"Aşa-e soarta boului (viţel adult):
Să stea la poarta Noului (niţel mai mult)!"
Când Motu' Pittis ne incanta cu versurile lui Marcel Breslasu, astea de mai sus redate de pe http://www.citatepedia.ro/index.php?id=132228 stia el ce stia. Acum, carcotasii vor spune vrute si nevrute si vor apela la "teoria conspiratiei" datorita apartenentei despre care nu vreau sa fac referire aici si acum. Asa gândesc eu.
Dar mai gândesc si ca versurile se potrivesc perfect, ca o manusa situatiei si "spetei" care zguduie nu numai BNR-ul ci si clasa politica. Dar de ce numai astea?
La aceasta chestiune stau si ma gândesc, nu ca vitelul la poarta noua ci ca unul care se intreaba: cu ce scop?
Caci, daca-mi aduc bine aminte de anume ani, când cineva era pe val si-i sfatuia pe fericitii deponenti "sa doarma linistiti ca ... lucreaza pentru ei", nu pot uita cat de "suptordonate" erau anume persoane din anume zona importanta a ... linistii noastre fata de "taticul" sloganului de trista amintire si cum umpleau birourile constituite ad-hoc aproape in toate judetele tarii (destainuiri de la acea data le-a facut, pe blogul personal, un ziarist pe care nu-l voi aminti. Las pe cei interesati sa se documenteze.)
Ca o fi fost in scopul promovarii democratiei si libertatii, nu stiu. Stiu doar ca, asa cum cineva ne explica cum ca trebuie sa avem si noi "falitii nostri", dar nu pe vremea lui "Nenea Iancu" ci postdecembrist, a trebuit sa avem si noi "baieti destepti" care sa ne invete ca nu trebuie sa intrebam "cum s-a facut primul milion de dolari". Iar unul dintre acesti "baieti destepti" este chiar cel cu ... sloganul.
Si stand eu asa si privind tabluol "mirific" al "eternei si facinantei noastre Romanii", dar nu ca vitelul la poarta noua (ca asa stau unii si se intreaba cum a fost posibil), imi dau seama cat de mare bulibaseala este, caci s-a dorit sa fie, in democratia noastra originala. Si va fi.
Caci iar imi aduc aminte cum, cu multi ani in urma, anume publicatii debordau de cazuri si spete care, cu siguranta, s-ar fi putut constitui in dosare grele de coruptie si nu numai. Si cum se facea, ca asa era perioada, referire la nostalgie si apartenenta estica daca te luai de unul sau altul care, chipurile, aducea "infuzie" de democratie. Astazi, parca s-a chimbat foaia. Sau s-au trezit cei care trebuiau, inca de pe atunci, sa avertizeze si sa ia masuri cu tot ce a intrat in tara odata cu disparitia aparatului de securitate?
Si cum sunt mult mai multe intrebari care ma bantuie (si una dintre ele se poate subantelege, adica daca am facut bine ... plecând) nu vreau sa continui. Ar trebui sa fac o analiza a tot ceea ce a insemnat "ratarea tintei", adica devierea de la directia pe care trebuia sa o urmam, din toate punctele de vedere, dupa acel decembrie insangerat, inclusiv cu punerea pe masa a MARILOR ADEVARURI care au fost minimizate si minimalizate pana la anihilare de catre cei care, ca si "baietii destepti", aveau in gand cu totul altceva decat BINELE NATIUNII. Si nu pot sa o fac. Nu am ... doctoratul in domeniu.
Pot, in schimb, sa las o replica celebra despre "starea natiunii" care se potriveste, iarasi ca o manusa situatiei si spetei actuale si care suna cam asa, in gura unui celebru demagog, parca unul dintre "parintii" demagogilor democratiei noastre originale:
"Iată dar opinia mea. (în supremă luptă cu oboseala care-l biruie.) Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele... esenţiale... Din această dilemă nu puteţi ieşi... Am zis!" (http://www.romanianvoice.com/poezii/teatru/ilc-scrisoare_pierduta-actul_3.php)
Si cum tot ramane, totusi, o intrebre, poate retorica insa de baza, chiar daca nu inscrisa in contextul in care ea a fost pusa, nu o pot ocoli: QUO VADIS ROMANIA?
Sunt mult prea multi factori de luat in calcul. Unul este si pervertirea. Nu intru in polemica pe aceasta tema.
Dar am citit un articol al cuiva care, chipurile, gandeste romaneste. Si ma ingrijoreaza modul de abordare a ... viitorul prin prisma pervertirii. Nu ca "m-as fi inregimentat" eu ci ca, neluind in calcul istoria corecta si demonstrabila, face referiri si trimiteri la o propaganda de aceeasi trista amintire, daca nu si mai rea. Istoric vorbind.
Iar pentru toate acestea, ca si pentru întrebarea capitala de mai sus, nu pot elimina un raspuns care, gândesc eu, ar trebui sa preocupe mai mult vectorii nostri de raspundere:
"Doamne, fie îndurarea Ta peste noi, pe măsura nădejdii noastre în Tine!"
(http://www.ww.bibleserver.com/text/NTR/Psalmi33)
Dar ma intreb: mai avem noi, oare, nadejde in Dumnezeu?
PS: fiind la ceas tarziu, cu siguranta am facut greseli. Si de redare si de redactare. Rog sa fiu iertat. Multumesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu