Despre optiuni

Astazi nu voi face decat o scurta introducere, in tema aleasa ca o continuare, normala, a ideii de ieri. Pentru ca ceea ce urmeaza este raspunsul meu la intrebarea de fond, lansata nu doar spre meditare. Si pentru ca aceasta imi este optiunea, sa raspund si la intrebarea care, sigur, se subintelege: mi-as dori un viitor aparator al valorilor nationale, mediator in toate si pentru toti romanii care sa aiba curajul incadrarii macar in primele doua "teste", daca nu in toate cele trei repere (evidentiate prin caracterul cel mai mare si bolduit), de impact pentru O ROMANIE CA-N TRECUT!

Caci asta tine si de reamintirea a ceea ce, INCA, suntem: ROMANI!

Mircea cel mare şi solii - Dimitrie Bolintineanu
(https://www.versuri.ro/versuri/dimitrie-bolintineanu-mircea-cel-mare-si-solii.html)

Într-o sală-ntinsă, printre căpitani,
Stă pe tronu-i Mircea încărcat de ani.

Astfel printre trestii tinere-nverzite
Un stejar întinde braţe veştejite.

Astfel după dealuri verzi şi numai flori
Stă bătrânul munte albit de ninsori.

Curtea este plină, ţara în mişcare;
Soli trimişi de Poartă vin la adunare.

Toţi stau jos mic, mare, tânăr şi bătrân...
Era nobil omul când era român.

Solii dau firmanul. Mircea îl citeşte,
Apoi, cu mărire, astfel le vorbeşte:

- "Padişahul vostru, nu mă îndoiesc,
Va să facă ţara un pământ turcesc.

Pacea ce-mi propune este o sclavie
Până ce românul să se bată ştie! "

La aceste vorbe sala-a răsunat;
Dar un sol îndată vorba a luat.

- "Tu, ce într-această naţie creştină
Străluceşti ca ziua într-a ta lumină,

Tu, o, doamne, cărui patru ţari se-nchin.
Allah să te ţie, dar eşti un hain! "

În murmură surdă vorbele-i se-neacă.
Cavalerii trage spadele din teacă.

Mircea se-ndreptează iute către ei:
- "Respectaţi solia, căpitanii mei! "

Apoi către solii Porţii el vorbeşte:
- "Voi, prin care şahul astăzi mă cinsteşte!

Mircea se închină de ani obosit;
Însă al său suflet nu e-mbătrânit:

Ochii săi sub gene albe şi stufoase
Cu greu mai îndreaptă săgeţi veninoase;

Dar cu toate astea fieru-i va lovi,
Ş-albele lui gene încă n-or clipi.

Cela ce se bate pentru a lui ţară,
Sufletu-i e focul soarelui de vară.

Mergeţi la sultanul care v-a trimis,
Ş-orice drum de pace, spuneţi că e-nchis! "

Apoi către curte domnul se îndreaptă.
- "Fericirea ţării de la noi s-aşteaptă.

De deşarte vise să nu ne-nşelăm:
Moarte şi sclavie la străini aflăm.

Viitor de aur ţara noastră are
Şi prevăz prin secoli a ei înălţare.

Însă mai-nainte trebuie să ştim
Pentru ea cu toţii martiri să murim!

Căci fără aceasta lanţul ne va strânge
Şi nu vom şti încă nici chiar a ne plânge! "

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie - Mihai Eminescu
(https://www.versuri.ro/versuri/mihai-eminescu-ce-ti-doresc-eu-tie-dulce-romanie.html)

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Vis de răzbunare negru ca mormântul
Spada ta de sânge duşman fumegând,
Şi deasupra idrei fluture cu vântul
Visul tău de glorii falnic triumfând,
Spună lumii large steaguri tricoloare,
Spună ce-i poporul mare, românesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Îngerul iubirii, îngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surâzând,
Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,
Când cu lampa-i zboară lumea luminând,
El pe sânu-ţi vergin încă să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Tânără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Viaţa în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mândrie,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc!

Trei culori - Ciprian Porumbescu
(https://poeziisiversuri.com/ciprian-porumbescu/trei-culori/)

Trei culori cunosc pe lume
Ce le ţin ca sfânt odor,
Sunt culori de-un vechi renume
Amintind de-un brav popor.

Cât pe cer şi cât pe lume,
Vor fi aste trei culori,
Vom avea un falnic nume,
Şi un falnic viitor.

Roşu-i focul vitejiei,
Jertfele ce-n veci nu pier
Galben, aurul câmpiei,
Şi-albastru-al nostru cer.

Multe secole luptară
Bravi şi ne-nfricaţi eroi
Liberi să trăim în ţară
Ziditori ai lumii noi.

Iar când fraţilor m-oi duce
De la voi şi-o fi să mor
Pe mormânt atunci să-mi puneţi
Mândrul nostru tricolor.