Despre ... cultura

Gandurile de astazi sunt rezultatul lecturarii unei postari aparute pe unul din blogurile urmarite de mine si a comentariilor ce i-au urmat. Insa nu ma voi referi nici la respectiva postare nici la respectivele comentarii.

Ma voi referi la cultura.

Dar nu la cultura agricola care, dupa cum prezenta media, trece printr-o criza la fel de teribila ca cea a intregii noastre societati si  nici la ceea ce tine de definirea si personalitatea noastra, cultura generala ci la una aparte, care nu tine de pregatire, diplome sau doctorate ci de ceva mult mai mult.

Cultura prezidentiala.

Am vazut multe comentarii pro si contra, am ascultat stirile dupa care ceea ce insemna odata incredere incepe sa scada si mi-am adus aminte cum, nu cu mult timp in urma, tot la niste evenimente importante din viata societatii noastre s-a intamplat ca multimea sa huiduie.

O fi o caracteristica a democratiei si libertatii? Nu stiu, asa ceva nu am prea vazut in lumea civilizata (pardon, am vazut cum se imparteau pumni in anumite parlamente, dar asta tine de cultura politica, nu?). Cert este ca in democratia noastra originala practica demonstreaza ca se poate orice, pentru ca este libertate.

Dar nici acest aspect nu ma intereseaza.

Pe mine m-a pus pe ganduri modul in care persoana care a primit cele mai multe sufragii la ultima votare a demonstrat ca "Romania lucrului bine facut" a fost doar un slogan de campanie ca si "Sa traiti bine!" sau ca predecesoarele. Si ca, din pacate, domnia sa nu a invatat nimic din experienta celor care ii sunt sau ar fi trebuit sa-i fie "mentori", asta tinand cont doar de puternica legatura pe care dumnealui o are cu omologul sau german. Care este pastor luteran. Iar experienta, depasind diferentele de nuanta spirituala, are un numitor comun pentru ca apartinem aceluias spatiu si aceleiasi credinte, crestinism. Ori, tinand cont ca si presedintele nostru este un protestant practicant, ma asteptam ...

Ma asteptam la o altfel de cultura prezidentiala.

Nu cea bazata pe traditionalul slogan "Divide et Impera", nici pe clasica manipulare si dezinformare, asa cum am tot fost invatati si ni s-a demonstrat ca se practica postdecembrist ci una bazata pe acel Ceva atat de diferit de tot ceea ce inseamna comunul: lectia Invatatorului Suprem. 

Iar unul dintre discipolii sai, un mare urmas care ne-a lasat multe adevaruri ocolite in democratia noastra originala spune asa:

"8 În cele din urmă, fraţilor, tot ce este adevărat, tot ce este nobil, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este plăcut, tot ce este vrednic de admirat, orice faptă măreaţă, orice este vrednic de laudă, la acestea să vă gândiţi!
9 Ceea ce aţi învăţat, aţi primit, aţi auzit şi aţi văzut în mine, aceea să faceţi! Iar Dumnezeul păcii va fi cu voi." (http://ro.bibleserver.com/text/NTR/Filipeni4)

Cu o astfel de cultura cu siguranta nu ar mai fi fost huiduieli, caci nu ar mai fi fost nici motive. 

Parerea mea.

Despre ... incercari

Provocarea la care faceam referire anterior, cap de afis a media interna si internationala ma duce cu gandul si la incercarile pe care le incumba. Caci la aceste incercari, spre rezolvare ma gandesc si nu la cele pe care le traversam, cotidian in zbaterea noastra pentru un trai decent.

Dar pentru ca "speta" este mult mai complexa si cere, asa cum afirma cineva, undeva "sa se mearga la cauze si nu la efecte" (redare aproximativa) cred ca cea mai mare incercare a acestor zile ramane gasirea raspunsului la intrebarea capitala: cum? 
Si las specialistii sa se pronunte si, de ce nu, sa-si demonstreze ... capacitatile.

Eu ma intorc la aceeasi sursa de ... rezolvare si chiar daca pare scos din context, redau unul din "imboldurile" pe care nu prea le luam in calcul pentru ca suntem in "alta lume". 

"1 Mulţumiţi-I Domnului, căci este bun, căci veşnică-I este îndurarea!
2 Israel să zică: „Veşnică-I este îndurarea!“
3 Casa lui Aaron să zică: „Veşnică-I este îndurarea!“
4 Cei ce se tem de Domnul să zică: „Veşnică-I este îndurarea!“
5 Din necaz am strigat către Domnul şi Domnul m-a scos la loc larg.
6 Domnul este de partea mea; de aceea nu mă voi teme. Ce-mi poate face un om?!
7 Domnul este de partea mea; El este ajutorul meu. De aceea voi privi triumfător la cei ce mă urăsc.
8 Mai bine să cauţi scăparea la Domnul, decât să te încrezi în om.
9 Mai bine să cauţi scăparea la Domnul, decât să te încrezi în cei mari.
10 Toate neamurile mă înconjurau, dar le-am nimicit în Numele Domnului.
11 Mă încercuiau, da, mă împresurau, dar le-am respins în Numele Domnului.
12 Mă împresurau ca nişte albine, dar au fost stinse ca un foc de paie: le-am respins în Numele Domnului.
13 Eram împins cu putere, ca să cad, dar Domnul m-a ajutat.
14 Domnul este tăria şi pricina cântării mele; El mi-a fost mântuirea.
15 Strigăte de bucurie şi de izbăvire se înalţă din corturile celor drepţi; dreapta Domnului aduce izbânda.
16 Dreapta Domnului este înălţată; dreapta Domnului aduce izbânda.
17 Nu voi muri, ci voi trăi şi voi povesti lucrările Domnului.
18 Domnul m-a disciplinat aspru, dar nu m-a dat morţii.
19 Deschideţi-mi porţile dreptăţii, ca să intru să-L laud pe Domnul!
20 Aceasta este poarta Domnului; cei drepţi intră pe ea.
21 Te voi lăuda, căci mi-ai răspuns şi mi-ai dat izbăvire.
22 Piatra pe care au respins-o zidarii, a devenit piatra din capul unghiului.
23 Domnul a făcut acest lucru. El este o minune în ochii noştri.
24 Aceasta este ziua pe care Domnul a rânduit-o, pentru ca noi să ne veselim şi să ne bucurăm în ea.
25 Doamne, Te rugăm, mântuieşte-ne! Doamne, Te rugăm, dă-ne izbândă!
26 Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului ! Vă binecuvântăm din Casa Domnului.
27 Domnul este Dumnezeu şi El ne luminează. Legaţi cu funii jertfa şi aduceţi-o până la coarnele altarului!
28 Tu eşti Dumnezeul meu şi Te voi lăuda! Tu eşti Dumnezeul meu şi Te voi înălţa!
29 Mulţumiţi-I Domnului, căci este bun, căci veşnică-I este îndurarea!" (http://ro.bibleserver.com/text/NTR/Psalmi118)

Dar ce lume!

Despre ... oportunitati

Nimic nu se compara cu provocarile.
Nu cele belicoase ci cele care dau oportunitati. Caci parca asa se spune, ca orice provocare a vietii inseamna o oportunitate.

Vad in aceste zile in stirile media cateva din provocarile mileniului trei si nu-mi dau seama ce oportunitati pot ele deschide.
Una dintre ele pare sa ne arate ce se poate intampla cu libertatea prost inteleasa iar cazul cu transmisia ororii de ieri, in direct cam pune pe ganduri. In ce priveste oportunitatile.
Alta priveste poate cea mai mare provocare, la care nu se astepta nimeni, cu siguranta. Un exod care, dupa umila mea parere va provoza un tsunami mai groaznic decat cel din Japonia. Iar masurile de prevenire sunt departe de a fi realizate. Ele nici nu au fost luate in calcul atunci cand ... zarurile au fost aruncate intru democratie si libertate, cu ani in urma.

In rest, numai si numai oportunitati, caci ce altceva pot insemna provocarile vietii pe care le primim, ca un soc in democratia noastra originala.

In fata lor, asteptand sa vad "rezolvarile" democratiei occidentale, care pare sa se resimta deja, vad cea mai mare oportunitate pe care o avem. 
Nu o spun eu ci Cartea Cartilor:

"1 Îmi voi ridica ochii spre munţi: de unde-mi va veni ajutorul?
2 Ajutorul meu vine de la Domnul, Care a făcut cerurile şi pământul.
3 El nu va lăsa să ţi se clatine piciorul, Păzitorul tău nu va dormita.
4 Iată că nu dormitează, nici nu doarme, Păzitorul lui Israel.
5 Domnul este păzitorul tău, Domnul este umbra ta pe mâna ta cea dreaptă.
6 Soarele nu te va bate în timpul zilei, nici luna – în timpul nopţii.
7 Domnul te va păzi de tot ce este rău; El îţi va păzi sufletul.
8 Domnul te va păzi la plecare şi la venire, de acum şi până în veac!" (http://ro.bibleserver.com/text/NTR/Psalmi121)

O provocare si oportunitate spre ... intelepciune.

Despre ... "bombe"

"Toate sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos. Toate sunt îngăduite, dar nu toate zidesc."

(http://ro.bibleserver.com/text/NTR/1 Corinteni 10)

Nu, nu este nimic periculos in gandurile ce urmeaza. Din punct de vedere al amenintarilor pentru care se verifica inclusiv aceasta pagina. Ca paranteza, mie personal nu mi se pare o "agresiune la adresa democratiei" acest mod de contracarare a acelor amenintari care perecliteaza viata daca esti corect si cinstit cu tine insuti si cu ceilalti. Parerea mea!

Ce m-a "focusat" astazi, dupa preumblarea prin mediul virtual este "bomba zilei" gasita undeva pe un site, dar nu stirea in sine ci BOMBA relevata de ea.
De aceea nici nu fac "dezbatere de caz" pe tema subiectului sau polemica. Cine vrea este liber sa o faca. 

Imi pun doar o intrebare, pe care am mai pus-o de altfel: CINE NE APARA DE NOI INSINE?

Ma uitam pe fascimilul care insoteste comentariul si am vazut un inscris care, cel putin mie mi-a dat de gandit: STRICT-SECRET. Si o data: 2004.

Si stau si ma gandesc, in sinea mea si in conditia de simplu cetatean: este normal ca un document, asa cum este el, clasificat si inregistrat sa apara public, intr-o democratie autentica?
Sau este normal sa primim "pe tava" si la comanda politica spete tip "bomba zilei"?

Inca odata, nu ma intereseaza speta, persoana sau interesul care a condus la aceasta "bomba".
Ma intereseaza cine ne apara si de cine. Mai ales ca avem "un aparat" atat de sofisticat si specialisti mai mult decat intuim noi sau credem ca stim.
Aaaaa, daca era vreun document din trecutul inca neclarificat, nici nu ma miram la cate dosare si dosarele zac prin sertare, inca pentru "pac la Razboiu' ! "
Dar asa....

Chiar, domnii cu grade grele din "structuri" si nu numai cum comenteaza "bomba"?
Nu ma intereseaza deci cine, ce si cum isi "plateste polita (politele)" si nici cine ce si cum este vizat in speta.

Pe un site anume a aparut o chestie interesanta, despre " Cei "10 Daca" http://adevarurilevietii.net/cei-10-daca/. 

Si asta ma intereseaza.
Caci ar fi o bomba daca s-ar aplica nu numai in democratia noastra originala ci in intreaga lume.
Dar si mai mare bomba ar fi daca omenirea si noi romanii, in speta, am aplica una din marile invataturi uitata sau aruncata la lada cu vechituri a istoriei:

"Tot ceea ce aţi dori deci să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel!" (http://ro.bibleserver.com/text/NTR/Matei7)

N-ar mai fi nici tradari, nici atentate, nici razboaie, nici crize de orice fel.
Si nici "bombe" de tipul acesta sau, stiu eu, chiar mai "sofisticate".

Dar lumea nu are nevoie de liniste si pace ci doar de ... "bombe". Din pacate.
  

Despre ... un aspect

In aceasta zi de tristete nu pot evidentia decat un singur aspect. Care ar trebui sa ne dea foarte mult de gandit. Daca am vrea.

"Răutatea oamenilor în zilele din urmă
1 Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.
2 Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, aroganţi, blasfemiatori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, lipsiţi de sfinţenie,
3 fără afecţiune, neînduplecaţi, acuzatori, neînfrânaţi, sălbatici, neiubitori de bine,
4 trădători, nechibzuiţi, încrezuţi, iubitori mai degrabă de plăceri decât de Dumnezeu,
5 având doar o formă de evlavie, dar negându-i puterea..."

(http://ro.bibleserver.com/text/NTR/2 Timotei 3)

Mai are sens sa ne intrebam de ca este lumea asa cum este?

Din media ... si nu numai

Incerc sa ma detasez de realitatea cotidiana si de faptul ca "traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul".

Ascultam, dimineata la radio cum ca intr-o anume localitate mioritica s-a constrit un drum (national?) care are inclusi doi stalpi de lemn pe centrul lui, departati la circa 100 metri unul de celalalt. Dar asta nu-i nimic cica, deoarece intre "fazele normalitatii democratiei noastre originale" multe alte "chestii" bat stirea (un teren de fotbal are in centru un ... stejar).

E adevarat, si cei care sunt pusi sa apere interesele statului sunt oameni, asa ca nu ma mira ca "beciul domnesc" trebuie sa gazduiasca intreaga paleta socio-profesionala, ca sa nu se supere nimeni de discriminare.

Un articol interesant, care poate raspunde indiscretei noastre intrebari, de simplii cetateni "cum este posibil" am gasit pe adevarul.ro:
http://adevarul.ro/locale/botosani/adevaratul-motiv-fost-decapitat-constantin-brancoveanu-era-considerat-marile-puteri-europei-fatarnic-1_55d0591ef5eaafab2c905bbe/index.html?ref=yfp
Am inceput sa-l citesc si gandul m-a dus la multele increngaturi ale libertatii si democratiei castigate de noi cu sange, dar anulate de cei care si-au arogat dreptul de a ne conduce, dincolo de o democratie adevarata si o libertate reala. Daca exista asa ceva.

Trecand, deci in revista doar cateva crampeie ale "actualitatii republicii fantastice Romania", m-am apucat sa joc SUDOKU. Mi se pare mult mai simplu si creativ decat sa te consumi pentru o cauza care ...

A, era sa uit.
Cauza este pierduta de mult, cam de la ... inceputuri.
Nu o spun eu ci o spune cineva cu mai multa autoritate si putere, de mult mai mult timp. Cu o averizare continua la care, din pacate nu suntem atenti deloc. Traim doar in secolul XXI si nu mai avem nevoie de ... sperietori, nu-i asa? (am avidentiat cu alt caracter exemplificarea):


"Venirea Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Fiului Omului
20 Fiind întrebat de către farisei când va veni Împărăţia lui Dumnezeu, Isus le-a răspuns: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel încât să fie observată
21 şi nici nu se va zice: «Iat-o aici!» sau «Iat-o acolo!», pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este în mijlocul7 vostru!“
22 Le-a zis apoi ucenicilor: – Vor veni zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului Omului, dar n-o veţi vedea!
23 Vă vor zice: „Iată-L aici!“ sau „Iată-L acolo!“ Să nu vă duceţi, nici să nu-i urmaţi!
24 Căci aşa cum iese fulgerul şi luminează de la o margine a cerului la cealaltă, tot aşa va fi şi cu Fiul Omului (în ziua Sa)8!
25 Dar mai întâi trebuie să sufere multe şi să fie respins de această generaţie.
26 Aşa cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, tot aşa va fi şi în zilele Fiului Omului.
27 Oamenii mâncau, beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când Noe a intrat în arcă şi a venit potopul şi i-a distrus pe toţi.
28 Va fi la fel cum s-a întâmplat şi în zilele lui Lot: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, plantau, construiau,
29 dar, în ziua când Lot a ieşit din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer şi i-a distrus pe toţi.
30 Tot aşa va fi şi atunci când se va arăta Fiul Omului.
31 În ziua aceea, cel ce va fi pe acoperişul casei şi va avea lucrurile în casă, să nu coboare să le ia, iar cel ce va fi la câmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă la ce a rămas în urmă!
32 Aduceţi-vă aminte de soţia lui Lot!9
33 Oricine caută să-şi scape viaţa o va pierde, dar cel care şi-o va pierde o va păstra.
34 Vă spun că, în noaptea aceea, din doi care vor fi într-un pat, unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat.
35 Două femei vor măcina împreună – una va fi luată, iar cealaltă va fi lăsată. (
36 Doi bărbaţi vor fi la câmp – unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat.“)10
37 Ei L-au întrebat: – Unde, Doamne? Isus le-a răspuns: – Unde va fi trupul, acolo se vor aduna şi vulturii!"

(http://ro.bibleserver.com/text/NTR/Luca17)

Da, sa nu uit.

Joc Sudoku dupa ce-mi "fac temele". Acum citesc si "Evanghelia dupa Luca".

Astazi ... doar atat!

"1 Lăudaţi-L pe Domnul! Lăudaţi Numele Domnului, lăudaţi-L, slujitori ai Domnului,
2 care staţi1 în Casa Domnului, în curţile Casei Dumnezeului nostru!
3 Lăudaţi-L pe Domnul, căci Domnul este bun! Cântaţi Numelui Său, căci este plăcut!
4 Domnul Şi-a ales pe Iacov, pe Israel ca moştenire a Sa.
5 Eu recunosc că Domnul este mare: Domnul nostru este mai mare decât toţi zeii!
6 Domnul face tot ce-I place, atât în ceruri, cât şi pe pământ, atât pe mări, cât şi în toate adâncurile.
7 El face să se ridice norii de la capătul pământului; El trimite fulgerele care vestesc ploaia şi aduce vântul din cămările lui.
8 El este Acela Care a ucis pe întâii născuţi ai Egiptului, de la oameni până la dobitoace.
9 El a trimis semne şi minuni în mijlocul tău, Egiptule, împotriva lui Faraon şi împotriva tuturor slujitorilor lui.
10 El a lovit multe neamuri şi a omorât regi puternici:
11 pe Sihon, regele amoriţilor, pe Og, regele Başanului, şi pe regii tuturor regatelor din Canaan.
12 Apoi a dat ţara acestora ca moştenire, ca moştenire lui Israel, poporul Său.
13 Doamne, Numele Tău este veşnic! Doamne,Tu eşti amintit din generaţie în generaţie.
14 Căci Domnul face dreptate poporului Său şi îi mângâie pe slujitorii Săi.
15 Idolii neamurilor sunt din argint şi din aur, sunt lucrarea mâinilor omeneşti.
16 Au gură, dar nu pot grăi, au ochi, dar nu pot vedea,
17 au urechi, dar nu aud, au nas, dar nu au suflare în nările lor.
18 Asemenea lor sunt şi cei care i-au întocmit, toţi cei ce se încred în ei.
19 Casă a lui Israel, binecuvântează-L pe Domnul! Casă a lui Aaron, binecuvântează-L pe Domnul!
20 Casă a lui Levi, binecuvântează-L pe Domnul! Cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvântaţi-L pe Domnul!
21 Binecuvântat să fie Domnul din Sion, El Care locuieşte în Ierusalim! Lăudaţi-L pe Domnul!" (http://www.bibleserver.com/text/NTR/Psalmi135)

Completare cu ... copy-paste

Spuneam ieri ca ma gandesc la o lectie ... morala sau de morala. Si nu am facut nici o alta referinta, doar mi-am expus un simplu gand.

Iata ca astazi, trecand in revista zona virtuala am gasit articolul care mi-a intarit ideea unei lectii de care avem atat de multa nevoie.
Chiar daca nu i-am cerut permisiunea autorului, voi reda  textul prin copy-paste si voi sublinia, prin schimbarea caracterelor ceea ce ar trebui sa dea de gandit celor care ... ne "croseteaza" viitorul.

"Lectie regala
Regele Mihai, cel pictat tânăr, în uniformă militară, în pronaosul bisericii din Sângeru, într-un lăcaș de închinăciune al Văcăreștilor,  transmite un mesaj către popor. Nepotul său Nicolae, prin decizia Șefului Casei Regale , a fost deposedat de titlul de Principe al României și nu va mai avea dreptul de a se numi Alteță Regală. Din acel moment el este exclus din Linia Succesorală a Coroanei. Citesc și recitesc acest text care mă trimite într-o altă lume, într-un alt univers moral și uman, în cartea de istorie. Regele, la 92 de ani ai săi, tatăl unor fete și având acest nepot, băiat frumușel, pe care monarhiștii români, câți or mai fi, îl vedeau într-o zi urmaș la tron, dacă tronul nu va rămâne încă o mie de ani de aici înainte un scaun amărât pe care să stea băsești și mai puțin băsești, oricum un lemn, zis republican, pentru șezuturi comune, face o corecție dureroasă și cumplită. Îl retrimite în viața comună pe nepotul său. De ce? ”Majestatea Sa a afirmat că Familia Regală și societatea românească  din acele vremuri vor avea nevoie de o cârmuire sub semnul modestiei, bine cumpănită, cu principii morale, respect și mereu cu gândul la ceilalți”. E singura dezlegare din textul remis de Biroul de presă. Regele a găsit că nepotul lui nu-i vrednic de a gândi la ceilalți și nu-i modest. Asta nu înseamnă că bunicul nu își mai iubește nepotul. Da, dar nu ca posibil Rege. Regele e unsul lui Dumnezeu pentru un popor, iar unsul lui Dumnezeu nu se poate arăta ca o hahaleră.
Nu cred că Nicolae, un fel de copil de casă din Luceafărul lui Eminescu, așa mi s-a înfățișat mie, fâșneț și șmecheraș ca mulți din generația lui, putea fi – atât cât l-am aproximat eu – vreodată rege. Bunicu-său are și azi ținută, se identifică, stând în fața Parlamentului, unde a cuvântat, cu propriul lui monument. Că mie, nepotul regal mi s-a părut loază, e o treabă care ține de percepția mea, bună sau strâmbă. 
Când Regele rostește și iscălește o asemenea osândă devine cutremurător. Câți politicieni de azi, câți îmbuibați politici de azi sunt în stare să transmită viitorimii că urmașii lor sau un urmaș al lor nu-i vrednic să slujească poporul fiindcă nu-i modest? Doar un Rege poate face asta. Și o face singurul supraviețuitor, șef de stat,  al ultimului mare război, Regele Mihai al României.
Nu cred că regii plâng vreodată. Nicolae, în lumea mea, putea fi tratat ca un tânăr răsfățat care a greșit sau te-a trădat prin nevrednicie, înfrângându-ți speranțele. Putea fi tras de urechi că i s-a suit Alteța la cap. Iertarea putea veni mai iute și fiindcă bunicu-său l-a făcut Alteță Regală și l-a scris în linia succesorală a tronului cu atât mai mult cu cât n-a avut norocul unui băiat ca fiu.  N-a avut norocul unui băiat  și totuși simte că trebuie să facă acest gest pentru viitorime. Nepotul e mai puțin important decât vremurile care vor veni. 
Țara e importantă. 
Pentru țară și pentru acele vremuri, nonagenarul nostru Rege și-a trimis iubitul nepot acasă."  (http://www.expresmagazin.ro/lectie-regala/)

Mai poate fi ceva adaugat?
Da, zic eu: citatul pe care l-am folosit de multe ori si care, probabil pentru unii, doare cel mai tare:
„Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie.” — Regele României Mihai-I

Si langa acesta, un alt citat la fel de des folosit de mine, care-l intregeste:

„Dacă i-am mulțumi lui Dumnezeu pentru ce a făcut pentru noi, n-am mai avea timp să ne plângem.”— Richard Wurmbrand (http://cuvintecelebre.ro/autori-citate/)

Adevarate lectii pentru o dezvoltare normala si civilizata in acest mileniu al contrastelor.

Pacat ca potentatii democratiei noastre originale, de toate functiile si gradele, nu au timp pentru asemenea lectii. Sau n-au nevoie. 

Si stau si ma intreb: si-au "facut temele" in alta parte sau se considera deja repetentii democratiei si libertatii adevarate?

Scurt despre o lectie ... (de) morala

In aceasta atat de fireasca perioada de patimi, intre atatea spete "de impact" asupra cotidianului si printre atatea luari de pozitie si comentarii am ramas la un simplu gand prins, perfect intr-un scenariu si o interpretare de exceptie despre o stare care urma sa apara peste vreo 40 si ceva de ani.

Redau, din memorie ceea ce se puncta in "Operatiunea monstrul" : "cat mai avem de luptat asupra noua insine" (sau cam asa ceva cred ca spunea marele Toma Caragiu criticand, chipurile risipa, dupa ce fusese "umilit" la "pescuit").

Iar gandul se continua si ma indreapta spre o lectie cu si despre morala pe care incerc sa o inteleg in tot tavalugul acesta de informare si dezinformare.

Negasind insa "suport" in democratia noastra originala, ma intorc la aceeasi Cartea a Cartilor unde ni se preda o extraordinara lectie (de) morala:

"45 Omul bun scoate ce este bun din vistieria bună a inimii lui, dar cel rău scoate ce este rău din inima lui cea rea." (http://ro.bibleserver.com/text/NTR/Luca6)

Care cred ca depaseste toate ... incercarile altora de a da lectii. Cu tot contextul ei.

Scurt dar de ... meditat

Un gand scurt, de duminica sa itit dupa ce "mi-am facut lectiile" si-l las sa zburde pe aici, intru liniste sufleteasca.

De ce?

Pentru ca, dincolo de orice alte comentarii poarta in el asa cum spune si preambulul mesajului, parca anume pentru calatoria pe care o intreprindem in si prin aceasta viata, solutia pentru o adevarata fericire.

De aceea astazi ma opresc doar la inserarea pasajului in cauza si meditez la el. Pentru mine, pentru ai mei, pentru toti cei care doresc, cu adevarat pace si binecuvantare.

"Un cântec de pelerinaj
1 Ferice de oricine se teme de Domnul şi umblă pe căile Lui!
2 Căci atunci vei mânca din munca mâinilor tale, vei fi fericit şi-ţi va fi bine.
3 Soţia ta va fi ca o viţă roditoare în preajma casei tale, fiii tăi vor fi ca lăstarii de măslin împrejurul mesei tale.
4 Aşa este binecuvântat bărbatul care se teme de Domnul.
5 Domnul să te binecuvânteze din Sion, ca să vezi propăşirea Ierusalimului în toate zilele vieţii tale
6 şi să-i vezi pe fiii fiilor tăi! Pacea fie peste Ierusalim!"

(http://ro.bibleserver.com/text/NTR/Psalmi128)

Despre .. solutii

Astazi mi-am propus sa ma opresc la un subiect foarte interesant, cred eu dar si controversat in acelasi timp. 

Solutiile.

Toata lumea cauta solutii la problemele cu care se confrunta omenirea si, deci si noi, vremelnicii locuitori ai acestor plaiuri.

Se fac analize, prognozari, prezumtii si chiar profetii.

Se nasc teorii care mai de care mai sofisticate si mai laborioase.

Se lanseaza lucrari de specialitate in toate domeniile vietii politice, economice, sociale samd.

Se produc emisiuni media la care experti din toate domeniile dau verdicte mai mult sau mai putin linistitoare vizavi de un viitor "luminos" sau "apocaliptic".

Nu vreau sa ma erijez intr-un "atotstiutor" care-si da si el cu parerea, in lipsa de altceva. Nici nu sunt.

Vreau doar sa redau, din experienta mea personala traita, cu adevarat, intre extreme o simpla constatare, un gand care ma urmareste si nu pot sa nu-l inserez intre postarile mele.

Suntem intr-o continua alergare si cautare dupa solutii.

Din momentul in care ne "ridicam", adica parasim caldura parinteasca a familiei, viata noastra este o continua confruntare. Si in aceasta confruntare, luam anumite decizii. Acum, ca deciziile pot fi bune sau rele, doar viitorul o poate spune. Si de cele mai multe ori trecem printr-un dualism care nu lipseste din viata nimanui: cautam vinovati externi pentru esecurile noastre si ne autoglorificam pentru reusite. Este firesc si in natura noastra.

Nu am nimic cu cei care au reusit. Bravo lor!

Chiar daca multi s-au folosit de mijloace nu tocmai morale (cine stie, cunoaste!), reusita m-a bucurat intotdeauna si la fostii mei colegi si, asa, in general.

Pe mine ma socheaza (si aici vreau sa ma opresc astazi, desi am mai facut referire la asta) modul in care aruncam vina pe altii, in cazul esecurilor.

Pentru toate nerealizarile noastre vinovati sunt altii. In toate domeniile si la toate nivelele sau nivelurile, cum se doreste dupa sens. Iarasi las media sa vorbeasca.

Iar "buba" tot colecteaza puroi, adica ura si dorinta de razbunare iar cand se sparge naste "evenimente" de genul celor cu care ne-a tot obisnuit cotidianul mioritic postdecembrist. La fel, la toate nivelele si in toate domeniile.

Pe urma stam si ne intrabam daca suntem sanatosi la cap (sau ne intraba altii).

Si-n toata aceasta "nebunie" cautam, chipurile solutii. Dar tot in exterior. Fara sa ne uitam la noi insine. Si tot aratam cu degetul la altii.

Spuneam, cu alta ocazie, ca cel mai simplu mod de a ne rezolva problemele este ca atunci cand aratam cu degetul spre cineva sa ne uitam la mana pe care o folosim si mai ales la cele trei degete stranse in pumn care arata spre noi insine.

Este cea mai simpla solutie pentru gasirea de solutii.

Iar ca invatatura, mai presus de orice invataturi speciale si de specialitate teoretice (practica "omorandu-ne" in domeniu), crde ca ar trebui sa ne intoarcem la acelasi adevar atat de simplu dar atat de ignorat, in acest mileniu al extremelor, Cartea Cartilor care spune mai mult decat clar:

  

"Tot ceea ce aţi dori deci să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel! Căci în aceasta este cuprinsă Legea şi Profeţii." (http://ro.bibleserver.com/text/NTR/Matei7)

Cea mai simpla solutie in rezolvarea problemelor noastre!

Despre ... realitatea cruda (147)

Cu sinceritate, mi-ar fi placut sa continui gandurile dupa ultima postare, mai ales ca am cam lasat in aer explicatia legaturii dintre calatoriile in exterior si articolul pe care l-am redat prin copy-paste. Dar nu pot, din mai multe motive din care astazi voi expune doar unul.

Ma opresc insa doar la reamintirea "experientei Danemarca" despre care mi se pare ca am mai scris si anterior, pentru a puncta ceea ce mi-a ramas pe suflet ca relevanta pentru renumele pe care ni l-am facut in lume.

Iar cazul, pe care-l cunosc cei peste douazeci de "cursanti", dintre care doar vreo 6-7 aveau pasapoartele "albe", se refera la intamplarea de pe feribot, la intoarcerea spre Copenhaga, dupa fenomenala "dezlantuire" de la ducere.

Caci asa cum marea majoritate a celor care "au ras" la propiu masa cu bunatati a bufetului suedez, la ducere ca mai apoi sa fie bagati la tarc si umiliti, la intoarcere, erau plimbati prin toate colturile lumii, dar ne-au facut de ras asa si "titratii" din fotoliile de alesi si numiti ai democratiei noastre originale, umblati prin toate colturile lumii ne umilesc in fata acesteia, dand frau liber imaginatiei si aprecierilor de genul "voi sunteti zdraveni la cap?".

De aceea am ramas, parca fara cuvinte. Prea mare similitudinea.

Dar nu asta este subiectul care m-a condus spre gandurile de astazi, desi se leaga.

Pentru ca urmaresc diferite bloguri si site-uri de socializare nu pot sa nu observ, ca orice om care se doreste informat, batalia acerba pentru audienta, campaniile mediatice de informare si dezinformare si, nu in ultimul rand, asalturile tot mai acide pentru influentare si, din pacate de demigrare. 

Nu vreau sa comentez nimic din ceea ce s-a scris, deja in presa si mediul virtual.

Vreau doar sa exprim punctul meu de verere pe care, cu siguranta, il impartaseste un numar mare de persoane: desi se pare ca mergem intr-o directie buna, nimic nu este bun in tot ceea ce facem si se face.

Nu mi-a trebuit mult timp sa inteleg acest adevar. Insa mi-a trebuit ceva timp sa-l constientizez.

Asa ca nu ma mira cotidianul mioritic.

Sunt date legi care interzic citarea anumitor persoane dar nu se face nimic pentru interzicerea pornografiei si trivialitatii de tot felul, inclusiv in mediul virtual, legi care protejeaza "castele" dar ne fac, ca popor sa parem "alienati mintal". Si exemplele ar putea continua.

Ma mai opresc la o singura "cestiune de importanta" care mi-a sarit in ochi, asa ca la sfarsit de postare. Se bate, acum, moneda pe "speta jurnalistilor sechestrati". Dar, surpriza: pentru aflarea adevarului dosarul in cauza trebuie desecretizat. Si ducandu-ma inapoi, cu zeci de ani in urma, cand o crima nu a putut fi rezolvata din cauza de secretizare si s-a facut referire, expres la speta in cauza cand cu "aflarea adevarului despre Revolutie", ma intreb: vom stii noi, vreodata, adevarul despre noi?

Probabil. dar eu zic cu siguranta, nu.

Si iarasi spun, asa trebuie sa fie.

Citatul cu care inchei, redat prin copy-paste dintr-o sursa pe care nimeni nu ma poate opri sa o folosesc, este cat se poate de concludent. Pacat ca sursa in cauza nu este luata in consideratie. Dar si acest lucru este ceva foarte normal in "epoca contemporana". Iar asta este cauza tuturor relelor.

"1 Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. 

2 Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, aroganţi, blasfemiatori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, lipsiţi de sfinţenie,
3 fără afecţiune, neînduplecaţi, acuzatori, neînfrânaţi, sălbatici, neiubitori de bine,
4 trădători, nechibzuiţi, încrezuţi, iubitori mai degrabă de plăceri decât de Dumnezeu,
5 având doar o formă de evlavie, dar negându-i puterea. Îndepărtează-te de astfel de oameni!" 

(http://ro.bibleserver.com/text/NTR/2 Timotei3)

Si realitatea cruda, dar adevarata.

Aproape ... fara cuvinte

"Când ar fi să dau vreo povaţă unui tânăr, iată pe care i-aş da-o: Tinere, să-ţi faci patria scumpă şi sfântă ca şi mama! S-o iubeşti şi s-o respecţi din adâncul sufletului tău. De dragostea şi de respectul tău pentru ea să nu faci vreodată reclamă şi paradă. Ba, ai dreptul şi datoria să urăşti, să loveşti, să sfarmi pe acei fraţi ai tăi ticăloşi, care, în loc s-o iubească şi s-o respecte ca pe o mamă, cuminte, onestă şi severă, o curtează, o măgulesc şi exaltează ca pe o bătrână cochetă nebună."

(http://www.citate.ro/1160/patria-scumpa-si-sfanta-ca-si-mama_ Lucian Blaga)

Nu m-am plimbat prin strainataturi. Asa a fost sa fie. 

Am avut parte de "iesiri" doar printr-o mica escapada in Turcia anilor '90, o instruire PHARE (cu programul PAEM, cel "implementat" acum prin AJOFM-uri, dar la "alt" nivel) de o saptamana in Danemarca si un congres al ONG-urilor in Moldova. Putin, foarte putin fata de altii. Dar nu ma plang.

Ma plang insa de o realitate cruda pe care am gasit-o in aceasta dimineata, in timp ce "foiletam" mediul virtual, ca sunt in concediu.

Nu comentez mai mult articolul aparut aici si intitulat asa:  http://ampress.ro/editoriale/mai-romanilor-sunteti-zdraveni-la-cap/

ci imi pun doar o intrebare, asa cum a lansat-o o anume "intreprindere" trecuta:

"Viata noastra unde e,

Viata noastra, ce-ati facut cu ea?"

Lectura atenta!

Cere un raspuns mai ales din partea "marilor patrioti" de toate gradele si functiile pusi "acolo" sa ne apere, la noi acasa!

"Am citit cea mai dură,tranșantă, nemiloasă dojană meritată transmisă poporului meu de un ambasador străin. Un fel de mă, măi românilor, sunteți întregi la minte? O spune nu un neica nimeni, ci ditamai ambasadorul Norvegiei la București. Omul ăsta, diplomat venit dintr-o țară în care nu prea crește nici grâul, nici pătlăgica, nici floarea soarelui, nici leușteanul, nu pricepe cum o țară cu un asemenea pământ, toată traversată de gârle și izvoare și izvorașe, capabilă să hrănească fără probleme, cu îndestulare, 80 de milioane de oameni, nu-i în stare să hrănească o populație de cinci ori mai mică. E un uriaș paradox, zice ambasadorul, exprimându-și astfel perplexitatea. E, citesc eu pe dedesubtul răgnetului dojenitor, o idioțenie. Cum să imporți tu, România, cireșe din Africa de Sud, usturoi din China, fasole din Etiopia, praz din Egipt, mere din Polonia, lăptuci din Brazilia? Cum să cumperi struguri când ai podgorii care produc cele mai diverse soiuri de masă și de vin încât să umpli toate mesele princiare ale lumii? Cum să cumperi măi România, nu ți-e rușine, struguri de masă din soiul Italia veniți chiar din Italia când și nesăpată o vie de la Drăgășani sau Pietroasele sau Valea Călugărească sau Odobești îți poate da struguri de masă la fel de buni, dacă nu mai buni decât cei cumpărați din Cizmă și stropiți abundant cu pesticide?

Se miră ambasadorul Norvegiei, azi, într-o conferință publică și o sută de politicieni și oameni de afaceri și de gură casă prezenți în sală îi dau tâmp dreptate și apoi pleacă acasă liniștiți. Alo, domnule Guvern, ai vreo soluție să nu mai cumpărăm praz din Egipt fiindcă se ridică Nea Mărin din mormânt, fiindcă-i insulți nu doar Băileștii, ci și opera umoristică? Alo, nea ministrule agricol, ai vreo idee cum să nu mai cumpărăm vagoane de usturoi din China, fertilizat cu căcat uman, fiindcă chinezii nu aruncă nimic și găsesc utilitate și productului ieșit din găoază, și să folosim usturoiul nostru, îngrășat cu gunoi de grajd, fiindcă la noi crește un usturoi mai bun și mai usturoi ca usturoiul lor, cu condiția să-l pui în pământ?

Ne spune, nu un neica nimeni, ci un diplomat care nu-și pierde cumpătul cu una cu două, uluit – din iubire pentru noi fiindcă altă motivație n-ar avea – că suntem, ca să nu zică idioți, paradoxali. Da, nea norvegianule! Suntem un paradox european. Și dacă mai cauți nițel mai găsești și alte paradoxuri. Îți mai zic eu unul. Acum un sfert de veac exportam mobilă în toată lumea. Pădurile noastre erau vândute ca viori și paturi și scrinuri sculptate. Nemții cumpărau, era singura șmecherie îngăduită, în lădițe de lemn, musai în lădițe de lemn, legume și fructe românești. Îi interesau în primul rând lădițele. Azi vindem, în lumea arabă mai întâi, apoi în lumea europeană și-n toate lumile, exclusiv bușteni. Lemn brut. Cumpărăm de-ale gurii. Cumpărăm grâu în țara grânelor și cumpărăm cireșe. Când, mă întreb, vom cumpăra dude? Din Guinea Bissau sau din Tanganica? Și zarzăre. Încă nu importăm zarzăre. Să cumpărăm și zarzăre. Da, domnule norvegian, ai slobozit un strigăt pe care-l recepționez ca pe o dovadă de dragoste. Transmite dragostea asta care să ne trezească, chiar dacă te ferești să ne numești idioți, ci doar paradoxali." 

Foarte scurt la ... inceput de saptamana (150)

„Să te schimbi și să te schimbi în bine sunt două lucruri total diferite.” — Proverbe germane (http://cuvintecelebre.ro/subiecte/schimbare/page/2)

Un gand scurt s-a "itit" in aceasta dimineata, dupa ce mi-am "facut tema", adica am citit cele cinci pasaje despre care explicam anterior. Si asta ca urmare a faptului ca mi-am aruncat ochii pe stirile din mediul virtual, asa la intamplare, la care s-au alaturat si comentariile acide dinainte vizavi de un concediu pe care, normal si l-a luat persoana cu cea mai inalta functie in stat. Acest gand se refera la uriasa capacitate umana de a se schimba. Dar nu in bine.

Pornesc de la ultima "speta" si vad cum, incetul cu incetul, balonul de euforie se dezumfla, dupa ce se intelege ca orice s-ar face pe dulcele nostru plai, situatia ramane neschimbata. Si asta imi aduce aminte de o intalnire unde se facea comparatia Romaniei cu un cos plin cu mere bune si unul stricat. Cu consecintele de rigoare. 

Dar nu ma mira "starea natiunii" cand imi amintesc cum s-au schimbat, radical niste oameni, un oras intreg acum aproape doua mii de ani, intr-un context mult mai important decat cel al democratiei noastre originale.

De aceea revin si la stirea recenta dupa care cineva, un lider cu importanta in politica, se punea, deja contra aceleiasi persoane sus amintite, din aceasi "structura politica", intr-o speta cu impact pentru aceeasi democratie originala romaneasca. Nu fac nici o referinta, detaliile se gasesc in media.

M-au pus, deci pe ganduri cameleonicele stari prin care suntem gata sa trecem, ori de cate ori INTERESUL NOSTRU PERSONAL pare vizat si am gasit, pe site-ul cu pricina, un citat care mi s-a parut mai mult decat reprezentativ pentru cotidianul pe care-l traversam acum si aici. Si m-a mai pus pe ganduri nevoia, ignorata tot mai mult, de schimbare in bine pe care o respingem din cauza de ... EU.

Asa stand lucrurile, m-am gandit cat de schimbator sunt si eu. De aceea m-am oprit si am ramas la ceea ce am inceput anterior in postarile mele, o constanta de la care mi-am propus sa nu ma abat sau sa ma schimb, relevata in aceeasi Carte a Cartilor:

"16 Nu vă lăsaţi duşi în rătăcire, fraţii mei preaiubiţi!
17 Orice dăruire generoasă şi orice dar desăvârşit este de sus, coborând de la Tatăl luminilor, la Care nu există schimbare sau umbră din pricina mutări". (http://ro.bibleserver.com/text/NTR/Iacov1)

Dar despre asta ... va urma.

Doua de ... duminica

Astazi, poate ca un prolog dar mai degraba ca urmare a "foiletarii" netului si a gasirii unor stiri "de importanta", chiar daca pe mine m-a "focusat" doar un citat celebru, m-am oprit la un alt subiect de meditatie, mai vechi dar pe acelasi palier.

Inserez mai intai, prin copy-paste, citatul care merita foarte mare atentie, mai ales in spatiul nostru mioritic, depozitar al celei mai originale democratii (explicatia se gaseste perfect in cotidianul care "ne ocupa tot timpul, pentru ca traim in Romania"), „Ce oameni excepționali trec pe lângă noi, anonimi, și noi admirăm prostește atâția neghiobi, numai pentru că au vorbit de ei presa și opinia publică.” — Mircea Eliade

 (http://cuvintecelebre.ro/citate/autori/mircea-eliade/), caci el se subscrie penuriei de valori care s-a nascut tocmai pentru ca avem o asemenea "originalitate".

Speta in sine, reliefata in stiri, comentarii si in toata constelatia mediului virtual formeaza, deja subiect pentru analizele specialistilor in materie interpretativa.

Mie insa mi s-a parut mai important ca orice un mod de actionare in confruntarea pe care un om o poate avea cu realitatea stricta si directa, chiar daca el este rege (sau presedinte, sau ministru sau sef de partid, de minister sau ... ). 

Speta respectiva, care merita mult mai multa atentie, se regaseste in randurile urmatoare pe care le redau tot prin copy-paste si fara alte comentarii, chiar daca am mai facut-o si cu alta ocazie:

"Pentru dirijor. Un psalm al lui David compus pe vremea când profetul Natan a venit la el, după ce păcătuise cu Batşeba.

1 Ai milă de mine, Dumnezeule, după îndurarea Ta! În mila Ta cea mare, şterge nelegiuirile mele! 

2 Spală-mă de vina mea şi curăţeşte-mă de păcatul meu!
3 Căci îmi cunosc nelegiuirile şi păcatul meu stă neîncetat înaintea mea.
4 Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit şi am făcut ceea ce este rău înaintea Ta, aşa că Tu eşti găsit drept când vorbeşti şi eşti fără pată când judeci.
5 Iată că sunt născut în nelegiuire, în păcat m-a zămislit mama mea.
6 Tu doreşti ca adevărul să fie în adâncurile fiinţei; fă-mi deci cunoscută înţelepciunea înăuntrul meu.
7 Curăţeşte-mă cu isop şi voi fi curat, spală-mă şi voi fi mai alb decât zăpada.
8 Fă-mă să aud veselie şi bucurie, iar oasele pe care Tu le-ai zdrobit se vor veseli.
9 Ascunde-Ţi faţa de păcatele mele, şterge toate nelegiuirile mele!
10 Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, şi pune un duh nou şi statornic înăuntrul meu!
11 Nu mă izgoni din prezenţa Ta şi nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt!
12 Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale; sprijină-mă cu un duh de bunăvoinţă!
13 Atunci voi învăţa căile Tale pe cei ce le calcă, şi păcătoşii se vor întoarce la Tine.
14 Dumnezeule, izbăveşte-mă de vina sângelui vărsat, Dumnezeul mântuirii mele, şi limba mea va cânta dreptatea Ta!
15 Stăpâne, deschide-mi buzele, iar gura mea va vesti lauda Ta!
16 Dacă Ţi-ar fi plăcut jertfele, Ţi-aş fi adus, dar Ţie nu-Ţi plac arderile de tot.
17 Jertfa plăcută lui Dumnezeu este un duh zdrobit; Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă frântă şi mâhnită.
18 În bunăvoinţa Ta, fă bine Sionului şi construieşte zidurile Ierusalimului!
19 Atunci te vei bucura de jertfe potrivite, arderi de tot întregi; atunci se vor aduce viţei pe altarul Tău."  (http://ro.bibleserver.com/text/NTR/Psalmi51)

Ca un aviz ... avizatilor de orice fel, nu doar din context!

Despre o ... "legatura" (152)

„Vieţile noastre se încheie în ziua în care rămânem tăcuţi în privinţa lucrurilor care contează.” — Martin Luther King

Astazi mi-am propus doar o "legatura".

Se potriveste perfect cu realitatea si, in context, cu ... toata truda noastra pentru nimic (alergarea pe acest Pamant in cautarea acelui ceva care sa ne scoata din intuneric si pe care nu-l gasim nici la psihologi si nici in orice alt mod de ... alienare).

Pasajul pe care l-am "vizat" (fara nici un alt comentariu) spre redare prin copy-paste (chiar daca a mai fost postat anterior) este, deci, o legatura cu mai multe "chei" spre rezolvarea problemelor dar trebuie "digerat" pe indelete, fara prejudecati.

Altfel certificam citatul amintit. Si este pacat!  

Lectura ... cu intelepciune!

"Isus şi Nicodim

1 Între farisei era un om pe nume Nicodim, un conducător al iudeilor.
2 Acesta a venit la Isus noaptea şi I-a zis: – Rabbi, ştim că eşti un învăţător Care a venit de la Dumnezeu. Căci nimeni nu poate face aceste semne pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.
3 Isus i-a răspuns: – Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă cineva nu este născut din nou nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu!
4 Nicodim L-a întrebat: – Cum poate fi născut un om bătrân? Poate el oare să intre a doua oară în pântecele mamei lui şi să fie născut?
5 Isus i-a răspuns: – Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă cineva nu este născut din apă şi din Duh nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu!
6 Ce este născut din carne este carne, iar ce este născut din Duh este duh.
7 Să nu te miri că ţi-am spus: „Trebuie să fiţi născuţi din nou!“
8 Vântul suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul, dar nu ştii de unde vine şi unde se duce. Tot aşa se întâmplă cu oricine este născut din Duhul.
9 Nicodim L-a întrebat: – Cum se pot întâmpla aceste lucruri?
10 Isus i-a răspuns: – Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu înţelegi aceste lucruri?!
11 Adevărat, adevărat îţi spun că noi vorbim ceea ce ştim şi depunem mărturie despre ceea ce am văzut, dar voi nu primiţi mărturia noastră.
12 Dacă v-am vorbit despre lucrurile pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede dacă vă voi vorbi despre lucrurile cereşti?!
13 Nimeni nu s-a suit în cer în afară de Cel Care a coborât din cer, adică de Fiul Omului (Care este în cer)
14 Şi, aşa cum Moise a înălţat şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul Omului,
15 pentru ca oricine crede în El să aibă viaţă veşnică.
16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.
17 Căci Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.
18 Cel ce crede în El nu este judecat; însă cel ce nu crede a şi fost judecat, pentru că nu a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.
19 Şi judecata este aceasta: lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.
20 Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se expună faptele.
21 Dar cel ce lucrează potrivit cu adevărul vine la lumină, ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu." (http://ro.bibleserver.com/text/NTR/Ioan3)