Cu gandul la ... altceva

Imi place sa citesc. Carti si nu numai. Si cum cartile sunt mult prea scumpe, acum, pentru buzunarul meu iar pe acelea pe care le am le-am citit si rascitit (biblioteca ramanand "acasa"), imi fac timp si citesc, tot ce mi se pare interesant, online.

Am precizat, deunazi, ca am dat peste un blog interesant, incitant si, nu in ultimul rand, relevant. Cum am primit acceptul de a pune in paginile mele si ceea ce mi se pare de actualitate din postarile pe care le-am parcurs si le voi mai parcurge mi-am zis, astazi, sa incep cu începutul. Adica cu esentialul.

Acest esential l-am intrezarit intr-o anume publicatie pe care o voi reda mai jos si apartine unei personalitati trecute, din pacate, in eternitate care nu poate fi acuzata de complicitate mai ales din simplu motiv ca, facand parte din tineretul PNL-ist (cum zice Wikipedia), a declarat (redau din memorie) ca daca ar fi colaborat cu securitatea, cum i s-a propus, ar fi simtit ca moare.

De aceea ma gândesc la ... altceva. Si nu fac campanie electorala.

N.B.
1. Las pe cei interesati sa descopere despre cine este vorba, atat pentru materialul imediat redat prin copy-pastela la care nu voi preciza sursa cat si la autorul care, norma, a lucrat la "Europa Libera". De aceea mi-am permis sa sterg numele relevant din el, pana la final. Parca e mai incitant, nu?

2. Finalul materialului este tulburator din doua motive.
In primul rand ne aduce in atentie lipsa majora care ne impiedica sa progresam si pentru care suferim postdecembrist, principialitatea si consecventa in ea.
In al doilea rand pentru ca, nicunde, nu am gasit, referitor la fostii nostri "cei dintai in stat", o concluzie asemanatoare cu cea din încheierea materialului pe care-l propun spre lectura, studiu si nu numai, in continuare chiar daca nu s-a castigat nimic. Sau, poate, nu am cautat eu bine.

Iata deci textul (cu greu reusit a fi adus aici din cauza de IT?):

"Intervenţia ... pentru Radio Europa liberă, 10 mai 2000

Una din intervenţiile cele mai semnificative la recentul Congres al Alianţei Civice a fost aceea a d-lui .... D-sa este cunoscut dintr-o sumă de motive: ca membru proeminent al CADA în 1990, ca fost şef al Corpului de Control al Guvernului Ciorbea
după 1996 când a încercat să determine pe unii demnitari beneficiari pe nedrept de imobile ale statului să le restituie. N-a reuşit! D-l ... a trebuit să plece de la Consiliul de Miniştri. (Astăzi fostul şef al Guvernului din acea vreme d-l Victor Ciorbea recunoaşte că acceptând plecarea d-lui ... a făcut o greşeală politică.)
După aceea, d-l ..., care fusese totdeauna activ şi la Alianţa Civică, a devenit preşedintele executiv al acesteia, adică secundul doamnei Ana Blandiana. Se poate crede că atunci, prin 1998, când a pus problema atitudinii Alianţei Civice faţă de preşedintele
ales cu sprijinul ei, d-l ... a fost mai riguros decât d-na Blandiana deşi - note bene -Alianţa Civică a arătat în repetate rânduri că nu înţelege să se identifice cu Cotroceniul sau cu Convenţia Democrată. Nu mai puţin diferenţe cel puţin de accent - si tot mai mari prin trecerea timpului - au făcut pe d-l ... să se distanţeze treptat politic de acea parte a conducerii Alianţei şi Grupului pentru Dialog Social legată îndeosebi de Preşedinţie...
Este ceea ce explică declaraţiile d-lui ... la recentul Congres: „De aproape doi ani trăiesc un sentiment al zădărniciei.” Zădărnicie cauzată mai ales de coruţia în creştere. „Nu trece o zi” – declară acum d-l  ...  la Congresul Alianţei – „în care ziarele să nu
scrie despre afacerile necinstite de multe miliarde de lei ale unuia sau altuia din cei pe care noi îi susţinem (...) fără ca Alianţa Civică să intervină aşa cum făcuse până în urmă cu aproape patru ani.” 
Înainte de a părăsi ca demisionar sala Congresului, d-l ... a
distribuit patru pagini de incriminări concrete la adresa preşedintelui Constantinescu în special, fără a omite însă faptul că în timpul regimului Iliescu corupţia fusese, totuşi, şi
mai mare.
Două exemple din numeroasele figurând pe lista d-lui ...
–dosare penale vechi şi în curs de finalizare la sfârşitul lui 1997, vizând pe unii oameni de afaceri dubioşi care finanţaseră însă campania electorală a d-lui Constantinescu, potrivit d-lui ..., n-au fost finalizate nici până azi
-indicii ale unui suspect „troc” între PNŢCD şi PDSR, fiecare din cele două partide renunţând se pare să mai reclame anumite nereguli în sarcina celuilalt.
În continuare d-l  ...  critică alegerea generalului Constantin Degeratu drept consilier al preşedintelui, având în vedere
acuzaţiile ce i se aduc curent în presă de a fi participat la reprimarea revoluţionarilor de la Cluj.
În acest timp, constată d-l ..., făcând desigur aluzie şi la d-l Gabriel Andreescu, cunoscut publicist democrat, „importanţi intelectuali sunt daţi afară de la ziarele lor, de la care au contribuit la aducerea la putere a d-lui Emil Constantinescu.”
D-l ... mai arată în acest material comunicat presei că a solicitat preşedintelui Constantinescu numele celor care au beneficiat de credite preferenţiale de la Bancorex, pe care nu le-au mai restituit, dar că a fost refuzat de colaboratorii preşedintelui pe motiv că aceasta „ar aduce atingere prestigiului foştilor clienţi ai Bancorex”.
În acest context, arată d-l  ..., la Sofia preşedintele Bulgariei Stoianov trage la răspundere chiar zilele acestea pe miniştrii săi corupţi...
În interviul său cu Adevărul din 8 mai, d-l  ...  critică şi relativa indulgenţă a Alianţei Civice faţă de actuala Putere. Pentru a rămâne credibilă – consideră d-l ... – este nevoie ca Alianţa să se arate la fel de exigentă faţă de regimul actual precum în
trecut faţă de regimul Iliescu.
Criticile d-lui ... coincid cu începutul neoficial al campaniei electorale.
Desigur că ele nu vor servi cauza actualului preşedinte.
E foarte probabil că d-l  ...  va fi acuzat că furnizează muniţie adversarului politic.

Dar ce înseamnă să ocoleşti adevărul doar pentru a nu furniza muniţie adversarului politic, altceva decât cel mai pur machiavelism? În plus, un om care, asemenea d-lui ..., se profilează ca apărător principial al adevărului, nu are dreptul să
facă compromisuri cu nici unii. Climatul politic din România nu va avea decât de câştigat de pe urma noului sacrificiu de sine al d-lui Valerian Stan."

Gandindu-ma, deci, la acest .. altceva imi aduc aminte cum eram  "apreciati" noi odata, ca un popor vegetal. Oare nu s-o fi schimbat nimic?