "arta manipularii".

Dar aseara am vizionat un film emblematic, as putea spune pentru democratia noastra originala, "O viata grea". Doua aspecte m-au "amprentat".
Primul este legat de modul democratic in care Italia a devenit, dupa razboi republica. PRIN REFERENDUM.
Al doilea priveste latura mai "speciala" a omului si se refera la principii vs compromisuri. 
Cum, insa nu mi-am propus sa analizez filmul, vechi si demodat (vor spune carcotasii) ma gandesc cum ne-au scapat noua atat de multe invataminte care ne-ar fi deschis cu totul alte orizonturi, daca le aplicam si nu "implementam", ca natangii tot ce Occidentul, mai mult sau mai putin bine intentionat, ne-a prezentat ca lectii de libertate, democratie si, nu in ultimul rand, de hotie.

Asa stand lucrurile si gandindu-ma la ceea ce va urma si, cu siguranta nu ne va satisface, pentru ca "falitii nostri" inca nu si-au realizat scopurile meditez, iarasi si din nou la acele versuri ale cantecului de demult:

"Pe un munte, intr-o tara
foarte-ndepartata
sta un om cu ochii-nchisi
si spune ce ne-asteapta.
Lumea nu-l asculta
il crede un nebun
caci vorbele lui sunt
ca niste lovituri de tun.

El sta singur si linistit
Dar in ochii lui inchisi
Vede al lumii asfintit
Nebunul cu ochii lui inchisi.

Zilele trec una dupa alta
sus pe munte
si vocae lui se aude clar,
spunand foarte multe.
Lumea cea intreaga
nu se-opreste sa-l asculte
ïl vede un nebun ce-ndruga
multe vorbe-absurde"
(florin bordeianu & nicu covaci)
(versuri de la: http://www.versuri.ro/) 

Si ma intreb: care-i tara si cine-i ... omul?