luni, 1 august 2016

Doar o poezie. De tristete

mi-e regele bătrân, bătrîn și singur
stă drept și nu-i ținut de subsuori
regatul lui s-a sfărîmat demult
din el rămase-un câmp cu lumânări


născutu-m-am când el pleca din tronu-i
la școală despre regi n-am auzit
dar în biserica din satul meu
era un sfânt mai altfel zugrăvit


tata mi-a spus că-i regele și-atunci
am înțeles că noi avut-am rege
și ce lipsea din mintea mea-ncepu
cu teamă și răbdare să se lege


azi a murit regina-i născătoare
fidelă și când regele era
doar amintirea vremii de demult
iar ea ca o țărancă asuda


cortegiul va merge în tăcere
spre-al Argeșului cimitir acum
nădăjduiesc să nu-l întoarcă iarăși
vreun președinte proțăpit în drum


e regele bătrân, bătrân și singur
stă drept și nu-i ținut de subsuori
regatul lui s-a sfărîmat demult
iar el privește suveran spre zări
și-i dus, ca țara lui de lumânări


Lucian Avramescu, 1 august 2016, Sângeru
(http://ampress.ro/mi-e-regele-batran-batran-si-singur/)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu