Tot despre ... chestiuni de importanta deosebita

Desi am mai facut referire la versurile respective, nu pot sa le ignor. Reprezinta chintesenta "evolutiei" noastre pe noi culmi de progres si civilizatie in ceea ce se poate defini a fi si numi, caracteristic, democratia originala romaneasca.
Cum care versuri? Astea:

"Banii vorbesc, banii vorbesc
Unii te ridica, altii te lovesc
Banii nu tac, banii se fac
Totul e in mana lor
Banii vorbesc."
(http://www.versuri.ro/versuri/ifhf_holograf-banii-vorbesc.html)

Ca refrenul, sau adevarul refrenului, in sine face parte din marea cacealma care incepe sa fie relevata de anumitele scurgeri de informatii despre reala fata a capitalismului, este alta problema.
De aceea nici nu mai acord o asa mare atentie chestiunilor in "speta".

Caci mie mi-a dat de gandit un material cu totul altfel care vorbeste, pe îndelete si fara nici un fel de perdea, despre aceste aceleasi chestiuni pe care le regasim nu doar in stiri pe surse sau bomba si bilanturi ci in tot ceea ce traim, indiferent daca ne aflam in "democratiile cu traditie" sau "de import" (ghilimelele au sensul lor!).

Chestiuni de importanta deosebita care merita, dupa parerea mea, mai multa atentie, daca nu TOATA ATENTIA.

Si pentru repetarea lui, prin copy-paste, imi cer scuze:
(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/psalmi/49/)

1 (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core.) Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele, luaţi aminte, toţi locuitorii lumii:	1 (Mai-marelui cantaretilor; un psalm pentru fiii lui Core.) Auziti acestea toate neamurile, ascultati toti cei ce locuiti in lume:
2 mici şi mari, bogaţi şi săraci!	2 Pamantenii si fiii oamenilor, impreuna bogatul si saracul.
3 Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte, şi inima mea are gânduri pline de judecată.	3 Gura mea va grai intelepciune si cugetul inimii mele pricepere.
4 Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sunt insuflate, îmi încep cântarea în sunetul harpei.	4 Pleca-voi spre pilda urechea mea, talcui-voi in sunet de psaltire gandul meu.
5 Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii, când mă înconjoară nelegiuirea potrivnicilor mei?	5 Pentru ce sa ma tem in ziua cea rea, cand ma va inconjura faradelegea vrajmasilor mei?
6 Ei se încred în avuţiile lor şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare.	6 Ei se incred in puterea lor si cu multimea bogatiei lor se lauda.
7 Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării.	7 Nimeni insa nu poate sa scape de la moarte, nici sa plateasca lui Dumnezeu pret de rascumparare,
8 Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată.	8 Ca rascumpararea sufletului e prea scumpa si niciodata nu se va putea face,
9 Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormântul.	9 Ca sa ramana cineva pe totdeauna viu si sa nu vada niciodata moartea.
10 Da, îl vor vedea: căci înţelepţii mor, nebunul şi prostul deopotrivă pier şi lasă altora avuţiile lor.	10 Fiecare vede ca inteleptii mor, cum mor si cei neintelepti si nebunii, si lasa altora bogatia lor.
11 Ei îşi închipuie că veşnice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac, ei, care dau numele lor la ţări întregi.	11 Mormantul lor va fi casa lor in veac, locasurile lor din neam in neam, desi numit-au cu numele lor pamanturile lor.
12 Dar omul pus în cinste nu dăinuie, ci este ca dobitoacele care se taie.	12 Si omul, in cinste fiind, n-a priceput; alaturatu-s-a dobitoacelor celor fara de minte si s-a asemanat lor.
13 Iată ce soartă au ei, cei plini de atâta încredere, precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. - (Oprire)	13 Aceasta cale le este sminteala lor si celor ce vor gasi de bune spusele lor.
14 Sunt duşi ca o turmă în Locuinţa morţilor, îi paşte moartea, şi în curând oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţea, şi Locuinţa morţilor le este locaşul.	14 Ca niste oi in iad sunt pusi, moartea ii va paste pe ei. Si-i vor stapani pe ei cei drepti si ajutorul ce-l nadajduiau din slava lor, se va invechi in iad.
15 Dar mie, Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din Locuinţa morţilor, căci mă va lua sub ocrotirea Lui. - (Oprire)	15 Dar Dumnezeu va izbavi sufletul meu din mana iadului, cand ma va apuca.
16 Nu te teme când se îmbogăţeşte cineva şi când i se înmulţesc vistieriile casei;	16 Sa nu te temi cand se imbogateste omul si cand se inmulteste slava casei lui.
17 căci nu ia nimic cu el când moare: vistieriile lui nu se coboară după el.	17 Ca la moarte el nu va lua nimic, nici nu se va cobori cu el slava lui.
18 Să se tot creadă omul fericit în viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe care şi le face,	18 Chiar daca sufletul lui se va binecuvanta in viata lui si te va lauda cand ii vei face bine,
19 căci tot în locuinţa părinţilor săi va merge şi nu va mai vedea lumina niciodată.	19 Totusi intra-va pana la neamul parintilor lui si in veac nu va vedea lumina.
20 Omul pus în cinste, şi fără pricepere, este ca dobitoacele pe care le tai.	20 Omul in cinste fiind n-a priceput; alaturatu-s-a dobitoacelor celor fara de minte si s-a asemanat lor.