Inca se face plaja. Marea, desi agitata, cheama la joaca in valuri, soarele nu mai arde atat de puternic dar, cu vantul alaturi, bronzeaza frumos.
Gandul de astazi (uite ca am acces la unealta de scris) nu ma conduce spre o zi cand, iar, va incepe calvarul circulatiei prin orasele pline de autoturisme care...
Dar, cum mai este o saptamana de liniste, sa nu anticipez!
Nu ma duc nici inapoi, la anii cand septembrie insemna si pentru mine altceva.
Gandul se astazi m-a dus aici: http://www.citatepedia.ro/index.septembrie, unde am gasit o poezie interesanta. Iat-o:
Septembrie
(poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Laude şi alte poeme (1959))
Suflet al meu, ce faci acu,
Pierdut prin lucrurile toate?
Lăsându-şi soarele-n bucate,
Vara, catarg de foc, trecu.
Un greier ţârâie mărunt
Prin câmpul unde am umblat
Şi ca un mort din somn sculat,
În toate pier şi-n toate sunt.
Prin vântul serii, glasul tău
Îl mai pândesc, poate, şi-acum;
O stea sclipind prin nori de fum
Târziilor păreri de rău.
Mai jos cad toate, până când,
Singur rămas la ceas târziu,
Nu te mai văd, nu te mai ştiu
Prin timpul ce-l aud sunând.
O, suflete al meu, învie
În lunga toamnă, grea de rod,
Să vezi crescând într-alt norod
Nestinsa ta copilărie!
Suflet al meu, ce faci acu,
Pierdut prin lucrurile toate?
Lăsându-şi soarele-n bucate,
Vara, catarg de foc, trecu.
Un greier ţârâie mărunt
Prin câmpul unde am umblat
Şi ca un mort din somn sculat,
În toate pier şi-n toate sunt.
Prin vântul serii, glasul tău
Îl mai pândesc, poate, şi-acum;
O stea sclipind prin nori de fum
Târziilor păreri de rău.
Mai jos cad toate, până când,
Singur rămas la ceas târziu,
Nu te mai văd, nu te mai ştiu
Prin timpul ce-l aud sunând.
O, suflete al meu, învie
În lunga toamnă, grea de rod,
Să vezi crescând într-alt norod
Nestinsa ta copilărie!
O luna cat se poate de frumoasa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu