Despre ... TERFELIRE

"Sase, Doamne si toti sase ..."

Imi inchipui ca asa poate gandi omul simplu, cel furat si batjocorit de toate acele "gulere albe" parfumate cu inconfundabilul iz al "beciului domnesc" care, in prezent dar si in viitor vor face obiectul si, de ce nu, deliciul tabloidelor. Spunea un participant la o emisiune dezbatere ca (redau din memorie) "serviciile secretre ar trebui sa fie secrete". Si-mi aduc aminte, asa cum am mai spus si cu alta ocazie, ca pe vremuri, prin "alte tari de servicii pline" nici macar numele sefilor acestora nu se cunostea.

Si uite-asa stau ca simplu cetatean, nu ca rezervist al unui astfel de serviciu si ma intreb: pentru asta s-a dorit democratia?
Caci, nu-i asa, doar dupa cele cateva dezvaluiri si ti se face pielea gaina si ti se ridica parul parc-ai vedea lupul. Dar oare nu asta-i lupul paznic la oi?

Ciudata speta, ciudata scena si personaje.
Sau poate ciudati suntem noi, cei care am crezut ca traim, cu adevarat si real in democratie. Dar ciudata este si situatia. Caci la cate titluri si grade s-au decernat, postdecembrist, fara discernamant dar pe criterii politice, mai poate exista vreo "chestiune de principiu", in aceasta societate mioritica lipsita de principii?

Si trecand asa, in retrospectiva, peste toti "cei sase" (sau mai multi?) SI NU NUMAI ma gandesc la niste versuri care, parafrazat, ar suna cam asa:

"Iară voi? voi, epigonii?... Simţiri reci, harfe zdrobite,
Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte,
Măşti râzânde, puse bine pe-un caracter inimic;
Dumnezeul vostru: umbră, patria voastra: o frază;
În voi totul e spoială, totu-i lustru fără bază;
EI credeam în visul nostru, voi nu credeti în nimic!"

Si ma simt lovit, tradat si terfelit de tot ceea ce aceasta "democratie" hidoasa si anacronica ne demonstreaza ca inseamna "capitalismul cu fata umana" (oare?).


PS.
Scriam randurile de mai sus ieri si nu le-am publicat.
Intre timp am citit si alte cateva luari de pozitie fata de ... TERFELIRE. O alta terfelire. Mai profunda si mai jignitoare cu cat vine, chipurile, de la prietenii care folosesc masura dubla mai ceva decat vechii camatari.
Si cum speta merita atentie, tot niste versuri vin sa ne trezeasca la realitate. Neparafrazat si tarziu. Dar mai bine mai tarziu decat niciodata, nu-i asa?

"Cît îmi sunt de urîte unele dobitoace,
Cum lupii, ursii, leii si alte cîteva,
Care cred despre sine ca pretuiesc ceva!
De se trag din neam mare,
Asta e o-ntîmplare:
Si eu poate sunt nobil, dar s-o arat nu-mi place.
Oamenii spun adesea ca-n tari civilizate
Este egalitate.
Toate iau o schimbare si lumea se ciopleste,
Numai pe noi mîndria nu ne mai paraseste.
Cît pentru mine unul, fiestecine stie
C-o am de bucurie
Cînd toata lighioana, macar si cea mai proasta,
Cîine sadea îmi zice, iar nu domnia-voastra."
Asa vorbea deunazi cu un bou oarecare
Samson, dulau de curte, ce latra foarte tare.
Catelul Samurache, ce sedea la o parte
Ca simplu privitor,
Auzind vorba lor,
Si ca nu au mîndrie, nici capricii desarte,
S-apropie îndata
Sa-si arate iubirea ce are pentru ei:
"Gîndirea voastra, zise, îmi pare minunata,
Si sentimentul vostru îl cinstesc, fratii mei."
- "Noi, fratii tai? raspunse Samson plin de mînie,
Noi, fratii tai, potaie!
O sa-ti dam o bataie
Care s-o pomenesti.
Cunosti tu cine suntem, si ti se cade tie,
Lichea nerusinata, astfel sa ne vorbesti?"
- "Dar ziceati..." - "Si ce-ti pasa? Te-ntreb eu ce ziceam?
Adevarat vorbeam,
Ca nu iubesc mîndria si ca urasc pe lei,
Ca voi egalitate, dar nu pentru catei."
Aceasta între noi adesea o vedem,
Si numai cu cei mari egalitate vrem."
(http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/a/grigore-alexandrescu-6zudptu/cainele-si-catelul.html)

Gand trist la sfarsit ... de august

S-a mai dus o stea. Asta-i legea vietii si nu ne putem impotrivi. Cineva cu har spunea si nu poate fi contrazis, ca "ne nastem pe rand si murim pe sarite".

Acum acel "pe sarite" l-a avut in atentie pe maestrul Marin Moraru care s-a dus sa intregeasca tripleta. TAKE, IANKE si CADAR, "O comedie devenită clasică, aparţinând literaturii interbelice şi aducând în scenă o temă de mare actualitate: relaţiile inter-etnice dintre un român, un evreu şi un turc. O piesă despre toleranţă, prietenie şi dragoste. Un spectacol în care evoluează trei monştri sacri ai teatrului românesc – Radu Beligan, Marin Moraru, Gheorghe Dinică – şi care se joacă de şase stagiuni cu săli pline." (http://www.tnb.ro/ro/take-ianke-si-cadir).

Dar nu doar la asta m-am gandit, asezat in fata laptopului. Mi-au ramas in minte scenele cu replici antologice gen "moisiur si scrie, monsiur si citesti", "am prins "Monstrul" sau "ce tineri si frumosi eram, mai ales eu si ce batrani am ajuns, mai ales tu". Si nu numai.

Insa mi-au ramas in memorie si despre astea m-am decis sa las cateva randuri si zambetul trist si lacrimile ascunse dintr-un interviu acordat emisiunii "Profesionistii". Pentru ca deplangea soarta postdecembrista a actorului si a teatrului si cinematografiei de acum. Nu soarta lui. Iar starea aceea de tristete, explicata simplu si fara echivoc, se reducea la o singura idee (cel putin asa am inteles-o eu): promovarea in toate planurile, directiile si nivelurile a NONVALORII. Cu teza de doctorat.

La plecarea mastrului, discreta asa cum i-a fost si viata, nu am vazut prea multe "punctari" din partea media ci doar am citit cateva luari de pozitie ale unor colegi apropiati si nu pot spune decat asa cum au spus cu totii: DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA!

Si ma intorc la gandul trist de sfarsit... De august.

Cineva, in gluma, ne intreba ieri daca am fost la manifestatie. Pe baza acestei glume am vorbit vrute si nevrute. Intors acasa, mi-am aruncat privirea pe niste pagini unde se tot dadeau explicatii asupra modului in care saracii acestui popor au fost batjocoriti de bogatii alesi tocmai sa-i apere (cine ne-a inglodat la FMI?) mai ales prin declaratie fostului conducator al acestui "camatar international" (daca-mi aduc bine aminte ca era apreciat ,undeva, organismul care taie, face si desface cum vrea el - pardon EI numit FMI) - http://glasul.info/2015/05/28/ma-numesc-fmi-camatar-international-fara-scrupule-si-caut-mereu-o-victima-noua/.

Facand legatura intre cele doua (manifestarea si camataritul), mi-am adus aminte ca, dupa insangeratul 1989, care ne-a adus noua, saracilor ce ne-a adus, o anumita structura a fost infierata cu manie "capitalist-democratica" pentru ca a "supt sangele poporului" - CEPEX-ul. Mintile care au pus la cale exploatarea omului de catre un om au trebuit sa raspunda.

Citind despre modul perfid in care niste oameni, liber si democrati (oare?) au pus la cale neo-inrobirea romanilor printr-o exploatare veche, dar cu tenta de "libertate" stateam si ma gandeam: pe ei cine-i trage la raspundere si-i judeca?
Care pe ei? Noul CEPEX: liderii partidului de guvernamant de la data semnarii contractului inrobitor cu FMI, presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si liderii de grup parlamentar din aceeasi categorie, Presedintele care a promulgat acel act odios si cei care si-au dat avizul "constitutional" pentru aplicarea acestuia. Caci, dupa cate imi aduc aminte, poporului nu i s-a cerut parerea. Tabloul nu ar fi complet daca nu s-ar adauga responsabilitatea unor anume structuri menite tocmai sa apere libertatea si contitutionalitatea natiunii si poporului, basca imixtiunea externa a "parintilor" in ale libertatate si democratie din U.E. si de peste "lac".

Sa nu-ti ramana in amintire lacrimile ascunse ale maestrului si tristetea cu care s-a stins? Probabil si el si-a dat seama ca pe acest CEPEX nu-l poate si nu vrea sa-l judece nimeni. Caci, nu-i asa, DEMOCRATIA E SUS. Jos e ... ruperea.

Trist gand, la sfarsit. De august.

Gand scurt la o lectie de istorie

Intr-o perioada de multa tulburare interna, externa sau "fara frontiere", de patimi caracteristice mioriticului din noi dar si de "bataieli" aproape peste tot unde se poate batai, am vrut sa tac. Si am tacut, chiar daca ceva "ma furnica".
Un exemplu l-ar putea constitui "negasirea" mea (ha, ha, ha) de catre cei care stiu si sunt indriduiti sa te gaseasca, in speta tocmai amintita anterior (dar asta-i alta fata a problemei).

Astazi, parcurgând mai multe "file", am gasit cateva aspecte interesante. Pe unele le-am "like"-uit (ca sa fiu in context), pe altele le-am distribuit.
Intre ele si o lectie de istorie pe site-ul: http://www.istorie-pe-scurt.ro/lectiile-lui-ion-i-c-bratianu-pentru-politicienii-actuali/ pe care mi-am propus sa o pastrez pe blogul meu pentru tot ce poate insemna o lectie de pregatire personala si  de viata, chiar daca respectivul material a fost postat cu ceva timp in urma.
De ce? Rândurile de mai jos vor clarifica întrebarea. Iar spre final, bolduit si cu alta forma de redactare, se afla un indemn-citat care ar trebui sa puna pe gânduri nu numai policienii ci pe toti aspirantii la viata politica si nu numai, cu sau fara doctorate. Veridice.

Lectura utila si gânduri ... pe masura!


 
"Lecțiile lui Ion I.C. Brătianu pentru politicienii actuali
August 18, 2014
 

Ion I. C. Brătianu (20 august 1864, Florica, jud. Argeş -24 noiembrie 1927, Bucureşti), a dominat viaţa politică din România cum nu o mai făcuse nimeni. Dintre cei care au încercat să-şi explice cauzele acestei dominaţii, toţi au căzut de acord că avea o vocaţie nativă de conducător. Cel mai adesea era văzut cu o carte în mână, de regulă o carte de istorie.

Ion G. Duca scria în memoriile sale că Ionel Brătianu era înzestrat cu un acut simţ al responsabilităţii: „El nu se hotăra niciodată repede [..] din primul moment îi apăreau în minte toate repercusiunile probabile şi posibile ale unui act, aşa încât, înainte de a se hotărî să facă acel act, examina, reexamina, contraexamina toate urmările lui şi nu trecea de la intenţie la fapt decât după ce, cântărind toate argumentele, favorabile şi nefavorabile, foloasele îi apăreau mai puternice, mai determinante decât neajunsurile. Din profesiunea lui de inginer rămăsese cu obişnuinţa de a nu pune niciodată piciorul pe un teren, înainte de a-l fi sondat şi de a cunoaşte bine soliditatea lui. Dar, o dată gestaţiunea terminată, o dată hotărârea luată, nu am întâlnit în toată viaţa şi în toată cariera mea politică, om mai neclintit în ducerea până la capăt a hotărârilor sale”.

Ion Gheorghe Duca

Fruntaşul liberal a ştiut foarte bine să-şi aleagă colaboratorii, valorificând la maximum capacităţile lor. Deşi avea doi fraţi, Ionel Brătianu l-a pregătit pentru succesiunea la conducerea Partidului Naţional Liberal pe Ion G. Duca, intuind capacităţile sale politice. Un factor important al dominaţiei sale politice a fost influenţa pe care o exercita asupra regelui Ferdinand, mai ales prin Barbu Ştirbei şi regina Maria. Brătianu era un foarte bun tactician politic. Un cunoscător al liberalismului nota despre liderul liberal că era: „stăpân pe mijloacele sale, îşi urmărea cu precizie nedeterminată jocul politic, nu-l interesa modelul oratoric şi nici polemica scrisă”. Ionel Brătianu era conştient de valoarea sa politică şi era convins că scrie o pagină în istoria naţională, concepţia şi acţiunile sale politice având un caracter democratic. El aprecia că nu există pentru oamenii politici îndatorire mai mare decât apărarea intereselor permanente şi a demnităţii poporului român.

De aceea, Ion I. C. Brătianu se adresa astfel parlamentarilor, în decembrie 1919: „Sunteţi, domnilor, reprezentanţii unui popor care este mândru şi poate fi mândru de trecutul său, şi care trebuie să aibă mare încredere în viitorul său. Nu scădeţi rolul pe care el trebuie să-l aibă în lume; fiţi cât de modeşti pentru persoana dvs., nu fiţi modeşti pentru poporul pe care îl reprezentaţi.”

Deşi a trecut la cele veşnice prematur, a avut parte de o moarte glorioasă, din funcţia de prim-ministru al României şi preşedinte al celui mai puternic partid politic din acele vremuri. Cea mai potrivită imagine de ansamblu, pentru a conchide evocarea personalităţii lui Ion I. C. Brătianu, este caracterizarea pe care ministrul Franţei la Bucureşti, contele de Saint-Aulaire, i-a făcut-o fruntaşului liberal: „Excela în a câştiga fără să-şi facă duşmani. Viitorul apropiat mi-a descoperit în el cele mai înalte calităţi, care îl fac unul din marii oameni de stat ai generaţiei sale, mult mai mare decât cei “trei mari”: Wilson, Lloyd George, Clemenceau. Nimic mai natural: la ţări mici, oameni mari”.

Cuvintele de aur ale lui Ion I.C. Brătianu

„Politica îţi poate da din când în când satisfacţii şi onoruri, dar pentru un om iubitor de ţară şi conştient de răspunderile sale, politica este un şir neîntrerupt de griji şi jertfe, un drum pe care eşti sortit să culegi mai multă nedreptate decât răsplată.”

„Cei mai mulţi îşi închipuie că politica e un fel de distracţie, cu foloase şi onoruri. Politica e ceva grav, grav de tot. Ai în mâna ta viaţa şi viitorul ţării tale.”


„Adevărata democraţie înseamnă cârmuirea poporului prin sine însuşi. Orice democrație, îşi află, desigur, în fruntaşii săi o călăuză binefăcătoare, dar tot reazimul şi toată nădejdea nu poate s-o aibă decât în propria-i înţelepciune şi propria-i energie. Căutaţi şi îndemnul şi puterea de a înfăptui în voi, şi numai în voi înşivă!”"

Gand la ... un alt statut

In sfarsit ... s-a rezolvat.
Dupa multe asteptari, adica multe luni de asteptare (daca nu ani, dupa cum a fost "lucrata" legea prin care nu doar eu am fost furat) am primit "verdictul".

Am un nou statut. Sunt pensionar.

Un prieten drag mi-a transmis ca nu conteaza cat este de mare ci cat este de lunga. Pensia, bineinteles. Asa gandesc si eu.

Tocmai de aceea, gândul de astazi (de fapt ar fi trebuit sa fie de ieri, dar nu am avut acces la "tehnic") se indreapta spre niste versuri care m-au insotit in toata aceasta perioada si nu numai. Merita avute in atentie, pentru toate momentele vietii, chiar daca le-am mai postat si anterior.

"1. Mulţumim, o, Tatăl nostru,
Pentru Fiul Tău iubit.
Mulţumim că-n orice vreme
Minunat ne-ai ocrotit.
Pentru primăveri senine,
Ca şi pentru toamne reci,
Pentru lacrimi, Ţie, Doamne,
Îţi aducem slavă-n veci.

2. Mulţumim pentru răspunsul
Rugăciunilor ce-l dai.
Mulţumim că ajutorul
Gata pentru noi îl ai.
Pentru rău şi pentru bine,
Pentru sfinte mângâieri,
Mulţumim pentru iubirea
Mai bogată azi ca ieri.

3. Mulţumim pentru toţi spinii,
Mulţumim şi pentru flori,
Pentru case şi cămine,
Pentru soarele din nori.
Pentru bucurii nespuse,
Pentru pace Te slăvim,
Pentru tainica nădejde,
Doamne mare-Ţi mulţumim. "
(http://www.resursecrestine.ro/cantece/4773/multumim-o-tatal-nostru)

Un gand mai ... altfel

Rândurile care urmeaza s-au nascut dintr-un gand impartasit, de dimineata, cu fiul meu. Caci asa cum ne-am obisnuit, de dimineata ne impartasim gândurile. Mai mult sau mai putin importante. Pentru noi, pentru ai nostri sau pentru ... TARA. Astazi s-a nimerit sa fie un gand mai altfel, pentru tara si popor.

Discutia a plecat de la o "întreprindere", un film si niste fapte.
"Intreprinderea" si nu prea m-am bagat pana acum in a comenta actiunile institutiei din care am trecut in rezerva, se refera la intentia S.R.I. de a realiza un sistem complex si eficient de monitorizare (nu voi intra in polemicile, deja facute public, de atac la democratie).
Filmul este cel care s-a reluat recent, cu relevanta pentru "speta" si de impact, "Inamicul statului".
Faptele sunt cele relatate de multa vreme si care au condus, asa cum imi spunea si fiul meu, care a vizitat multe tari din UE, ajungând pana in capitala, la o adevarata "schimbare la fata". Caci imi povestea "plimbaretul" ca, fata de acum doi sau trei ani, in Occidentul pe care l-a vizitat recent, lumea este total schimbata. Este ingrijorata, foarte stresata, apasata, speriata.

Schimbarea de paradigma a fost expusa transant de unul dintre reprezentantii unui ONG cu activitate in domeniul apararii drepturilor omului (si-i redau ideea, din memorie): "dupa septembrie 2001 problemele legate de securitate si siguranta s-au schimbat radical" (iertare pentru inexactitate).

Luindu-le la rand pe toate acestea am analizat asa, ca simplii cetateni intentia S.R.I. de a folosi fonduri europene pentru punerea la punct a unui sistem complex de culegere a informatiilor, mai precis de a monitoriza posibilii vectori care prezinta risc concret pentru siguranta si securitatea noastra.

Si cum, pana acum nu am vazut decat pozitii contra, eu mi-am exprimat punctul PRO.

Adica nu ma afecteaza cu nimic faptul ca-mi sunt urmarite discutiile private, inclusiv prin citirea acestor rânduri, atata timp cat nu am nimic de ascuns si nu am in intentie sa procedez impotriva legilor tarii noastre.
Daca inaltii nostri demnitari si tot felul de "luptatori" pentru libertate si dreptate au probleme de acest gen, e treaba lor. Sa binevoiasca sa se retraga din functii, sa nu-si mai intemeieze afacerile pe spinarea noastra, a statului si sa se mai sature de amante si ibovnice care tin tabloidele in viata.

CACI:

Intre a-l proteja pe unul sau altul, prin blocarea unor inlesniri la o interventie rapida, eficienta si profesionista din partea institutiilor statului, in ceea ce se interpreteaza, uneori gresit, ca reprezinta "drepturile omului" si apararea dreptului faniliei mele la viata si siguranta impotriva oricaror actiuni de tipul celor din "speta", eu aleg ultima varianta.

Caci, iarasi, stau si ma intreb: in Franta, când s-a stiut cine este teroristul, cel cu camionul, cum de s-a permis o asa de mare eroare soldata cu atatea victime nevinovate. Si este doar un singur exemplu.

Caci, din nou, ma intreb: chiar suntem atat de "ocoliti" si "ocrotiti" pentru a crede ca noua nu ni se poate intampla nimic?
Caci "schimbarea de paradigma" in domeniul securitatii poate fi si mai schimbata daca, asa cum s-a vehiculat prin media, anume schimbari strategice ne vor face sa fim "gazde" pentru obiective care sunt, cu siguranta, tinte pentru structurile pe care S.R.I. si nu numai le au in atentie.

Iar daca, Doamne fereste, mie si familiei mele mi se poate intampla ca "fatidicul" sa produca traume de genul atentatelor care devin, asa cum se spunea pe un post, ceva comun, la ce bune libertatea si democratia?

De aceea mi-am expus punctul PRO de vedere.

In subsidiar, desi ar putea fi alte interpretari, care nu ma supara, vreau sa-i asigur pe toti cei care au curiozitatea sa teaca pe aici, prin "Gândurile unui simplu cetatean" ca raman constant idealurilor mele, redate acum si prin urmatorul pasaj:
"15. Si daca nu gasiti cu cale sa slujiti Domnului, alegeti astazi cui vreti sa slujiti: sau dumnezeilor carora le slujeau parintii vostri dincolo de Rau, sau dumnezeilor amoritilor in a caror tara locuiti. Cat despre mine, eu si casa mea vom sluji Domnului."
(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/iosua/24/15)

Iar carcotasilor, ca sa nu uite ca, totusi, sunt si pentru libertate si democratie, le las o monstra din incredintarea care urmeaza pasajului de mai sus:

"Aveti reminiscente sau nu aveti idei                                         
De construiti autostrăzi printre noi cioplite,               
Asimilati gogosi muiate-n clei                        
Si v-ametiti cu ploaia din cuvinte

Se trambitează vesti senzationale
Din timp am rupt fila cu 2000
E secolul colonizării lunii
Si-al vinului din lemne si cutii

Refren: x2
   Potop de-ar fi, de s-ar crapa cuptorul
   De-ar fi să nu am apa la chiuveta
   De ar renaste Atlantida în Pacific
   Lasati-ma sa merg pe bicicleta

Se termină petrolul si gazul natural
S-au inmultit si petele din soare
Un oarecare s-a sinucis mancand mortar
Reeditand balada lui Manole - din eroare

Acum si in vecie, vreau sa raman civil,
Cand altii vor racheta, eu vreau pe bicicleta,
Dezamorsand al mortii, prea raspandit fitil,
Sa pedalez in voie pe planeta.

Refren x3"

(Gil Ioniță – Lasati-ma sa merg pe bicicleta - http://www.tabulaturi.ro/acorduri.php?tab_id=4705)

Ramane, normal, acea intrebare din filmul amintit: CINE-I MONITORIZEAZA PE CEI CARE MONITORIZEAZA?

Meditand la ... ONOARE

Pentru cei ce nu au ascultat-o, citit-o sau trait-o vreodata prin experimentare, dar mai ales pentru nepotii mei, care sunt mult prea mici pentru a intelege ca, din nefericire, postdecembrist si mai ales post-"revolutionar" (ca sa nu spun, daca-mi este permis "evolutionar") onoarea s-a transformat intr-o enorma OROARE, voi reda niste versuri si completarea lor, asa cum le-am auzit la un post de radio si gasit in mediul virtual. Nu comentez cine face completarea, este tot o chestiune de O... (a se completa cu ce crede fiecare).

Imboldul spre aceasta postare mi l-a dat o lamentabila prestantie din partea unui personaj care, de altfel, s-ar fi putut prezenta cu totul altfel in fata romanilor. Doar a fost unul dintre premierii de marca. Titrat si recunoscut chiar dinainte. Dar când traim intr-o societate lipsita de principii, ce pretentii poti avea?
Acea prestatie, de fapt abureala totala, m-a facut sa ma intreb: ei sunt "falitii" nostri? Si ma gândeam cat de slab de inger am fost si suntem, daca nu intelegem ca scopul societatii "democrate" in care traim acum, in secolul 21, indiferent cum in spunem, este (conform unor descifrari din celebrele "Panama Papers"): "BOGATII SA DEVINA TOT MAI BOGATI IAR SARACII SA SARACEASCA TOT MAI MULT" (parca asa am gasit prin anume devoalari de pe Internet. Daca gresesc, sa fiu scuzat). Iar exponentii capitalismului romanesc nu se deosebesc cu nimic de cei din "lumea libera". Si atunci, de unde atata ONOARE?

Poate din antamarea unor aspecte care tin de diferenta dintre generatii?
Am ramas, insa, si aici mai mult decat deceptionat de ceea ce gasesc pe anume site-uri vizavi de ceea ce inseamna "manipularea"  generatiei tinere.
Si stau si ma gândesc iarasi: ce si cum s-a intamplat cu "schimbarea de paradigma"? Caci doar recent, mai acum cativa ani, "generatia" tanara s-a mobilizat pentru un vot decesiv ca ulterior, aceeasi generatie sa ajunga sa huleasca ceea ce a votat. (chestie de interpretare, nu?). Ca sa nu mai vorbesc de decembrie 1989.

Dar ce s-o mai lungesc.
Mai bine redau, prin copy-paste, ceea ce este mai relevant decat aceste cateva rânduri de simplu cetatean care incearca, macar pentru cei dragi lui, asa cum am mai spus, sa lase unele gânduri care sa-i directioneze. Daca vor fi interesati de ele.
Atentie, insa, la comentariul de la titrare (redat bolduit si cu alt caracter)!:


"A disparut de mult se pare
Orice bun simt, gest sau buna purtare
Orice vis e sters din clasele primare
Sistemul da o mare eroare
Tara asta merge singura la vale
Cavalerii nu mai au nicio onoare
Fura organizat intr-o mare dezorganizare
Si asta e un mare semn de intrebare
E lumea a treia, cam aici ai nimerit
Scapa cine poate, restul s-au obisnuit
Debransati de la conditii de trait
Tinerii se intreaba cu ce dracu au gresit
Am intalnit si romani fericiti, doar pe afara
Am intalnit si romani pacaliti, cam o tara
Am intalnit si romani linistiti, prima oara
Dar e a nu stiu cata oara cand e o lipsa clara de…

Onoare, e
Ceva ce multa lume n-are, e
Toti se calca in picioare
Doar pentru atatea lucruri fara valoare
E vorba de onoare, e
Ceva ce multa lume n-are, e
Toti se calca in picioare
Doar pentru atatea lucruri fara valoare

Ne-au zis „inchideti ochii, asta e viitorul”
Si-am iesit in strada aproape tot poporul
Cand am castigat, am gaurit si tricolorul
Crezi ca am fi facut la fel daca am fi stiut adevarul?
E ca am inventat si avionul
Insa toate ne-au zburat din maini la fel ca patrimoniul
Toti romanii au sarbatorit in doliu
Nu au castigat o tara, doar un teritoriu
Ca fiecare trage pentru el, pentru cheltuieli
Pentru inca nu stiu cate primaveri
Si nu e nimic personal, dar n-a fost vreodata altfel
Noi nu ne-am ajutat, n-am invatat din greseli
Sa mor pentru tara? Zi-mi, de ce sa fac asta?
Cand tara asta moare inaintea mea
Si partea cea mai grea e ca o simte fiecare
Ca in continuare e o totala lipsa de…

Onoare, e
Ceva ce multa lume n-are, e
Toti se calca in picioare
Doar pentru atatea lucruri fara valoare
E vorba de onoare, e
Ceva ce multa lume n-are, e
Toti se calca in picioare
Doar pentru atatea lucruri fara valoare

Triunghiul Mortii:
Traim, domnule, intr-o lume fara onoare si fara limite morale. Cum as putea fi fericit? Poate dumneavoastra, oamenii politici, s-o duceti altfel. Vorbiti de clasa noastra politica, ei bine, ea confirma ca am ajuns o tara plina de secaturi. O tara minora, cazuta rusinos la examenul de capacitate in fata europei. Aici ne-au adus politicienii ordinari! Hotii, improvizati astazi in moralisti. Ministrii ce s-au vandut o viata-ntreaga. Parlamentari contrabandisti. Boala o avem in suflet, exista o epidemie infricosatoare de meningita morala, iar tara trebuia sa ajunga aici tarata pe marginea prapastiei de unii conducatori care sunt hoti la drumul mare.

Onoare, e
Ceva ce multa lume n-are, e
Toti se calca in picioare
Doar pentru atatea lucruri fara valoare
E vorba de onoare, e
Ceva ce multa lume n-are, e
Toti se calca in picioare
Doar pentru atatea lucruri fara valoare.
(Guess Who versuri Onoare
Melodia pasaj din filmul Triunghiul Mortii (1999) in regia lui Sergiu Nicolaescu - http://www.versuri.us/guess-who-onoare-versuri/)

Profund subiect de meditare, nu?

Gand cu intrebari de ... simplu cetatean

"Aşa-e soarta boului (viţel adult):
Să stea la poarta Noului (niţel mai mult)!"

Când Motu' Pittis ne incanta cu versurile lui Marcel Breslasu, astea de mai sus redate de pe http://www.citatepedia.ro/index.php?id=132228 stia el ce stia. Acum, carcotasii vor spune vrute si nevrute si vor apela la "teoria conspiratiei" datorita apartenentei despre care nu vreau sa fac referire aici si acum. Asa gândesc eu.

Dar mai gândesc si ca versurile se potrivesc perfect, ca o manusa situatiei si "spetei" care zguduie nu numai BNR-ul ci si clasa politica. Dar de ce numai astea?

La aceasta chestiune stau si ma gândesc, nu ca vitelul la poarta noua ci ca unul care se intreaba: cu ce scop?
Caci, daca-mi aduc bine aminte de anume ani, când cineva era pe val si-i sfatuia pe fericitii deponenti "sa doarma linistiti ca ... lucreaza pentru ei", nu pot uita cat de "suptordonate" erau anume persoane din anume zona importanta a ... linistii noastre fata de "taticul" sloganului de trista amintire si cum umpleau birourile constituite ad-hoc aproape in toate judetele tarii (destainuiri de la acea data le-a facut, pe blogul personal, un ziarist pe care nu-l voi aminti. Las pe cei interesati sa se documenteze.)
Ca o fi fost in scopul promovarii democratiei si libertatii, nu stiu. Stiu doar ca, asa cum cineva ne explica cum ca trebuie sa avem si noi "falitii nostri", dar nu pe vremea lui "Nenea Iancu" ci postdecembrist, a trebuit sa avem si noi "baieti destepti" care sa ne invete ca nu trebuie sa intrebam "cum s-a facut primul milion de dolari". Iar unul dintre acesti "baieti destepti" este chiar cel cu ... sloganul.

Si stand eu asa si privind tabluol "mirific" al "eternei si facinantei noastre Romanii", dar nu ca vitelul la poarta noua (ca asa stau unii si se intreaba cum a fost posibil), imi dau seama cat de mare bulibaseala este, caci s-a dorit sa fie, in democratia noastra originala. Si va fi.

Caci iar imi aduc aminte cum, cu multi ani in urma, anume publicatii debordau de cazuri si spete care, cu siguranta, s-ar fi putut constitui in dosare grele de coruptie si nu numai. Si cum se facea, ca asa era perioada, referire la nostalgie si apartenenta estica daca te luai de unul sau altul care, chipurile, aducea "infuzie" de democratie. Astazi, parca s-a chimbat foaia. Sau s-au trezit cei care trebuiau, inca de pe atunci, sa avertizeze si sa ia masuri cu tot ce a intrat in tara odata cu disparitia aparatului de securitate?

Si cum sunt mult mai multe intrebari care ma bantuie (si una dintre ele se poate subantelege, adica daca am facut bine ... plecând) nu vreau sa continui. Ar trebui sa fac o analiza a tot ceea ce a insemnat "ratarea tintei", adica devierea de la directia pe care trebuia sa o urmam, din toate punctele de vedere, dupa acel decembrie insangerat, inclusiv cu punerea pe masa a MARILOR ADEVARURI care au fost minimizate si minimalizate pana la anihilare de catre cei care, ca si "baietii destepti", aveau in gand cu totul altceva decat BINELE NATIUNII. Si nu pot sa o fac. Nu am ... doctoratul in domeniu.

Pot, in schimb, sa las o replica celebra despre "starea natiunii" care se potriveste, iarasi ca o manusa situatiei si spetei actuale si care suna cam asa, in gura unui celebru demagog, parca unul dintre "parintii" demagogilor democratiei noastre originale:
"Iată dar opinia mea. (în supremă luptă cu oboseala care-l biruie.) Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele... esenţiale... Din această dilemă nu puteţi ieşi... Am zis!" (http://www.romanianvoice.com/poezii/teatru/ilc-scrisoare_pierduta-actul_3.php)

Si cum tot ramane, totusi, o intrebre, poate retorica insa de baza, chiar daca nu inscrisa in contextul in care ea a fost pusa, nu o pot ocoli: QUO VADIS ROMANIA?

Sunt mult prea multi factori de luat in calcul. Unul este si pervertirea. Nu intru in polemica pe aceasta tema.
Dar am citit un articol al cuiva care, chipurile, gandeste romaneste. Si ma ingrijoreaza modul de abordare a ... viitorul prin prisma pervertirii. Nu ca "m-as fi inregimentat" eu ci ca, neluind in calcul istoria corecta si demonstrabila, face referiri si trimiteri la o propaganda de aceeasi trista amintire, daca nu si mai rea. Istoric vorbind.

Iar pentru toate acestea, ca si pentru întrebarea capitala de mai sus, nu pot elimina un raspuns care, gândesc eu, ar trebui sa preocupe mai mult vectorii nostri de raspundere:

"Doamne, fie îndurarea Ta peste noi, pe măsura nădejdii noastre în Tine!"
(http://www.ww.bibleserver.com/text/NTR/Psalmi33)

Dar ma intreb: mai avem noi, oare, nadejde in Dumnezeu?

PS: fiind la ceas tarziu, cu siguranta am facut greseli. Si de redare si de redactare. Rog sa fiu iertat. Multumesc!

Doar o poezie. De tristete

mi-e regele bătrân, bătrîn și singur
stă drept și nu-i ținut de subsuori
regatul lui s-a sfărîmat demult
din el rămase-un câmp cu lumânări

născutu-m-am când el pleca din tronu-i
la școală despre regi n-am auzit
dar în biserica din satul meu
era un sfânt mai altfel zugrăvit

tata mi-a spus că-i regele și-atunci
am înțeles că noi avut-am rege
și ce lipsea din mintea mea-ncepu
cu teamă și răbdare să se lege

azi a murit regina-i născătoare
fidelă și când regele era
doar amintirea vremii de demult
iar ea ca o țărancă asuda

cortegiul va merge în tăcere
spre-al Argeșului cimitir acum
nădăjduiesc să nu-l întoarcă iarăși
vreun președinte proțăpit în drum

e regele bătrân, bătrân și singur
stă drept și nu-i ținut de subsuori
regatul lui s-a sfărîmat demult
iar el privește suveran spre zări
și-i dus, ca țara lui de lumânări

Lucian Avramescu, 1 august 2016, Sângeru
(http://ampress.ro/mi-e-regele-batran-batran-si-singur/)