Tot spre ... meditare

Am gasit astazi, intre multele postari pe Facebook si una cu puternic impact ... sentimental-patriotic. Nu comentez speta, deoarece mi-am exprimat punctul de vedere in legatura cu ceea ce, dupa parerea mea, ar fi trebuit sa ramana IMNUL NOSTRU NATIONAL tinand cont de unele precedente oarecum discutabile din zona democratiilor.

Ieri, urmarind in trecere un interviu pe un anume canal tv, l-am vazut pe primul premier al Romaniei democrate cum analiza si dezbatea acest sfert de veac de democratie originala romaneasca, cu toate suisurile si coborasurile care ne-au marcat existenta postdecembrista impreuna cu aliantele si tradarile care ne-au aruncat in morisca unui capitalism de neinteles pentru unii, dar perfect relevat de dezvaluiri din spete contemporane intre care si cea mai recenta, dosarul "Panama Papers".

Ca simplu cetatean, m-am intors cu ani in urma si fara a fi nostalgic, desi realitatea romaneasca spre asta te impinge, mi-am adus aminte de un cantec vechi, ascultat prin anii '70 cu niste versuri deosebite, care ar trebui sa ne puna pe gânduri (oare?).

De aceea, astazi vreau sa postez aceste versuri spre stiinta, meditatie, analiza sau orice alta ... atitudine. Macar asa, pentru aducere aminte a ceea ce ar fi trebuit sa fie dupa acel insangerat decembrie.

Apropo!

Tot pe Facebook a aparut o postare legata de modul in care undeva, in vest s-au intreprins niste masuri deosibite pentru cinstirea unor eroi, in timp ce in aceeasi democratie originala romaneasca, faptul ca inca doua vieti au fost platite ca tribut pentru apararea democratiei trece, deja, neobservat. O fi din cauza padurii sau din cauza copacilor? Caci despre un copac este vorba:

"In gradina casei mele e copacul
Care canta si pe frunze si pe vant
Care stie tot ce-mi place si ce simt
Care stie cantecul ce-n gand il cant
In gradina casei mele e copacul
Care-mi spune sa fiu mandru cum e el
Care-mi spune sa-mi tin fruntea dreapta tot mereu
Fie ploaie, fie soare, fie nori,
Tot ca el.

Copacul demn se-nalta in gradina mea
Incarcat de roade si de noapte grea
Au incercat dusmani sa-l culce la pamant si sa-l stie-ngenunchiat.
Copacul demn se-nalta in gradina mea
Ametit de soare, de lumina grea.
Acest copac e trup din trupul tarii sfant
Si-o fi vesnic pe pamant

In gradina casei mele e copacul
Sta de paza si la bine, si la greu,
Simt in brate lemnul tare si-l sarut mereu
Si copacul se transforma dintrodat'
Sunt chiar eu!

Copacul demn se-nalta in gradina mea
Incarcat de roade si de noaptea grea
Au incercat dusmani sa-l culce la pamant si sa-l stie-ngenunchiat
Copacul demn se-nalta in gradina mea
Ametit de soare, de lumina grea.
Acest copac e trup din trupul tarii sfant
Si-o fi vesnic pe pamant."
(http://www.versuri.ro/versuri/edghge_aurelian-andreescu-copacul.html)

Si pentru ca sunt un simplu cetatean cu frica de Dumnezeu, nu pot sa trec pe langa un alt adevar cu relevanta, dintr-un mesaj mult mai vechi, pe care ar trebui sa-l avem toti in atentie, participanti sau nu la campania care tocmai a inceput si ne va de de furca in tot acest an:

"1. (Un psalm al lui David.) Voi cânta bunătatea şi dreptatea; Ţie, Doamne, Îţi voi cânta.
2. Mă voi purta cu înţelepciune pe o cale neprihănită. - Când vei veni la mine? - Voi umbla cu inima fără prihană în mijlocul casei mele.
3. Nu voi pune nimic rău înaintea ochilor mei; urăsc purtarea păcătoşilor; ea nu se va lipi de mine.
4. Inima stricată se va depărta de mine; nu vreau să cunosc pe cel rău.
5. Pe cel ce cleveteşte în ascuns pe aproapele său, îl voi nimici; pe cel cu priviri trufaşe şi cu inima îngâmfată, nu-l voi suferi.
6. Voi avea ochii îndreptaţi asupra credincioşilor din ţară, ca să locuiască lângă mine; cel ce umblă pe o cale fără prihană, acela îmi va sluji.
7. Cel ce se dedă la înşelăciune nu va locui în casa mea; cel ce spune minciuni nu va sta înaintea mea.
8. În fiecare dimineaţă voi nimici pe toţi cei răi din ţară, ca să stârpesc din cetatea Domnului pe toţi cei ce săvârşesc nelegiuirea."
(http://www.ebible.ro/biblia/romana-diacritice/cornilescu/psalmi/101/)