miercuri, 12 august 2015

Completare cu ... copy-paste

Spuneam ieri ca ma gandesc la o lectie ... morala sau de morala. Si nu am facut nici o alta referinta, doar mi-am expus un simplu gand.

Iata ca astazi, trecand in revista zona virtuala am gasit articolul care mi-a intarit ideea unei lectii de care avem atat de multa nevoie.
Chiar daca nu i-am cerut permisiunea autorului, voi reda  textul prin copy-paste si voi sublinia, prin schimbarea caracterelor ceea ce ar trebui sa dea de gandit celor care ... ne "croseteaza" viitorul.

"Lectie regala
Regele Mihai, cel pictat tânăr, în uniformă militară, în pronaosul bisericii din Sângeru, într-un lăcaș de închinăciune al Văcăreștilor,  transmite un mesaj către popor. Nepotul său Nicolae, prin decizia Șefului Casei Regale , a fost deposedat de titlul de Principe al României și nu va mai avea dreptul de a se numi Alteță Regală. Din acel moment el este exclus din Linia Succesorală a Coroanei. Citesc și recitesc acest text care mă trimite într-o altă lume, într-un alt univers moral și uman, în cartea de istorie. Regele, la 92 de ani ai săi, tatăl unor fete și având acest nepot, băiat frumușel, pe care monarhiștii români, câți or mai fi, îl vedeau într-o zi urmaș la tron, dacă tronul nu va rămâne încă o mie de ani de aici înainte un scaun amărât pe care să stea băsești și mai puțin băsești, oricum un lemn, zis republican, pentru șezuturi comune, face o corecție dureroasă și cumplită. Îl retrimite în viața comună pe nepotul său. De ce? ”Majestatea Sa a afirmat că Familia Regală și societatea românească  din acele vremuri vor avea nevoie de o cârmuire sub semnul modestiei, bine cumpănită, cu principii morale, respect și mereu cu gândul la ceilalți”. E singura dezlegare din textul remis de Biroul de presă. Regele a găsit că nepotul lui nu-i vrednic de a gândi la ceilalți și nu-i modest. Asta nu înseamnă că bunicul nu își mai iubește nepotul. Da, dar nu ca posibil Rege. Regele e unsul lui Dumnezeu pentru un popor, iar unsul lui Dumnezeu nu se poate arăta ca o hahaleră.
Nu cred că Nicolae, un fel de copil de casă din Luceafărul lui Eminescu, așa mi s-a înfățișat mie, fâșneț și șmecheraș ca mulți din generația lui, putea fi – atât cât l-am aproximat eu – vreodată rege. Bunicu-său are și azi ținută, se identifică, stând în fața Parlamentului, unde a cuvântat, cu propriul lui monument. Că mie, nepotul regal mi s-a părut loază, e o treabă care ține de percepția mea, bună sau strâmbă. 
Când Regele rostește și iscălește o asemenea osândă devine cutremurător. Câți politicieni de azi, câți îmbuibați politici de azi sunt în stare să transmită viitorimii că urmașii lor sau un urmaș al lor nu-i vrednic să slujească poporul fiindcă nu-i modest? Doar un Rege poate face asta. Și o face singurul supraviețuitor, șef de stat,  al ultimului mare război, Regele Mihai al României.
Nu cred că regii plâng vreodată. Nicolae, în lumea mea, putea fi tratat ca un tânăr răsfățat care a greșit sau te-a trădat prin nevrednicie, înfrângându-ți speranțele. Putea fi tras de urechi că i s-a suit Alteța la cap. Iertarea putea veni mai iute și fiindcă bunicu-său l-a făcut Alteță Regală și l-a scris în linia succesorală a tronului cu atât mai mult cu cât n-a avut norocul unui băiat ca fiu.  N-a avut norocul unui băiat  și totuși simte că trebuie să facă acest gest pentru viitorime. Nepotul e mai puțin important decât vremurile care vor veni. 
Țara e importantă. 
Pentru țară și pentru acele vremuri, nonagenarul nostru Rege și-a trimis iubitul nepot acasă."  (http://www.expresmagazin.ro/lectie-regala/)

Mai poate fi ceva adaugat?
Da, zic eu: citatul pe care l-am folosit de multe ori si care, probabil pentru unii, doare cel mai tare:
„Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie.”Regele României Mihai-I

Si langa acesta, un alt citat la fel de des folosit de mine, care-l intregeste:
„Dacă i-am mulțumi lui Dumnezeu pentru ce a făcut pentru noi, n-am mai avea timp să ne plângem.” Richard Wurmbrand (http://cuvintecelebre.ro/autori-citate/)

Adevarate lectii pentru o dezvoltare normala si civilizata in acest mileniu al contrastelor.

Pacat ca potentatii democratiei noastre originale, de toate functiile si gradele, nu au timp pentru asemenea lectii. Sau n-au nevoie. 

Si stau si ma intreb: si-au "facut temele" in alta parte sau se considera deja repetentii democratiei si libertatii adevarate?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu