vineri, 31 martie 2017

... de aniversare

Da. Astazi a fost, intre multe altele si o aniversare despre care prietenii mi-au facut postare pe Facebook. Si le multumesc pentru ca, asa, am scapat in a mai parcurge sute de postari cu stiri care mai de care mai triste, dezamagitoare si, de ce nu, manipulatoare (caci asta cred ca se urmareste prin prezentarea negativului, peste tot, oriunde si oricum).

Asa stand lucrurile, mi-am facut un scurt timp, atat cat am putut si am citit cu mare atentie POEZIE. De pe site-ul http://www.romanianvoice.com.

Cum intre poezii am gasit ceva inedit, parca scris pentru anul de gratie 2017, m-am oprit la una cu relevanta.

Iat-o, spre atentie, meditare si nu numai:

Nichita Stănescu - Rugăciunea 

"Iartă-mă şi ajută-mă
şi spală-mi ochiul
şi întoarce-mă cu faţa 
spre invizibilul răsărit din lucruri.

Iartă-mă şi ajută-mă
şi spală-mi inima
şi toarnă-mi aburul sufletului,
printre degetele tale.

Iartă-mă şi ajută-mă
şi ridică de pe mine
trupul cel nou care-mi apasă
şi-mi striveşte trupul cel vechi. 

Iartă-mă şi ajută-mă
şi ridică de pe mine
îngerul negru
care mi-a îndurerat caracterul."


Nu-i asa ca ultima strofa este ... nevoia noastra stringenta?

duminică, 26 martie 2017

Gand tot la ... trecut

Puneam, dimineata, o intrebare pe pagina mea de Facebook, deloc retorica.
Intentia era si a ramas, sa demonstrez cat de problematica si controversata este lipsa informarii si, de ce nu, dezinformarea.

Cum pana in acest moment nimeni nu a fost curios sa-mi raspunda, mi-am propus sa las, spre amintire si nu numai, aceasta "speta in context" asa, ca studiu de caz. 
Carcotasii sa vada ca nu o fac din cauza "de nostalgie"!

Se vehicula (in contextul zilei), pe vremea cand eram copil si, poate (?) li se parea parintilor ca nu intelegeam, o butada in versuri pe care o redau, dar nu doar spre aducere aminte:

"Ne trezim c-o ora inainte,
Ziua-i lunga si fierbinte,
Muncim pentru presedinte
Si traim ca Kunta-Kinte!"

Si, trebuie sa reamintesc, se facea mare haz de aceasta "realitate".

Ce nu se stia atunci si nu stim nici noi astazi (sau nu vrem sa stim) este ceva foarte interesant, gasit pe Wikipedia, sursa inexistenta acum vreo patruzeci-cincizeci de ani.
Acest CEVA m-a determinat sa postez randurile de fata, spre meditare, analiza si sinteza si, de ce nu, minunare fata de "ceea ce am vrut si n-am stiut !". 
Redare prin copy-paste, fireste de pe https://ro.wikipedia.org/wiki/Ora_de_vara:

"Ora de vară în România[modificare | modificare sursă]

În prezent, ora de vară se aplică în fiecare an, în ultima duminică din martie (ora 03:00 devine 04:00), şi ultima duminică din octombrie (ora 04:00 devine 03:00).

Istoric[modificare | modificare sursă]

Ideea trecerii la ora exactă de vară ii apartine celebrului om de stiinta Benjamin Franklin si provine din secolul al XVIII-lea. Acesta a studiat modul în care lămpile cu ulei produceau lumină şi cât de eficiente erau acestea.

Primul Război Mondial[modificare | modificare sursă]

Introducerea orei de vară s-a născut ca o necesitate de război, în timpul primei conflagraţii mondiale. Germania şi Austro-Ungaria au fost primele ţări care au introdus acest sistem, începând cu 30 aprilie 1916, în scopul economisirii rezervelor decărbune necesare producţiei de război.[1]
Anunţul oficial în acest sens prevedea că ziua 1 mai 1916 începe la ora 11 a zilei de treizeci aprilie iar ziua de 30 septembrie se va sfârşi la o oră după miezul nopţii.[2]
Puterile Antantei au adoptat această reglementare un an mai târziu, în 1917. Acest fapt a făcut ca şi România să adopte pentru prima dată ora de vară în 1917. Referitor la acest aspect, regina Maria nota în jurnalul său, la 5/18 iulie 1917:
De azi se schimbă ora – se dă înainte, ora şapte e deja ora opt şi aşa mai departe. A trebuit să o facem pentru că ruşii aşa procedează, ca să evităm confuziile – motivul e economia la electricitate. La început va pricinui totuşi încurcături, fără îndoială.[3]:p. 81

Utilizarea în România[modificare | modificare sursă]

În România, ora de vară a fost introdusă pentru prima dată în 1932. Până în 1939 ora de vară a funcţionat în fiecare an, între prima duminică din aprilie (în 1932: 22 mai), ora 00:00 şi prima duminică din octombrie, ora 01:00 (ore locale). Între 1 aprilie 1940, ora 00:00, şi 2 noiembrie 1942, ora 03:00, ora de vară a fost în vigoare permanent în România. Din 1943, practica trecerii la ora de vară a fost suspendată.
Ora de vară a fost reintrodusă în România începând cu 1979.
Prezenta regulă este în vigoare din 1997; până atunci s-au mai aplicat următoarele reguli:
  • 1979 - 1983: prima duminică din aprilie, ora 00:00 (-> 01:00) - ultima duminică din septembrie, ora 01:00 (-> 00:00) (cu excepţia anului 1979, când ora de vară a început pe 27 mai);
  • 1984 - 1996: ultima duminică din martie, ora 00:00 (-> 01:00) - ultima duminică din septembrie, ora 01:00 (-> 00:00).
(toate orele sunt ore locale ale României)

Referinţe şi note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Yvonne Zimber: Sommerzeiten und Hochsommerzeiten in Deutschland bis 1979. Physikalisch-Technische Bundesanstalt, Arbeitsgruppe Zeitnormale 2003 – bundesarchiv.de
  2. ^ Bekanntmachung über die Vorverlegung der Stunden während der Zeit vom 16. April bis 17. September 1917 vom 16. Februar 1917, RGBl., S. 151
  3. ^ Maria, regina României, Jurnal de război. 1917-1918, Editura Humanitas, Bucureşti, 2015, ISBN 978-973-50-4779-5"

Asa stand lucrurile, macar teoretic, ma intreb cum ar trebui sa sune versurile alea acum?

Sau, poate, nici n-ar mai fi trebuit "lansate"!

joi, 23 martie 2017

Gand din ... comentarii

Nu stiu cati dintre cei care se "delecteaza" cu articolele din mediul online obisnuiesc sa citeasca si comentariile. Eu mi-am facut un astfel de obicei si, sincer, nu-mi pare rau.

Astazi, bunaoara, am citit un material interesant despre cineva deosebit, pe care nu-l voi numi dar il voi evidentia doar prin comentariul care m-a "focusat" si mi-a "itit" randurile de fata.
Las celor "interesati" placerea de a gasi sursa pe care, uite-asa, nu o dau!?! Comentariul este preluat, bineinteles, prin copy-paste.
Iata-l, asa dupa cum l-am preluat de ... acolo, mai putin culoarea textului, modificata de mine:

"  Eugen (1 comentarii)  •  22 martie 2017, 13:43
I-am solicitat domnului jenei un autograf pe o carte;nu numai ca nu mi-a dat,dar mi-a sugerat sa iau si de la stoica,prezent in acea imprejurare Mare caracter!" 

Gandul care s-a nascut, deci, din cele citite m-a dus spre un alt material citit tot astazi, legat de o "promovare" intr-o speta de mare actualitate, promovare care sper sa fie spre binele TARII si nu al unei anume persoane.

Spre acea promovare (pardon, acea persoana promovata) s-a indreptat si se indreapta aceste randuri in speranta ca, trecand peste faptul ca este un fizician, va putea fi categorisit si el MARE CARACTER.

Si, pentru ca mult prea multi dintre conationalii nostri vor sa ajunga "mari caractere" dar nu stiu cum (tot un material parcurs de mine facea comparatia unui parlamentar britanic iesit sa acorde prim ajutor politistului injunghiat vis-a-vis de politicianul roman "in desuuri" (?), vreau sa redau, iarasi si din nou, chintesenta "spetei", curpinsa intr-o poezie de exceptie din care voi reda doar finalul, desi toata trebuie analizata, retinuta, invatata:

"Dacă-ntre Regi ţi-e firea neschimbată  Cşi-n Mulţime - nu străin de ea;
Amic sau nu, de 
nu pot să te-abată;De toţi de-ţi pasă, dar de nimeni prea
Dacă 
ţi-e dat, prin clipa zdrobitoare,   treci şi s-o întreci, mereu bonom,
atunci: a ta e Lumea asta mare  
şi, mai mult, fiul meu: atunci - eşti Om! " 

(http://www.pruteanu.ro/MeritaImag+Texte/if-daca-bil+.htm)

Iar eu completez, DE MARE CARACTER!

duminică, 19 martie 2017

Gand la ... educatie

Dupa ce am citit foarte mult despre pericolele care, nascute din tenebre neluate in seama de fiecare dintre noi, incep sa indolieze si tara noastra, gandul s-a oprit la un subiect fierbinte care nu tine doar de scoala: educatia.
Cum cele mai multe exemple in speta par a fi legate de un gol pe care democratia postdecembrista il adanceste tot mai mult, destramarea familiei mai ales prin plecarea parintilor in strainatate, dupa un castig decent (si cate tragedii a nascut exodul respectiv in acest peste un sfert de veac de subrezire a "celulei de baza a societatii"!), gandul m-a dus spre un altfel de mod de educatie. Cel realizat cu multi ani in urma de un canteret plecat prematur dintre noi.

Cum nu mi-am propus altceva decat aducerea in atentie a EDUCATIEI redau, prin copy-paste, modul ei de realizare prin cantec.

Vi-l mai amintiti?


"Valeriu Sterian – Educație prin cântec 1: Interdicții

(http://www.tabulaturi.ro/acorduri.php)


muzica și versurile: Vali Sterian
album: S-a votat codul penal(1993)

 "Nu rupeți florile din parcuri!
Amenda-i foarte mare.
Nu aruncați cutii și nici
țigări pe trotuare!

Fumatul interzis!
Pericol de incendiu!
Trecerea oprită!
Șantier în lucru!

Nu consumați alcool 
în orele de muncă
Nu trântiți la telefon
receptoru-n furcă!

Parcarea interzisă!
Nu traversați pe stop!
Nu lăsați copiii 
să se joace la foc!

Nu circulați fără bilet
în tren sau în mașină!
Nu scuturați covoarele
în orele de-odihnă!

Fumatul interzis!
Ocrotiți pădurea
Pericol iminent:
nu mai avem benzină!

Nu au acces la spectacole
copiii sub 7 ani!
Nu uitați la Țăndărică:
"Punguța cu doi bani".

Claxonatul interzis!
Nu trântiți ușa!
Nu primim bacșiș!
Nu poluați natura!!
Nu poluați natura!!
Nu poluați natura!!
Nu poluați natura!!..."
Restul depinde de fiecare dintre noi, mai mici sau mai mari ... samd!
PS: rog sa fiu iertat pentru ca am scos acordurile.

sâmbătă, 18 martie 2017

Gand din ... diverse

Astazi ma opresc doar la un citat si niste versuri.
Citatul l-am gasit pe Facebook, in timp ce treceam in revista paginile pline de ura, mucegaiuri si noroi (ca asa ne-a invatat libertatea prost inteleasa si aplicata, demonstrandu-ne cat de departe, in rau, poate ajunge omul care nu intelege nimic din democratie) si, ca exceptie care confirma regula, cele cateva articole stinghere cu lucruri "de bine" (sper sa nu fiu criticat pentru folosirea sintagmei). In incercarea de a depasi tabloul care se naste din atatea si atatea postari negative si negativiste mi-am adus aminte si de niste versuri. Ale unui slagar din epoca, pe care multi dintre noi l-am fredonat pe la cenaclu si nu numai. 
Cum mi-am propus sa nu ma las invins de "urat" redau, prin copy-paste, cele doua "diverse" care mi-au atras atentia. 
Poate ajuta!


“Cunoaşterea cât mai justă a istoriei complexe a unui popor, constituie identitatea sa culturală!” (http://www.romaniaparadis.com/2017/03/15/simboluri-identitare-ale-romaniei-noua-rubrica-a-profesorului-leonard-velcescu-pe-platforma-romania-paradis/)

"Am dormit o noapte intr-un pat de copii
Si-am visat cum rasar flori de foc pe campii
Iar prin ochi de parinti
Se-adunau lacrimi fierbinti

Se facea ca alerg fara noima pe-un drum
Si din stele curgeau mari fuioare de scrum
Iar Pamantul stingher
Nu-si gasea vadul zilei pe cer

Refren:
Dimineti cu ferestre deschise
Dimineti cu sageti de cocori
Dimineti pentru viata si vise
Dimineti fara lacrimi in zori

Dimineti fara ganduri ucise
Dimineti fara dorul de nori
Dimineti cu ferestre deschise
Dimineti pentru oameni si flori

Am deschis fereastra dupa groaza din vis
Asteptand sa-ntalnesc balti de soare ucis
Dar sub cerul din zori
Am gasit pacea din flori

Si atunci din cosmar ochii mei s-au intors
Implorand fara glas timpul vietii netors
Sa nu-si treaca prin noi alt razboi
Sangeroasele ploi

Refren...

Peste toti lumina se revarsa la fel
Cum sa poti deslusi cine-s eu, cine-i el?
Cand pe globul de vieti drumu-i sterp
Fra drumeti

Sa gasim, oameni buni, dupa noapte popas
Pentru cate iubiri in priviri ne-au ramas
Si-mpreuna sa vrem sa-mplinim
Cat destin mai avem."
(http://www.versuri-si-creatii.ro/versuri/s/stefan-hrusca-si-vasile-seicaru/dimineti-cu-ferestre-deschise.html)



vineri, 17 martie 2017

O amintire cu ... nostalgie

Da, sunt un nostalgic. Atunci cand vine vorba de muzica si ... muzichie.
Si cum zilnic, in drumurile mele, sunt pe un radio cu muzica buna, romaneasca, m-am gandit ca cel mai nimerit este sa readuc in atentie niste versuri puse pe muzica de una dintre formatiile romanesti care mi-au insotit tineretea si nu numai, "MONDIAL".

Cu asa nostalgie, chiar ca-ti vine "sa lasi balta toate interesele", nu?


"Primăvara
de George Coşbuc

După-atâta frig şi ceaţă
Iar s-arată soarele.
De-acum nu ne mai îngheaţă
Nasul şi picioarele!

Cu narcişi, cu crini, cu lotuşi,
Timpul cald s-apropie.
Primăvara asta totuşi
Nu-i decât o copie.

Sub cerdac, pe lăuruscă,
Cum trecură Babele,
A ieşit un pui de muscă
Să-şi usuce labele.

Păsările migratoare
Se re-ntorc din tropice.
Gâzele depun la soare
Ouă microscopice.

Toată lumea din ogradă
Cântă fără pauză.
Doi cocoşi se iau la sfadă
Nu ştiu din ce cauză.

Un curcan stă sus, pe-o bârnă,
Nu vrea să se bucure.
Moţul roşu îi atârnă
Moale ca un ciucure.

Doar Grivei, bătrânul, n-are
Cu ce roade oasele.
Că de când cu postul mare,
Toate-i merg de-a îndoasele.

Pentru câte-a tras, sărmanul,
Cui să ceară daune?…
Drept sub nasul lui, motanul
A venit să miaune.

Dar acum l-a prins potaia
Şi-a început să-l scuture…
Peste toată hărmălaia
Trece-n zbor un fluture.

Pe trotuar, alături saltă
Două fete vesele…
Zău că-mi vine să-mi las baltă
Toate interesele!"

(http://www.povesti-pentru-copii.com/poezii-pentru-copii/george-cosbuc/primavara.html)

marți, 14 martie 2017

Din nou ... de ziua mea

Atat cat va ingadui Dumnezeu, pe 14 martie voi sarbatorii ziua de nastere.
Cum anul acesta fiica mi-a facut surpriza unei poezii "in speta", ma gandeam sa o redau aici. Doar ca, ajuns la ultima strofa, mi-am dat seama ca ceva scapa si ne scapa, fapt pentru care am ales altceva. Din aceeasi inegalabila bogatie a poeziei eminesciene. 

Lasand interpretarea la dispozitia exegetilor, daca nu exista curiozitatea de a o citi pe Wikipedia redau, prin copy-paste, ceea ce mi se pare corect a releva, de aceea, in aceasta zi:

"Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.


Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?...
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.

Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.

Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.

Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
Tu rămâi la toate rece.

Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine."


Glossa - Mihai Eminescu
(http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/glossa.php)


luni, 13 martie 2017

Gand asa, pentru ... altceva

Astazi, asa, ca pentru destindere, am lasat mucegaiul si noroiul care ne ocupa tot timpul si am cautat altceva. L-am gasit pe un site de poezie. Buna. Romaneasca. Si am ales, tot asa, ca pentru altceva (sau altcineva?), niste randuri cu relevanta pentru anul de gratie 2017. 
Relevanta, insa, este mai pe la sfarsit! Asa, ca un gand.

"Nu sunt ce par a fi -
Nu sunt
Nimic din ce-aş fi vrut să fiu!...
Dar fiindcă m-am născut fără să ştiu,
Sau prea curând,
Sau poate prea târziu...
M-am resemnat, ca orice bun creştin,
Şi n-am rămas decât... Cel care sunt!...

Sunt cel din urmă strop de vin
Din rustica ulcică de pământ
Pe care l-au sorbit pe rând
Cinci generaţii de olteni -
Cei mai de seamă podgoreni,
Dintre moşneni
Şi orăşeni -
Strămoşii mei, care-au murit cântând:
"Oltule... râu blestemat...
Ce vii aşa turburat"...
Dar Oltul i-a plătit la fel
Cum l-au cântat şi ei pe el...
Şi cum - mi-e martor Dumnezeu -
Astăzi, nu-l mai cânt decât eu!...

Pe mine, însă -
Ce păcat
Că vinul vechi, de Drăgăşani,
M-a întinerit cu trei sute de ani,
Când fetele din Slatina
Cu ochii mari cât strachina,
De câte ori le-am sărutat,
M-au blestemat
Să-mi pierd cu minţile
Şi datina,
Să nu mai fiu cel care sunt
Cu-adevărat,
Şi ca să fiu pe placul lor,
Să le sărut doar la... culesul viilor,
În zvonul glumelor zvârlite-n vânt
Pe care Oltul, când le prinde -
Oricât ar fi de turbure -
Se limpezeşte
Şi se-ntinde
Cu ele până-n Dunăre!...

La fel şi eu, ca orice bun creştin,
Pe malul Oltului, cândva,
Mă voi întinde tot aşa,
Când cel din urmă strop de vin
Îl voi sorbi tot din ulcica mea,
Nu din paharul de argint, al altuia -
Pahar străin!...
Şi-abia atunci voi fi cu-adevărat
Cel care-am fost -
Un nou crucificat -
În vecii vecilor... Amin!..."



(Ion Minulescu - Nu sunt ce par a fi -http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/nusunt.php)

duminică, 12 martie 2017

Cu nostalgie despre ... altceva

Astazi, ceva cu nostalgie. Dar despre altceva, acelasi si la fel!

Mai intai, pornind de la versurile, mereu de actualitate ale Luceafarului poeziei romanesti:
"Multe flori sunt, dar putine 
Rod în lume o sa poarte,
Toate bat la poarta vietii,
Dar se scutur multe moarte."

(http://www.mihaieminescu.ro/opera/poezia/criticilor_mei.htm)

Apoi, de la versurile unei vechi melodii:

"Când bate vântul afară
Şi frunzele se ofilesc
Cand nori negri se adună
Şi zilele se răcesc
Atunci aş vrea
Să vină din nou vara

Când primii fulgi de zăpadă
Vestesc că iarna a sosit
Când ziua e scurtă iar noaptea
Pare că n-are sfârşit
Atunci aş vrea 
Să vină din nou vara

Era cald afara cand ne-am cunoscut
De aceea vara nu pot s-o uit
Erai fericita cand ne plimbam...
De ce doar o data?
E vara pe an..."
(http://www.poezie.ro/index.php/poetry/html)

In aceste conditii, poti oare sa nu fi nostalgic?
De aceea si pentru ... altceva?

vineri, 10 martie 2017

Despre ... O ALTA LECTIE

Trecand in revista, cu aproximatie si pe sarite, ceea ce apare in vastitatea mediului online raman consternat de modul in care sunt ocolite lectii importante pentru fiecare dintre noi, intentionat sau nu si cum nu se doreste atingerea adevaratelor valori.

Cum nu are sens sa intru in polemici pe aceasta tema, mileniul trei marcandu-ne "evolutia" printr-o tendinta de rupere totala de trecut, m-am gandit ce importanta este prezentarea FALSELOR VALORI printr-o lectie tot din "vechituri". Pentru toti, de sus in jos si de la stanga la dreapta. 

Paradoxal, asa cum am mai spus si cu alta ocazie, in aceasta lectie se demonstreaza cat de veche este o "traditionala zicere romaneasca" (las placerea de a o gasi celor interesati!).

"Falsele valori
1 „Aşa cum muştele moarte strică şi fermentează untdelemnul negustorului, tot aşa puţină nebunie copleşeşte înţelepciunea şi slava.
2 Inima înţeleptului îl conduce la dreapta, dar inima nesăbuitului îl conduce la stânga.1
3 Prostul umblă fără minte pe cale şi se laudă tuturor cu prostia lui.
4 Dacă izbucneşte mânia stăpânitorului împotriva ta, nu-ţi pierde cumpătul, căci calmul te păzeşte de mari păcate.
5 Există un rău pe care l-am văzut sub soare, ca o greşeală care vine din partea stăpânitorului:
6 prostia este pusă în multe funcţii înalte, pe când cei înstăriţi ocupă funcţii modeste.
7 Am văzut sclavi călare şi prinţi mergând pe jos ca sclavii.
8 Cel ce sapă groapa altuia, poate să cadă el în ea, iar pe cel ce dărâmă un zid, îl poate muşca un şarpe.
9 Cine sfărâmă pietre, poate fi lovit de ele, şi cine crapă lemne, se află în pericol din pricina lor.
10 Dacă fierul toporului este tocit şi lama lui neascuţită, trebuie să-ţi înteţeşti eforturile la tăiat! De aceea la câştig se ajunge prin înţelepciune!
11 Când şarpele muşcă, fiindcă n-a fost vrăjit, stăpânul lui nu are nici un câştig.
12 Cuvintele gurii înţeleptului sunt o desfătare, dar buzele nebunului îl vor înghiţi.
13 Primele cuvinte ale gurii lui sunt prosteşti, iar ultimele sunt nebunie curată –
14 prostul spune o mulţime de vorbe. Omul nu ştie ce se va întâmpla; cine îi poate spune ce va fi după el?
15 Osteneala prostului îl oboseşte; nici măcar nu cunoaşte drumul spre cetate.
16 Vai de tine, ţară al cărei rege este un copil2 şi ai cărei prinţi chefuiesc dis-de-dimineaţă!
17 Ferice de tine, ţară al cărei rege este de viţă nobilă şi ai cărei prinţi dau ospeţe la vremea potrivită, ca să se întărească, şi nu să se îmbete!
18 Din pricina leneviei se lasă grinda, iar, când mâinile sunt leneşe, plouă în casă.
19 Ospeţele se fac pentru a petrece, vinul este pentru înveselirea vieţii, iar argintul răspunde la toate problemele.
20 Nu-l blestema pe rege nici chiar în mintea ta, nu-l blestema pe cel înstărit nici chiar în odaia ta de culcare, căci s-ar putea ca pasărea cerului să-ţi ducă vorba şi un sol înaripat să-ţi dea pe faţă spusele.“"

(https://www.bibleserver.com/text/NTR/Eclesiastul10)

Nu-i interesanta si aceasta lectie veche de actualitate? 

duminică, 5 martie 2017

Despre ... "vechituri"

Plimbandu-ma prin acest vast spatiu virtual al Internetului am intalnit sute si mii de parerei. Cu unele am fost de acord, cu altele nu. Indiferent, insa, de pozitia mea, m-a frapat un fapt : in toate exista niste conexiuni si ... urme.
Urme ale unor invataturi vechi, mult prea vechi chipurile, pentru a fi luate in seama in acest mileniu trei, insa atat de actuale!
Am selectat cateva spre meditare si nu numai. Ca doar e duminica!

"Deşertăciunea ordinii sociale. Valoarea prieteniei
1 „M-am uitat apoi şi am văzut toate violenţele care se fac sub soare, descoperind că: lacrimile celor asupriţi nu aveau alinare; puterea era de partea asupritorilor lor şi nu exista scăpare pentru cei persecutaţi.
2 Am declarat atunci că este mai bine de morţii care au murit demult, decât de cei vii care sunt încă în viaţă.
3 Dar mai bine decât pentru oricare dintre aceştia, este pentru cel care nu s-a născut încă, pentru cel ce nu a văzut încă faptele rele care sunt făcute sub soare.
4 Am văzut că orice osteneală şi orice îndemânare la lucru este pricina invidiei dintre un bărbat şi semenul său, iar aceasta este deşertăciune şi goană după vânt.
5 «Prostul îşi încrucişează mâinile şi se ruinează1.
6 Mai bine puţin cu pace, decât de două ori mai mult cu osteneală şi goană după vânt!»
7 Am mai văzut o deşertăciune sub soare:
8 Există câte un om singur-singurel, care nu are nici fii, nici fraţi şi care se osteneşte fără încetare, dar nu se satură de avere. „Pentru cine mă ostenesc, se întreabă el, şi de ce-mi privez sufletul de la plăceri?“ Şi aceasta este o deşertăciune şi un lucru rău
9 Este mai bine în doi, decât de unul singur, căci doi obţin o plată mai bună pentru munca lor.
10 Dacă unul dintre ei va cădea, celălalt îl va ridica, dar vai de cel care cade şi nu există un altul care să-l ridice!
11 Tot astfel, dacă se culcă doi, se încălzesc, dar dacă cineva este singur, cum se poate încălzi?
12 Tot astfel, dacă pe unul singur îl împresoară cineva, doi pot să i se împotrivească, iar funia împletită în trei nu este ruptă uşor.
13 Mai bine tânăr sărac, dar înţelept, decât rege bătrân, însă fără minte şi care niciodată nu se lasă îndrumat,
14 căci cel dintâi poate ajunge la domnie direct din temniţă, chiar să se fi născut sărac în regatul celui din urmă.
15 Am văzut cum toţi cei vii, care umblă sub soare, l-au urmat pe tânărul care este al doilea după rege, cel care va domni după acesta.
16 Tot poporul şi toţi cei înaintea cărora mergea el erau fără număr. Totuşi cei de după el nu se vor mai bucura de acest tânăr. Şi aceasta este deşertăciune şi goană după vânt!»“"

(https://www.bibleserver.com/text/NTR/Eclesiastul4)

Nu-i asa ca-s interesante aceste ... "vechituri"?

vineri, 3 martie 2017

Astazi doar ... din clickuri

Fiind implicat intr-un proiect interesant si avand de rezolvat cateva lectii, astazi am dat mai mult clickuri, in loc de a foileta media online. Pe postari mai mult sau mai putin "picante". Sau interesante. Sau cum considera fiecare vizitator ca sunt.

Cum, totusi, am si eu anumite afinitati, nu m-am putut abtine sa nu navjghez pe un site pe care, cel putin pana acum, nu l-am avut in atentie (nu spun "in vizor", caci sigur il au altii). Acolo am gasit o lectie interesanta despre ceva care exista, DAR LIPSESTE CU DESAVARSIRE, vorba lui nenea Iancu, din peisajul politic al democratiei noastre originale. O redau prin copy-paste, fireste, caci asa este corect. 

SPRE INFORMARE (nu doar a cititorilor) !!!!!!!!!!!!!!!!



"Medierea judiciara si medierea prezidentiala - doua perfecte rateuri

Marţi, 28 februarie 2017 12:42 | Scris de Gheorghe MOROSANU, fost judecator | pdf | print | email

I. Medierea judiciara.
Trei amintiri/exemple personale (sau patru, sau cate?)
1. Am preluat de la o colega un dosar gros si incalcit, care se judeca de vreo doi ani. La primul termen i-am impacat, stiu eu cum, si am inchis cauza, spre beneficiul tuturor si marea uimire a colegei: Dar cum ai facut sa-i impaci? Uite-asa, cu talent si diplomatie, cu toata modestia.
2. Intr-un dosar penal, doi tineri care avusesera un conflict au venit in fata mea uitandu-se crunt unul la altul, iar eu, judele cazului, le-am spus din prima asa: Baieti, s-a dat o lege noua - care nu se impaca, primeste puscarie, si unul si altul. „Da noi ne impacam, domnu... daca trebuie...” Atata a fost.
3. Un dosar de partaj, mare, stufos, cu mai multe case si terenuri, in care erau propusi, daca nu cumva chiar admisi, 24 de martori. Am audiat unul, doi... in timp ce-l ascultam pe al treilea, m-a sagetat un gand groaznic, asa cum am avut in prima zi de armata: ca aceasta afacere nu se va putea incheia vreodata. Am intrerupt audierea, martorul a ramas cu o juma de fraza-n gura, Luminita cu degetele pe taste, iar eu m-am adresat pe rand celor doi capi de familie. Capulet era un sofer, meserias batran, iar Montague profesor la liceul din comuna. L-am luat intai pe sofer: Nu se poate, domnu, Dumneavoastra sunteti un gentleman si un om rational. Cum sa nu gasiti sau acceptati o cale de intelegere care ar prezenta atatea avantaje - scurtarea procesului, evitarea cheltuielilor etc. „Da, zice el, da stiti ca dom' profesor are pretentii prea mari, si spune ca...” Evident ca pe dom' profesor nu mi-a trebuit prea mult ca sa-l conving ca e un gentleman.
Si uite-asa, cu smecherie, mai cu duhul blandetii, mai cu duritati trucate, i-am impacat. Martorul intrerupt a inchis gura, grefiera a facut ochii mari si a rasuflat ca un balon intepat cu spinul, iar peste un minut echipa martorilor de afara a izbucnit ca pe stadion. Victoria a fost a fost a noastra, a tuturor.
4. In sfarsit, o alta faza, sper sa inchei cu asta:
Dupa o repriza de-a dreptul dura de „impaciuire” cu doua echipe complexe de cauzasi, am reusit sa-i conving sa mearga in afara salii de judecata, unde sa negocieze impacarea judiciara. Dupa cateva minute, de pe hol s-a auzit o rumoare in crescendo. Cand eu, de la tribuna de judet, am aratat interes pentru ce se intampla, un avocat mucalit mi-a explicat: Se impaca, domnu presedinte. Am inteles si i-am facut semn jandarmului sa stea calm. Si chiar s-au impacat.
Asta faceam eu inca de acum 25-20-5 ani si am facut pana in ultima zi ca judecator activ. Medierea este o arta teribil de simpla, cu conditia sa ai un minim de rabdare si tactica, dar mai ales sa ai convingerea ca e mai bine asa, si puterea de a-i lamuri de asta pe cauzasi.
Ei bine, in plan legislativ statal a fost elaborata si promovata o lege a medierii complexa, complicata, plina de teorii, formule, formalitati si formalisme, care a dus la nimic, astfel:
-s-au autorizat o serie de intreprinzatori care sa deruleze cursuri de mediatori; si eu, judecator pensionar si mediator cu rezultate (vezi mai sus) a trebuit sa urmez un asemenea curs care m-a costat, cu toata darile anexa pentru autorizare, mult peste 50 milioane vechi.
-a rezultat o armata de peste 10.000 de mediatori, care, dintr-un corp de elita si de succes cum se spera, au ramas o armata de fomisti. Nimeni nu traieste normal din aceasta „profesie”, poate 2-3.
Dar am uitat, sau nu a venit vorba sa va spun: stiti cine a initiat si promovat faimoasa si din start falimentara lege a medierii? O doamna blonda, parlamentar si ulterior lider politic marcant (ales? interimar? nu mai tin minte), in stransa relatie institutionala cu personajul principal al capitolului II din acest studiu.
II.Medierea prezidentiala.
Constitutia Romaniei, art. 80, al. (2):
...Presedintele exercita functia de mediere intre puterile statului, precum si intre stat si societate”.
In realitate, presedintele nostru (al nostru?) stiti ce a facut: ca un flacau agitat din galeriile de ultrasi, s-a dus in multimea „societatii” care urla impotriva statului. Evident, nici urma de vreo intentie de mediere. Doar scandal, cearta si zizanie, practicate nu numai in strada, ci si in Parlament, si in Guvern.
Stiti ce cred eu, studiind acum, cu toata modestia profesionala, ca un jurist, art. 80 din Constitutie?
Cred asa:
Articolul 80 este intitulat „Rolul presedintelui”. La al. (1) se spune ca presedintele „reprezinta statul roman” si „este garantul independentei nationale”. La al. (2) se spune ca „vegheaza la respectarea Constitutiei”. Toate astea sunt teorii. Abia apoi vine singura chestie concreta ca atributie prezidentiala - permiteti sa o scriu din nou, e bine sa o invatam cu totii pe de rost:
...Presedintele exercita functia de mediere intre puterile statului, precum si intre stat si societate.
Ascultati aici: Ceea ce scrie in fraza de mai sus, repet, este singura atributiune concreta si foarte bine precizata constitutional a presedintelui.
Or, daca nici pe asta nu o exercita si nu o respecta, de ce il mai tinem, fratilor?
Stiti ce mai constat eu? Ca intre cei doi corifei (un corifeu si o corifee) ai celor doua tipuri de mediere ratata este o mare legatura politico-ideologica, si ca ale doua personaje se sustin si se cultiva reciproc. Prima e deja cam pe tusa. Alalalt?
Dar ma tem ca m-am cam extins cu textul.
Concluziile ar fi cam asa:
1.Medierea judiciara, in forma legala in vigoare, a cazut de la sine. Solutia este reinstituirea judecatorului de serviciu, care, la primirea cererii, sa lucreze la impacarea partilor, chestie care poate fi si trebuie continuata de judecatorul de scaun, rezultatul fiind transpus intr-o TRANZACTIE. Asta se poate face si de un mediator al instantei, dar inclus in sistemul judiciar, si neaparat jurist. Ceea ce nu inseamna desfiintarea medierii ca profesie liberala.
2.Pentru mediatorul presedinte, sa se instituie angajarea de proba pe un termen de 6 luniSi la un chelner, si la un jurist, si la un inginer, asa se procedeaza: cinstit si lautareste, chiar contractual: daca nu corespunzi functiei, la revedere, ce e neclar aici?
Evident, ceea ce am scris la pct. 2 de mai sus este o sarja jurnalistica. Nu cred ca se va gasi vreun parlamentar la fel de trasnit ca mine, care sa propuna o asemenea prevedere constitutionala. Da' mai stii? (Ma gandesc, de exemplu, la D-l Ghise).
Dar ce am propus la pct. 1 este perfect plauzibil.
Doar ca, in România: 1. majoritatea cauzasilor striga tare: Nimic, LA LEGE!, deci trebuie mare talent si insistenta ca sa le spui ce e aceea mediere, tranzactie etc.; 2. Presedintele, nici el nu a auzit de medierea constitutionala, deci iese in strada si striga tare: Guvernanti penali, gasca etc. Ce ziceti, care va fi mai repede convins de rostul medierii - poporul sau presedintele?"
(https://www.luju.ro/opinii/editorial/medierea-judiciara-si-medierea-prezidentiala-doua-perfecte-rateuri)
Sper sa fie cu folos!

miercuri, 1 martie 2017

Gand ... SA FIE!

In nebunia care ne macina continuu (si nu doar pentru ca traim in Romania) am trecut in revista stirile. Care mai de care mai "palpitante" si pline de mioritica "concentratie". De orice pare a ne afunda, in loc sa ne elibereze.

Pe pagina mea am gasit o postare muzicala cu formatia mea "de suflet". Cine nu iuneste "Beatles"?

Gandindu-ma, insa, cat de jos putem sa ajungem doar din vina noastra dar si la indemnul din ultima "aparitie", m-am indreptat spre alte versuri, din panoplia aceleiasi trupe. Un hit de actualitate (1970) mi-a focusat atentia. Il redau, prin copy-paste, asa cum l-am gasit tradus, cu o sugestie: A SE TRECE PESTE PREJUDECATI! 

Merita!

"Să fie

Când sunt în necaz,
Fecioara Maria vine la mine
Și-mi spune vorbe înțelepte
Lasă să fie...
Și în perioada mea de tristețe,
Ea stă chiar în fața mea
Și-mi spune vorbe înțelepte
Lasă să fie...
Lasă să fie, lasă să fie...
Lasă să fie, lasă să fie...
Îmi șoptește vorbe înțelepte
Lasă să fie...
Când toți oamenii răniți sentimental
Trăiesc într-o lume care cade de acord,
Există o rezolvare
Lasă să fie...
Pentru că deși ei pot fi despărțiți, încă
Mai există o șansă pe care o vor vedea.
Există o rezolvare
Lasă să fie...
Lasă să fie, lasă să fie...
Lasă să fie, lasă să fie...
Da, există o rezolvare.
Lasă să fie...
Lasă să fie, lasă să fie...
Lasă să fie, lasă să fie...
Îmi șoptește vorbe înțelepte
Lasă să fie...
Iar atunci când e înnorat noaptea,
Tot există o lumină care strălucește pe mine
Strălucește până în ziua de mâine
Lasă să fie...
Mă trezesc din cauza muzicii
Fecioara Maria vine la mine
Și-mi șoptește vorbe înțelepte
Lasă să fie..."

(http://lyricstranslate.com/ro/let-it-be-sa-fie.html)