Nu, nu este nici o legatura intre postarea anterioara si cea de astazi. Sau este?
De treizeci de ani de democratie postdecembrista analizam si cautam raspunsuri la atrocitatile comise in regimul comunist, de trista amintire pentru umanitate, in general si pentru Romania, in special. Acte abominabile comise la comanda sau din proprie initiativa, crime si persecutii inumane, toate se aduna de catre cercetatori specializati in descifrarea incalcitelor ite cu care si prin care partidul unic si-a perfectionat evolutia spre dictatura. Cu rezultate concludent de infioratoare.
In tot acest proces de clarificare a trecutului nostru atat de zbuciumat gasesc, dupa umila mea parere, ca exista o lipsa. O treapta, o falie, o neconcordanta sau cum vrem sa-i spunem, care, in cele din urma trebuie clarificata: cum au ajuns vajnicii slujitori ai regimului comunist sa comita toate acele atrocitati de care se vorbeste si care ne sunt acum prezentate?
Au fost atat de inventivi cei care au condus sistemul represiv si au condus acele penitenciare si colonii represine? Si daca au fost invatati, de catre cine si pe ce baza?
"Scotocind" prin spatiul virtual, am gasit un raspuns care, pe mine cel putin, m-a derutat. Dar pentru ca sunt consecvent ideii de libertate a cuvantului si a opiniilor, ca si celei de adevar, am sa redau, prin copy-paste fireste, doar doua materiale care mi-au nascut acest gand si m-au determinat sa-l impartasesc si celor care urmaresc, indiferent de motiv, blogul si postarile mele.
Primul material priveste latura interna a problemei si este un fragment din marturia urmasului unui erou al inchisorilor comuniste.
Este vorba despre Valeriu Gafencu, material preluat de aici:
http://www.ziaristionline.ro/2020/02/18/valeriu-gafencu-valeriu-a-stiut-ziua-cand-va-muri-si-i-a-spus-lui-ion-ianolide-ioane-te-rog-fa-mi-rost-de-o-camasa-ca-eu-pe-ziua-de-18-voi-muri-marturisirea-valentinei-elefteri/
"Aşa a fost arestat şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică, fără drept de apărare, fără vreun avocat care să-i susţină cauza. Era pur şi simplu dorinţa lui de a fi un exemplu bun pentru toţi studenţii, pentru toţi elevii. Intrat în închisoare, la început la Aiud, unde era foarte mare severitate şi acel copil, acel student care era plin de viaţă se întreba la un moment dat: „Pentru ce am ajuns eu aici? Pentru ce am fost eu închis? Eram un model, un exemplu pentru ceilalţi prin felul de a mă comporta, de a privi viaţa”. La Aiud a fost chinuit tare mult, a fost izolat. În ’42-’43 a fost ţinut la aşa-zisa zarcă, unde l-a ţinut trei ani dezbrăcat, pe ciment şi bineînţeles nemâncat. Spunea la un moment dat, când a putut să ne scrie, că: „Aş mânca o pâine cât o vacă de mare”. Aşa de nemâncat era şi în chinurile lui striga: „Mama, mi-e foame şi mi-e frig”."
Al doilea material, priveste "sursa" infectarii cu atitudinile, activitatile si actiunile analizate acum, care nu provine de acolo de unde "rasarea soarele", adica de la Moscova, dupa cum ne-am astepta. Moscova si apoi "ucenicii" din sfera acesteia au dus la extrem practicile lansate odata cu sloganul "Liberte, Egalite, Fraternite", continuare a "Instructiunilor din Manualul de procedura juridica inchizitoriala". Dar pentru a patrunde in miezul problemei, recomand sursa de informare,
https://books.google.ro/ohrana+si+ceka/Un tigru de hartie!
Momentan nu am putut obtine dreptul de copiere si distribuire, dar cititnd ceea ce pare mai mult decat interesant, mi s-a parut cinstit sa lansez sursa, ca indemn spre...rumegare!
Cum nu vreau sa supar pe nimeni, dar "varientand" pe o discutie in spatiul online vin, in incheiere, cu ceva gasit tot in aceasta lume virtuala, plina de surprize sau nu, pe https://dexonline.ro/definitie/rumega.
Pentru intelegerea "spetei" in cauza, folosesc aldine si subliniez (3. Tranz.):
"RUMEGÁ, rúmeg, vb. I. 1. Intranz. (Despre animalele rumegătoare) A mesteca a doua oară mîncarea întoarsă din stomac. Se trezea cu mult înaintea zorilor. Asculta un timp cum rumegă boii la cară, apoi îi pătrundeau în auz alte zgomote ale pustiei. SADOVEANU, M. C. 35. Într-o curte mare rumegă, culcate, două vaci ungurești. REBREANU, I. 10. Cămilele și-au pregătit siesta Și rumegă culcate lîngă cort. TOPÎRCEANU, P. 72. 2. Tranz. A mesteca ceva în gură. Trecură întăi feciorii de împărați, îmbrăcați în zale și în aur, pe cai ce-și rumegau frînele în spume. VISSARION, B. 33. ◊ Fig. Voievodul rămase tăcut, cu o mișcare necontenită a fălcilor, rumegînd în măsele neliniște și mînie. SADOVEANU, F. J. 186. Tolăniți pe lîngă ape, Munții rumegă tăcere. LESNEA, I. 145. ♦ (Depreciativ, despre oameni) A mînca. Nici de la nașu-său nu a mai căpătat ce să rumege... cu ce să-și îndoape foalele. RETEGANUL, P. I 60. 3. Tranz. Fig. A medita pe îndelete asupra unui lucru, a-l examina îndelung, a-l relua mereu în cercetare. Lupu Chirițoiu, care-și rumega aceleași gînduri, se adresă acuma lui Luca cu imputare. REBREANU, R. I 133. L-a lăsat pe Ion să-și rumege bucuria, nedumerirea și teama. POPA, V. 311. Aceste lucruri, pe care Radu le rumegase multă vreme în capul lui... i se păreau foarte limpezi. VLAHUȚĂ, O. A. 114. Vulpoiul, rumegînd în mintea lui alte nezdrăvănii, îl rugă să-i dea voie a se duce mai întîi la o mănăstire. ODOBESCU, S. III 240.
- sursa: DLRLC (1955-1957)"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu