Mai intai, pornind de la versurile, mereu de actualitate ale Luceafarului poeziei romanesti:
"Multe flori sunt, dar putine
Rod în lume o sa poarte,
Toate bat la poarta vietii,
Dar se scutur multe moarte."
(http://www.mihaieminescu.ro/opera/poezia/criticilor_mei.htm)
Apoi, de la versurile unei vechi melodii:
"Când bate vântul afară
Şi frunzele se ofilesc
Cand nori negri se adună
Şi zilele se răcesc
Atunci aş vrea
Să vină din nou vara
Când primii fulgi de zăpadă
Vestesc că iarna a sosit
Când ziua e scurtă iar noaptea
Pare că n-are sfârşit
Atunci aş vrea
Să vină din nou vara
Era cald afara cand ne-am cunoscut
De aceea vara nu pot s-o uit
Erai fericita cand ne plimbam...
De ce doar o data?
E vara pe an..."
Şi frunzele se ofilesc
Cand nori negri se adună
Şi zilele se răcesc
Atunci aş vrea
Să vină din nou vara
Când primii fulgi de zăpadă
Vestesc că iarna a sosit
Când ziua e scurtă iar noaptea
Pare că n-are sfârşit
Atunci aş vrea
Să vină din nou vara
Era cald afara cand ne-am cunoscut
De aceea vara nu pot s-o uit
Erai fericita cand ne plimbam...
De ce doar o data?
E vara pe an..."
(http://www.poezie.ro/index.php/poetry/html)
In aceste conditii, poti oare sa nu fi nostalgic?
De aceea si pentru ... altceva?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu