vineri, 31 iulie 2015

Despre ... pretuire (153)

"O singură rugăciune am: Doamne, să nu mă lași niciodată să fiu mulțumit de mine însumi."- Lucian Blaga (http://cuvintecelebre.ro/citate/autori/lucian-blaga/)

Vreau sa raman pe acelasi palier al postarii de ieri si sa continui ideea "cinstirii".

Nu, nu este vorba despre "cinstirea la un pahar, pana dimineata cu baietii" ci despre ceea ce Dex-ul ne explica ce inseamna "a cinsti" (desi si despre cealalta "cinstire" se face referire in el).

Explicau randurile de ieri ce inseamna femeia cinstita. Si am lasat postarea fara nici un comentariu, pentru a evidentia intreaga plinatate a cuvantului, de la calitatea de a fi cinstit la aprecierea si onorarea de care se bucura un om integru, o personalitate morala si principiala. 

Ideea mi-a venit nu numai de la sarbatoarea in sine, zi deosebita ci si din vizionarea celor "5x5 minute de istorie", emisiune pe care o urmaresc cu placere de cate ori pot. Ieri, intre altele s-a prezentat si "cazul Nicolae Iorga", "poate cel mai mare om de stiinta roman al secolului XX", dupa cum preciza (daca-mi aduc aminte bine, din memorie) realizatorul acesteia.

Aceasta apreciere si recunoastere m-a indreptat, de fapt, spre randurile de astazi, ca o continuare a celor de ier. Nu pentru a polemiza, insa, ci pentru a invita la meditatie si introspectie.  Atat pe cei apropiati cat si pe cei departati, pe simplii cetateni dar si pe "potentatii" democratiei noastre originale, de orice rang, grad si functie, actuali sau "ex"-i.

De ce? 

Pentru ca avem parte de prea "mult zgomot pentru nimic" in alergarea noastra nebuna dupa pretuire. Nu intru in polemica, asa cum am spus.
Citatul de la inceput este relevant. La fel cum relevant este si citatul folosit de mine foarte des:
"„Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie.” — Regele României Mihai-I (http://cuvintecelebre.ro/citate/autori/regele-mihai-i-al-romaniei/)

Eu m-am oprit si meditez la niste versuri, chiar daca unii vor spune ca alaturarea lor "nu da bine". 

Unul dintre versuri apartine unui cunoscut slagar romanesc si spune: 
"o urma de parfum si mult, mult praf pe drum
E TOT CE LASI IN URMA TA".
(am evidentiat esenta ideii, chiar daca este o melodie de dragoste).

Celelalte versuri fac parte dintr-un cantec mai deosebit, dar care merita atentie, cu siguranta:

"1. Precum trec stele strălucitoare,
De raza soarelui dimineaţa,
Aşa vei trece de-aici lăsând toate,
Dar, ce lui Isus ai făcut va sta.

Refren:
Asta rămâne, nu veştejeşte,
Ce pentru Isus ai făcut va sta;
Căci tu vei trece de-aici lăsând toate,
Dar ce lui Isus ai făcut va sta.

2. De lucrul tău altul se va bucura,
Pe tine uitare te v-aştepta,
Chiar de-ai semănat, tu nu vei secera;
Dar, ce lui Isus, ai făcut, va sta.

3. Serv credincios, cel ce bine ai luptat,
Sub grele sarcini tu nu te-ai lăsat;
Te vei repausa, dar, ceea ce-ai lantat,
În veci va sta ce-n iubire-ai lucrat."

(https://www.resursecrestine.ro/cantece/5045/precum-trec-stele-stralucitoare)

Si-n context, ma intreb: nu este mai bine sa nu ... faci zgomot?




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu