Gand intre o cugetare si ... niste versuri

Am avut, astazi, placerea sa ascult, partial e drept, un interviu la un radio care transmite, asa cum am mai spus, muzica romaneasca buna. Mircea Vintila poate fi, pentru oricine a train atat cu "Pamantul deocamdata", cu "Mielul" sau cu orice alta melodie de exceptie, o delectare indiferent de varsta pe care o are.

Gândul de astazi a plecat de la un comentariu al celebrului nostru folkist, de fapt o marturisire despre aparitia unui grup la fel de celebru, dar mai nou, la versurile unei melodii interpretate de un la fel de indragit folkist, Mircea Baniciu, "Intelegere".

Nu voi intinde prea mult comentariul meu. Cine este interesat, poate gasi referinte detaliate pe net. Mie mi s-au parut sugestive versurile, mai ales in contextul interviului.
Si, ca o paranteza pentru cine nu l-a ascultat, vorbind si despre anii când cenzura spunea ce si cum se poate interpreta si difuza, s-a amintit de "speta" unei "interventii de geniu" din partea ... cenzorului.
Spunea intervievatul ca (redau din amintiri) "undeva, intr-un hotel unde erau multi straini, a venit un "el" care ascultandu-i, le-a spus ca nu pot canta versurile pe care ei le repetau. La mentiunea ca ei canta in engleza, "el" le-a transmit "OK, CANTATI IN ENGLEZA, DAR NUMAI INSTRUMENTAL" (sau cam asa ceva).

De aici s-a ajuns, asa cum era normal, la multele cantece "cu substrat", amintindu-se si de inegalabila participare a celui care a fost "Motu' PITTIS" si la versurile pe care le redau, spre aducere aminte (fara alte comentarii care se pot gasi, asa cum am spus, in spatiul virtual):

Las lumea să dispreţuiască
Ascunsa taină dintre noi
Prejudecata omenească
Arunce-n cale-ţi cu noroi

 

În faţa idolilor lumii
Nu plec genunchii, nu cerşesc,
La fel cu tine gândul nu mi-i
Nici să iubesc nici să urăsc

 

M-afund fără sa caut rostul
În chefuri nici voios nici trist
Vorbesc cu prostul, cu neprostul,
Dar pentru sufletu-mi exist

 

În larma lumii ne-ntâlnirăm
O zi ca orice altă zi
Fără de bucurii iubirăm
Fără tristeţi ne-om despărţi

 

Şi preţuim în viaţa toată
Doar oamenii, atâta tot,
Nu ne-om minţi noi niciodată
Nici alţii-a ne minţi nu pot.

(http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=118746)

 

Meditând la aceste versuri si, in special la cat de mult am fost mintiti si cat mai suntem inca, m-am oprit la o cugetare pe care o redau, la fel, fara nici un alt comentariu. Cred ca se va intelege de ce:

 

"34 Dreptatea înalţă un neam, dar păcatul este o ruşine pentru orice popor."

(http://www.ww.bibleserver.com/text/NTR/Proverbele14)