Nu ma simt bine.
A, nu e vorba de vreo boala caci, multumesc lui Dumnezeu, starea sanatatii este inca relativ buna (chiar daca mai iau ceva pastile de "intretinere").
Nu ma simt bine ca cetatean care incearca sa traiasca decent intr-un mediu septic. Caci cum altfel se poate caracteriza mediul in care ne-a harazit Dumnezeu sa traim dar unde, din toate locurile simtim ostilitate? Si ca este asa o demonstreaza cotidianul mioritic plin de realitatile democratiei originale romanesti.
O continua bulversare politica, tipica unei epoci de mult trecute dar cu impact imediat, ne face sa nu mai intelegem cine este pro si cine contra binelui national. O administrare defectoasa (guvernare) ne face sa nu mai intelegem care ne sunt prioritatile si, de ce nu ce sanse oferim generatiilor care vin. O continua concurenta, neloiala intre puterile separate ale statului ne face sa ne simtim nesiguri in tara noastra si, din pacate marginalizati in marea familie din care facem parte. Toate acestea, in esenta fac sa nu ne simtim bine. Sau cel putin mie imi dau acest sentiment de instabilitate.
Este nevoie de exemple?
Il punctez doar pe cel de astazi, cu toate ca nu vreau sa intru in polemica.
Asa cum am mai spus undeva, atunci cand eram prelucrati despre modul in care trebuie sa ne facem treaba, unul din sefii mei avea o expresie pe care merita sa o redau: "pentru ca un dosar sa fie perfect, el trebuie sa fie BETON" (am redat doar din memorie).
Nu stiu de ce si din ce cauza s-a intamplat ASTAZI tot ceea ce se mediatizeaza si se incearca a se pune ca "mare realizare". Fiecare are interpretarea lui asa cum, deja s-a si vazut in media. Dar, din pacate vad ca in aceasta "intreprindere" betonul are foarte mult de suferit. Nu numai in aceasta "speta" ci si in multe altele. Si astfel, mi se pare anacronic ca in aceasta perioada, in care lupta impotriva coruptiei a ajuns sa fie mai importanta ca orice, sa nu se invate nimic de la cei care au demonstrat, deja ceva in aceasta lupta pe alte meleaguri, inclusiv in problema "confectionarii" betonului. Ma gandesc la recenta demisie de la FIFA, dupa dezvaluirile legate de anchetele in curs.
Insa cum si acest capitol din marea epopee nationala postdecembrista nu poate fi separat de tot ceea ce s-a intamplat si ni s-a intamplat in acest sfert de veac de originalitate, ma intorc la ceea ce spuneam la inceput. Face si asta parte din mediul septic.
Sunt, daca stau si ma gandesc bine urmarile a ceea ce se demonstreaza a fi ... FARA FRONTIERE. Iar in locul punctelor de suspensie se poate pune orice face parte din acest mediu septic si ne-a invadat, postdecembrist ca o "realizare" a libertatii si democratiei pe care le-am asteptat si pentru care multi si-au dat chiar viata.
De aceea nu ma simt bine. Ma simt "prost".
Mai mult, ma simt pe moarte.
Asa am inteles dintr-o reclama facuta cu intentii foarte bune, cu siguranta dar ajunsa, printr-un joc de cuvinte ... sursa "binelui" nostru.
O vedem si o auzim foarte des : ROMANIA TRAIESTE PRIN TAXELE TALE!
Doar ca tragic, cotidianul romanesc dovedeste ca alesii si numitii nostri, adica clasa politica mioritica demonstreaza ceva cutremurator: traiesc prin TAXE LETALE.
Dar e ... doar un joc de cuvinte. Care pune, totusi pe ganduri, nu?
PS. Iarasi si din nou nu pot corecta postarea. Asta-i ... concurenta tehnica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu