Asa cum spuneam deunazi, observ ca orbecaiala este "intreprinderea" pe care o acceptam fara discutii, chit ca se manifesta in media sau pe retelele de socializare. Si cand spun orbecaiala, ma gandesc la neputinta de a vedea clar lucrurile, nu la altceva!
Mai intai, pentru ca tot suntem rugati sa ne dam cu parerea si cu votul inainte "de", asupra unuia sau altuia dintre candidati. Azi dimineata, chiar, se spunea la un post de radio despre cotele pe care le au candidatii, de la 1,26/1 la 700/1. Nu dau nici un nume, ca doar nu sunt "post de reclame", nu?
Ca a inceput campania electorala sau nu, putem intelege doar din virulenta cu care sunt prezentate anumite persoane implicate in sustinerea sau detractarea candidatilor.
Oare intamplator media ne prezinta ceea ce se intampla "peste lac", unde vor fi si acolo alegeri anul viitor?
Apoi, ma gandesc cat de opacizata ne este vederea daca socotim, tot asa cum spuneam si anterior, ca singura salvare ne vine de la "mamuca", sau "tatucul" (in ordine strict alfabetica si sintactica) care va prelua, temporar in noiembrie curent, "jiltul" de la Cotroceni.
Cum, constitutional, prin separarea puterilor in stat, drepturile si indatoririle presedintelui sunt foarte clare iar pendularile din ultima perioada ne-au aratat, perfect, cum si cat de "puternic" poate fi un ales constitutional, nu jucator la limita respectarii legii, ma indoiesc ca implinirile vor fi mai mari decat deceptiile, din acest punct de vedere.
In fond, pentru un popor care a fost manipulat mai bine de jumatate de veac este mai usor sa prezinti o "poveste de succes", decat adevarul!
"Povestea de succes" a inceput atunci cand cineva a fost condamnat pentru (redau din memorie) "intinarea maretelor realizari ale socialismului", a continuat cu celebra lista in care "ultimul" s-a trecut pe ea "cu voia dumneavoastra", s-a cimentat odata cu excluderea LEGII LUSTRATIEI din planul implementarii democratiei originale si s-a editat, fermecator, sub umbrela celor care, beneficiind de sloganul "sarac si cinstit" au demonstrat ca "avem si noi falitii nostri", cu tot potopul care a urmat si ne macina si in prezent.
Greu era sa prezinti adevarul prin care, incepand cu punctul 8 al "Proclamatiei de la Timisoara", se puneau bazele unei democratii reale in Romania, chiar daca cei care ne invatatu, la momentul respectiv "n-au mancat salam cu soia".
S-au erijat in acest tip de "educatori" tot cei care "nu au mancat salam cu soia", pentru ca ca (sic!) consumatori, se aprovizionau din alte locuri decat cozile la care statea poporul, cu "Salam de Sibiu", pateuri "Hame", wishiky, "Kent" si alte delicatesuri pentru "alesi".
Si ma gandesc, in fond, ca asa cum noi n-am avut un Havel sau o "Solidaritatea" si nici actori de talia si cariera unui Reagen sau Schwarzenegger nu putem decat sa visam ca, vreodata, cineva va oferi poporului sansa de a cunoaste si alta directie decat cea actuala.
Caci, nu-i asa, fondul problemei ramane unul singur: vrem o tara ca afara sau ca-n trecut?
Las la latitudinea fiecarui cititor sa decida ce si cum intelege acest fond.
In rest, s-auzim numai de bine in ceea ce urmeaza!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu